Live acumObservator 06 Weekend
Prime Time 20:00Film: Eroi de sacrificiu

Mușca bucăți din victime, le sugea sângele și le viola cadavrele! Cine a fost criminalul din Caracal care a îngrozit cu mult înaintea lui Dincă. Cum a fost executat. „Un laș!”

Când venea furtuna, în perioada 1970 – 1971, pe străzile Bucureștiului ieșea un monstru. Un criminal din Caracal urmărea să ucidă, să batjocorească și să jefuiască femei, fără să lase urme, cu aproape jumătate de secol înainte ca Gheorghe Dincă să îngrozeacă România. Sadismul lui a oripilat criminaliștii și psihologii deopotrivă.

Când venea furtuna, în perioada 1970 – 1971, pe străzile Bucureștiului ieșea un monstru. Un criminal din Caracal urmărea să ucidă, să batjocorească și să jefuiască femei, fără să lase urme, cu aproape jumătate de secol înainte ca Gheorghe Dincă să îngrozeacă România. Sadismul lui a oripilat criminaliștii și psihologii deopotrivă.

Ion Rîmaru, poate cel mai odios criminal din istoria României, a cunoscut violența încă din copilărie. Născut, după unele surse, în Caracal, iar după altele, în Corabia, județul Olt, Ion Rîmaru și-a văzut adesea mama bătută de tatăl lui, Florea. La un moment dat, părinții lui s-au despărțit, dar ar fi avut ulterior relații bune.

Criminalul și-a creat un renume de infractor încă din adolescență. În liceu, a avut relații cu o minoră, iar la vârsta de 18 ani, a fost condamnat pentru furt.

Ion Rîmaru s-a înscris la Facultatea de Medicină Veterinară din București. Un student ciudat, care rămăsese repetent de două ori, Rîmaru era văzut de colegi drept un introvertit care nu comunica şi avea un comportament straniu.

„Au fost semnalate beţii, însoţite de manifestări comportamentale severe, ca de exemplu: a urinat într-o cameră alăturată peste patul unui student; altă dată a călcat pe sticle sparte cu picioarele goale, în mod demonstrativ. A prezentat şi prezintă o inversiune a ritmului somn-veghe”, a fost descris comportamentul lui Rîmaru în studenție, în cartea „Cazul Rîmaru“ a comisarului de poliţie Traian Tandin.

Mama sa ar fi rămas la Caracal, în casa părintească, având grijă de ceilalţi doi copii. Tatăl locuia în Bucureşti, cu viză de flotant, la o concubină, ţesătoare. Acesta era şofer pe I.T.B. şi lucra pe autobuzele de noapte. De tatăl lui, Rîmaru ar fi fost mai apropiat, deoarece acesta îl vizita la cămin sau îl întâlnea în oraș. Florea Rîmaru i-ar fi dat bani fiului său, pentru cheltuielile din facultate, dar și de buzunar.

Mama lui Rîmaru a mărturisit în fața ancgetatorilor că fiul ei a luat-o pe căi greşite, după ce băiatul a rămas în grija tatălul, un om foarte dur şi violent .„Nu mă miră că Ion a ajuns aici. De vină este numai taică-său. El nu a avut grijă de Ion. De ce, ceilalalţi doi băieţi, care sunt sub ocrotirea mea, nu au luat-o pe căi greşite?“, a spus ea.

„Florea este un om foarte dur şi foarte violent. Cât am stat cu el, aproape că nu era zi de la Dumnezeu să nu mă bată, iar copiii vedeau toate scenele“, a adăugat mama lui Ion Rîmaru.

Femeia ar fi aflat că fiul ei avea o toporișcă și un cuțit, în camera de cămin, iar fostul ei soț i-ar fi spus că el crede că fiul lor este autorul crimelor din București. Când și-a confruntat fiul, el i-ar fi spus că „nu o privește”.

Monstrul a lovit prima dată în primăvara anului 1970. Cadavrul unei femei, descoperit „în poziție ginecologică”, în curtea unui bloc

Pe 5 martie 1970, locatarii unui bloc de pe strada Scărlătescu din București au chemat miliţia după ce au descoperit în curtea imobilului cadavrul unei femei, „în poziție ginecologică”. Elena Oprea fusese atacată cu toporişca, muşcată şi asasinată într-un mod înfiorător.

Expertiza medicilor legişti a scos la iveală faptul că anchetatorii aveau de-a face cu o minte bolnavă. Criminalul muşcase victima şi îi supsese sângele – rănile înfiorătoare provocate urmau să devină „semnătura lui Rîmaru”.

Criminalul - care avea să ucidă patru femei, a lovit din nou. Florica Marcu a fost bătută până la leşin, cărată în cimitirul Sfânta Vineri, înjunghiată şi violată. A supravieţuit fiind salvată de un şofer de camion care i-au auzit strigătul de ajutor.

