Carol al II-lea, adoratul blestem al Reginei Maria. În 1918, viitorul Rege întorcea spatele României “la ceasul când țara îndura cea mai grea umilință, pentru o femeie!”

 
+10 click pentru
galerie

Pe 1 decembrie, românii de pretutindeni sărbătoresc Marea Unire, cel mai important act din istoria poporului român, care a avut loc sub sceptrul Regelui Ferdinand I. Alături de el, soția sa, Regina Maria, făcea ca toate acestea să fie posibile, prin inteligența și intuiția sa.  În timp ce regele și regina luptau pentru a transforma România într-un stat din Europa, Carol al II-lea, primul lor născut, trăia în exil, departe de realitatea cu care se confrunta țara noastră.

Încă din Primul Război Mondial, Carol al II-lea nu se remarcă ca un adevărat moștenitor al tronului, ba chiar demonstrează exact contrariul prin dezertarea din armata și căsătoria ilegală cu Ioana “Zizi” Lambrino, din cauza căreia renunta de două ori la tron.

Regina Maria încearcă din răsputeri să își țină fiul în frâu, văzându-l puternic atașat de Zizi, dar în zadar. Anul 1918, cel mai important pentru România, aduce o lovitură puternică familiei regale. Pe 15 Septembrie 1918, Carol al II-lea, principele moştenitor ignoră războiul, familia, datoria faţă de armată, de patrie și fuge cu aleasa inimii, pe care o și ia de soție la Odessa de Ziua Crucii în 1918.

„De-o durere aproape insurmontabilă-o tragedie de familie cutremurătoare care ne-a luat pe neaşteptate, o lovitură ameţitoare, pentru care nu eram pregățiţi.” (Maria, Regina României, Povestea Vieţii Mele. Vol. III, Ed. Moldova, Iaşi-1991, p. 402).

Astfel, Carol al II-lea dă lovitura de grație familiei, dar și României, și fuge de responsabilitățile sale ca moștenitor al tronului, dezertând din fruntea regimentului aflat în spatele frontului.

Regina Maria s-a dezlănţuit într-o furie greu de stăpânit: „…ţi-ai părăsit postul, la ceasul când ţara îndura cea mai grea umilinţă, când părinţii tăi luptau, pas cu pas, împotriva unor greutăţi zdrobitoare, ca să fugi cu o femeie!” ((Paul al României, Carol al II-lea. Rege al României, Ed. Holding Reporter, Bucureşți-1991, p. 55).

Carol al II-lea și Ioana "Zizi" Lambrino 

Adoratul principe al Reginei Maria se justifică în scrisoarea către tatăl său că fuga lui nu este o dezertare, ci pur şi simplu şi-a părăsit postul fiindcă situaţia din ţară „nu i-a permis să-şi îndeplinească datoria de soldat”, şi că părăsea România „din motive politice”, iar faptul că „nu depusese niciun jurământ, nu încălca niciun legământ.” (Hannah Pakula, op. cît., 274)

Cu toate acestea, Carol se întoarce, iar în ciuda faptului că a fugit, 1 decembrie 1918 îl găsește alături de Regina Maria și Regele Ferdinand, însă precedat de caracterul său dificil cu accesele sale de nervi, amenințări și plânsete în continuare.

 Regele Ferdinand și Regina Maria 

Pentru că își iubea nespus fiul, Maria a acceptat-o pe cea care îl face fericit, așa că Zizi s-a mutat la Bucureșți, purtând în pântec copilul lui Carol. Însă, iubirea pentru adoratul său fiu îi întuneca judecată reginei, o blamează și acuză permanent pe cea pe care trebuie să o accepte ca noră.

 Zizi Lambrino și fiul său, Mircea 

Pe la sfârșitul lunii iulie 1919, Carol își supără din nou familia. Renunta pentru a doua oară la succesiune, expediind scrisoarea în șapte copii, apoi pleacă în Ungaria și face propagandă împotriva tatălui său regele.

Toată nebunia principelui durează puțin, acesta se desparte de Zizi, iar pe 8 ianuarie 1920 ea îl naște pe cel dintâi fiu al său, Mircea. 

În ciuda fiului care îi leagă pe cei doi, Carol se întoarce la Casa Regală. Familia își primește fiul rătăcitor cu brațele deschise și îl trimit într-o croazieră în jurul lumii de circa 8 luni de zile, în timp ce mama sa se ocupă de Zizi şi copil.

În toamna anului 1920, Regina Maria se simte cea mai norocoasă mamă, după ce în timpul anunțului logodnei principesei Elisabeta, fiica sa cea mare, cu George prințul moștenitor al Greciei, Carol al II-lea o întâlnește pe una dintre surorile cumantului său, Elena, în vârstă de 24 de ani.