În martie 1971, Fănica Ilie a fost găsită moartă, după ce fusese violată şi jefuită. Luna următoare, s-a descoperit cadavrul unei alte femei, Gheorghiţa Popa. Fusese înjunghiată de 48 de ore la cap, piept şi picioare, murise după cinci lovituri la cap. Cadavrul femeii a speriat anchetatorii. Criminalul îi sfâşiase organele genitale cu gura.

O supraviețuitoare a povestit cum a atacat-o Rîmaru. „Mi-a spus, râzând, că şi-a dorit foarte mult să mă omoare şi să-mi tăie picioarele”

Una dintre femeile care i-au supraviețuit lui Rîmaru a povestit cum a fost atacată. Criminalul i-a înfipt un topor în cap. Norocul ei a fost că scheletul metalic al umbrelei pe care o ținea atunci deasupra capului a atenuat lovitura. S-a prăbușit și a leșinat. O prietenă care o însoțea a fugit către cea mai apropiată secție de poliție. Între timp, Rîmaru a tras-o de păr până i l-a smuls, pentru a se uita la ochii ei. Criminalul a imobilizat-o cu genunchii şi a mai lovit-o de două cu toporul în cap, după care a fugit cu geanta ei cu bani şi cu cerceii ei.

Ca prin minune, femeia a rămas în viaţă şi a fost apoi stabilizată de medicii de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia” , care au preluat-o şi au operat-o de urgenţă, înainte ca Rîmaru să apuce să își finalizeze „ritualul” macabru. Criminalul a fost somat de polițiști să se predea, cu împușcături. Însă, Rîmaru s-a aruncat în Dâmbovița și i s-au pierdut urmele.

Ulterior, la procesul lui, Ion Rîmaru a șocat-o pe Iuliana Frunzinschi, al cărui soț, un ofițer de poliție, a fost ucis într-un mod barbar, într-un cinematograf din Capitală, în 1969. „Îmi pregătise cumva testamentul. Mi-a spus, râzând, că şi-a dorit foarte mult să mă omoare şi să-mi tăie picioarele, iar cu banii pe care mi i-a luat să-şi construiască o casă în Caracal. Nu avea nicio remuşcare, povestea foarte senin judecătorilor cum mânca bucăţi din sânii femeilor pe care le omora”, a povestit ea.

Femeia a mai povestit, potrivit adevarul.ro, că la audieri, în sală, au fost şi părinţii lui Ion Rîmaru. Ea a fost şocată însă să vadă atunci la urechile mamei lui cerceii pe care Rimaru îi furase de la ea în timpul atacului.

Un mit care circula în perioada aceea spunea că sadicul criminal în serie ar fi căutat să atace doar femeile blonde, dat fiind faptul că toate cele trei victime ucise de el, din care două chelneriţe la restaurant, aveau această culoare a părului. Celelate victime ale criminalului, care au scăpat cu viaţă din mâinile lui, erau brunete. Numeroase femei și-au schimbat culoarea părului la acea vreme, în baza acestei teorii.

Cum a fost prins Ion Rîmaru, datorită unei greșeli. A făcut declarații înfiorătoare

Ion Rîmaru a făcut o greșeală, la ultima sa crimă. După ce a omorât-o pe Mihaela Ursu, criminalul a uitat, sub trupul ei, o adeverință medicală, eliberată, în martie 1971, de la cabinetul neuro-psihiatrului Octavian Ienişte.

Numele Ion Rîmaru se ştersese de pe acea adeverință medicală, așa că anchetatorii de la acea vreme au luat la analizat toate cele 83 de scutiri emise de respectivul cabinet în martie 1971. Aşa s-a ajuns la Ion Rîmaru, un student care repeta anul trei la Facultatea de Medicină Veterinară.

După descrierea realizată de colegii lui Rîmaru, anchetatorii şi-au dat seama că acesta este omul pe care îl căutau. Criminalul a fost arestat la 27 mai 1971. În momentul reţinerii, Rîmaru se îndrepta către căminul studenţesc unde locuia şi avea o sacoşă în care ascundea o toporişcă şi un cuţit de bucătărie. Cu armele din sacoşă a încercat să lovească poliţiştii, dar a fost imobilizat şi dus în arest.

Și-a recunoscut crimele. „Am aruncat jos ceea ce a rămas în gură. Mi-a venit să vomit”

Criminalul Ion Rîmaru şi-a recunoscut crimele și a oferit câteva „explicații” în legătură cu motivele pentru care le-a avut și cu felul în care a acționat.

„După ce am mușcat-o, am aruncat jos ceea ce a rămas în gură, adică bucată de carne din corpul victimei, deoarece mi-a venit să vomit, fiindu-mi scârbă. Pentru că să pot să violez victimă, am rupt hainele și le-am tăiat. Cred că am tăiat cu cuțitul și am tăiat și cu târnăcopul de haine", a declarat el, în timpul unui interogatoriu.

„Am lovit o altă femeie. De mai multe ori, fără a putea preciza câte lovituri am dat, probabil două-trei lovituri, după care am dus-o, târând-o în curtea unei case, unde am găsit poartă deschisă. Am așezat-o jos pe ciment, am dezbrăcat-o, smulgându-i hainele sau tăindu-le cu cuțitul, după care am violat-o. În timpul raportului sexual am mușcat femeia de piept", mai spunea Ion Rîmaru.

Întrebat de ce lovea femeile, Ion Rîmaru răspundea simplu și cu un aer „nevinovat”:„Ca să mă răcoresc și eu…”. Criminalul preciza și că nu era conștient că „ele moare”.

„De vreo două ori mi-am dat seama că s-ar putea să moară și restul am crezut că nu, fiindcă a venit la Miliție niște fete care au fost lovite și «n-a murit»", mai spunea criminalul în serie.

Pe parcursul anchetei, asasinul l-a adus în discuţie pe tatăl său, Florea Rîmaru, vatman la un depou ITB din Bucureşti. A încercat să convingă anchetatorii că părtaş la crime ar fi fost şi tatăl său. Ancheta a scos la iveală faptul că Florea Rîmaru cunoscuse crimele fiului său, ba chiar ascunsese acasă la el obiecte jefuite de la femeile atacate.

Florea Rîmaru nu a fost pus sub acuzare. Abia mai târziu, avea să se descopere că și Florea Rîmaru era un criminal în serie. Oamenii legii n-au fost nici măcar pe aproape să-l prindă vreodată, deşi acesta a ucis cinci femei.

Descoperirea a avut loc la mai bine de un an de la execuţia lui Ion Rîmaru, când la IML a fost dus cadavrul unui bărbat ce se părea că ar fi căzut din tren. La examinarea amprentelor surpriza a fost uriaşă: se potriveau cu cele găsite la locul a cinci crime, săvârşite în Bucureşti în perioada 1944-1945. Tatal lui Ion Rimaru a murit in 1972, fiind aruncat dintr-un tren de către Securitate.

Ion Rîmaru a încercat să convingă instanţa la proces că nu a avut discernământ la data producerii crimelor. Judecătorii, însă, nu s-au lăsat însă convinşi şi, în final, Rîmaru a fost condamnat la moarte. Lista de acuzaţii includea: patru omoruri, şase tentative de omor deosebit de grav, cinci violuri, o tentativă de viol, o tâlhărie în dauna avutului obştesc, două tâlharii în dauna avutului personal, trei furturi calificate în dauna avutului personal şi un furt calificat în dauna avutului obştesc.

A murit „ca un laș”, implorând să fie iertat și spunând că vrea să trăiască

Ion Rîmaru a fost executat prin împușcare, la Penitenciarul Jilava, de un pluton format din trei ofițeri, fără aă aibă o ultimă dorință. Ar fi început să se agite, încercând să își rupă hainele de pe el cu dinții și rotindu-se în jurul stâlpului de care era legat.

„Să fie adus tata, căci el este vinovat!”, „Vreau să trăiesc!", a țipat Ion Rimaru, înainte de a fi executat.

Un martor la execuție, generalul Ioan Chiș, care la acea vreme era tânăr ofițer cu responsabilități în sistemul penitenciar, a povestit că ucigașul a murit „ca un laș”.

„Dimineață, când încă nu se dădea deșteptarea, venea o grupă de intervenție, îl scotea din camera respectivă, era îmbrăcat în haine civile, el știa că urmează să fie executat… Rîmaru se tăvălea pe jos, era foarte, foarte fricos … Am putea să spunem că a fost de o lașitate îngrozitoare. Nu accepta să fie executat, sub nicio formă … Cerea iertare de la toată lumea, dorea un recurs. După ce era îmbrăcat în haine civile, (condamnatul, n.r.) era condus la locul de execuție. Acolo era imobilizat de un stâlp. Legat cu frânghie a fost executat (Rîmaru, n.r.)”, a spus martorul la execuția lui Ion Rîmaru.

Potrivit unui portret psihologic, realizat de psihologul Tudorel Butoi, criminalul Ion Rîmaru era un inadaptat social, marcat de complexe de inferioritate și de eșec sexual. Frustrat profund, Rîmaru ucidea cu satisfacția depersonalizării până la distrugerea victimei.

Ulterior, membrii familiei Rîmaru au decis să își schimbe numele de familie în Dincă.