Schimbarea majoră a lui Carol o încântă atât de mult pe Maria, văzând atracţia fiului asupra principesei grecoaice Sitta-Elena.  Nu durează mult până când principele o cere pe principesa Elena în căsătorie, iar Regina Maria este în al nouălea cer: „Simt că mi-am salvat băiatul.”

 Carol al II-lea şi Principesa Elena

La bucuria lor se alătură şi pretenţiile lui Zizi: cinci milioane de franci sau proprietatea lui Carol de la Mănăstirea şi un titlu pentru fiul lor.

Principesa Elisabeta a României s-a căsătorit cu principele Greciei, George,  în 27 Februarie 1921. Două săptămâni mai târziu, Maria însoţită de o dispensă a Bisericii Ortodoxe a asistat la Atena la nunta lui Carol şi a Elenei. Cele două nunţi dintre fraţi i-a nemulţumit pe ţăranii greci, care prevesteau necazurile ce vor cădea pe capul tinerilor rude de gradul I, căsătoriţi.

La începutul lui mai 1921, cuplul princiar sosește în ţară iar principesa Elena este deja însărcinată.  Nu se simte bine și este , în permanență, de medicul ei de familie. Cuplul se mută la Sinaia. La 25 octombrie 1921, principesa Elena îl naște pe cel care va primi numele Mihai.

Nou-născutul trebuie să-i unească și mai mult, însă personalitatea lui Carol al II-lea nu poate fi schimbată. La mai puţin de un an mariajul lor eşueaza dezastruos, iar soțul ei se distrează cu cine dorește, urmând să renunțe pentru a treia oară la tron din cauza unei alte Elene.

 Carol al-II-lea, Elena și fiul lor, Mihai 

Elena Lupescu este o altă versiune a lui Zizi, care îi sucește mințile principelui. Cu părul său roșu că flacăra, ochii verzi și pielea albă, îl face pe Carol să renunțe la tot ce a recuperat până în acest moment.

Moartea reginei Alexandra îl aduce pe Carol în Anglia. Tulburat şi emoţionat fiind, principele pleacă la Paris la iubita Elena Lupescu şi de acolo fug împreună în Italia.

Înaintea Crăciunului din 1925, principesa Elena vine la Cotroceni  cu un “cadou” de la Carol: scrisoarea oficială pentru rege prin care principele renunţa definitiv la tron: „Carol a repetat prima dezertare… Carol nu se mai întoarce! (ANR III, 154: 143 ş.u.).

Regina Maria este complet distrusă , aducându-şi chiar ei reproşuri destul de grele: „Fiul meu cel mare este un mort viu”, el „şi-a vândut dreptul avut din naştere unei evreice cu părul roşu, care a fost amanta tuturor.”  (Regina Maria a României, Însemnări zilnice, vol III., op. cît., pp. 336)

Carol al- II-lea și Elena Lupescu

Generalul Angelescu, mareşalul curţii pleacă la Milano împreună cu un bun prieten al prințului, locotenentul Mugur, să-l aducă pe Carol, dar răspunsul lui este vehement: „Ai să mă duci acasă doar în sicriu.”(ANR III, 155:6)

În lipsa tatălui său, tânărul prinț Mihai este pus succesor la tron pe 4 ianuarie 1926, iar după moartea regelui Ferdinand din iulie 1927, devine Regele României la doar șase ani.

În iunie 1930, Carol al II-lea decide să se întoarcă și poartă negocieri cu Iuliu Maniu, căruia îi promite să renunțe la relația cu Elena Lupescu, și este proclamat rege după două zile, chiar dacă tatăl său îl dezmostenise complet.  El o aduce însă pe Elena Lupescu la Bucureșți și în cele din urmă o exilează pe fosta lui soție.

 Carol al II-lea și fiul său, Mihai I al României 

Fiul rătăcitor al Casei Regale a României, cu un caracter oscilant între nestatornicie și mândrie, între pasiune și libertinaj, a adus-o în pragul disperării de multe ori pe Regina Maria, continuând să facă asta până la moartea acesteia.

Odată cu revenirea pe tron, Carol al II-lea se poziționează împotriva mamei sale și face orice pentru a-i slabi puterea și popularitatea, asta pentru că regina nu a fost de acord cu modul lui nedrept de a gestiona familia și țara după revenire. Nemaiavând dreptul de a i se adresa direct propriului fiu, fiind nevoită să ceară acordul chiar și pentru orice călătorie în străinătate, Regina Maria încetează din viață în 1938, izolată de propriul copil. 

Surse: Wikipedia, Ziarul Națiunea

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE