Cum a fost distrus Bucureştiul la dorința lui Nicolae Ceaușescu, însetat de putere! Istoria cartierului Uranus și drama pe care au trăit-o peste 50.000 de români

 
+13 click pentru
galerie

S-au împlinit 39 de ani de când dorința lui Nicolae Ceaușescu de a construi cea mai mare fortăreață a lumii a distrus viețile a peste 50.000 de români lăsați fără acoperiș deasupra capului. În timp ce buldozerele rădeau de pe fața pământului casele muncite de oameni, Nicolae Ceaușescu își planifica viitoarea Casă a Poporului. Cum a dispărut Cartierul Uranus de pe harta Bucureștiului și ce s-a ales de oamenii care au supraviețuit

Peste 10.000 de case demolate și cartiere rase de pe harta Bucureștiului, la ordinele președintelui Nicolae Ceaușescu. Ce voia să construiască pe temelia suferinței a peste 50.000 de bucureșteni.  Cine își mai amintește de frumosul și impunătorul cartier Uranus?

 Pentru Casa Poporului, construcția monumentală pe care astăzi o putem admira în centrul Bucureștiului, acum zeci de ani, Nicolae Ceaușescu a dat ordin să dispară toate casele din zona respectivă. Nu erau vile și imobile de lux, dar erau case modeste și cochete pentru care oamenii gospodari puseseră suflet și muncă pentru a le ridica și a le întreține.

Toate aceste locuințe autentice erau parte din cartierul Uranus, de care astăzi, multă lume nu are nici cea mai mică idee. În acest cartier boem al Bucureștiului, se aflau mii de case, bisericuțe, un spital și magazine “de cartier”, de unde cu mic, cu mare, bucureșteanul de rând se aproviziona cu cele necesare. Acea zonă alături de alte câteva zone și clădiri cu o arhitectură deosebită conturau în Bucureștiul de altă data, imaginea “Micului Paris”.

Ce s-a întâmplat cu zecile de mii de oameni care locuiau în cartierul Uranus

Istoricii au confirmat ani la rând, dispariția unei  cincimi din orașul București, această mare lipsă fiind datorată ordinelor dictatorului Nicolae Ceaușescu, care dorea construția unei “mari fortărețe” cu care să se mândrească în toată lumea.

După ce buldozerele au început să distrugă munca de o viață a oamenilor, zeci de mii de foști proprietari au fost mutați în blocurile construite în apropierea cartierului.  Mulți dintre oamenii care și-au văzut casele distruse, nu au putut suporta această traumă psihică și au sfârșit în mod tragic, luându-și în mare măsură viața. Alții au rămas fără un acoperiș deasupra capului, fiind nevoiți să se adăpostească la rude și prieteni sau să doarmă sub cerul liber.

 Istoricul Dan Fălcan descrie într-un mod simplu și autentic drama românilor de altă dată, care ar fi putut fi chiar părinții, bunicii sau străbunicii noștri:  “După ce au fost luaţi din case de sistemul comunist, o parte dintre aceştia s-au sinucis sau au murit de inimă rea”.

Apariția câinilor maidanezi

Odată cu distrugerea cartierului Uranus, a început și evadarea orașului de către câinii maidanezi. Oamenii care au fost evacuați din casele lor, au fost nevoiți să își abandoneze câinii pe care îi aveau în curte, pe străzi. În termen relativ scurt, numărul câinilor maidanezi au împânzir orașul, s-au înmulțit și astfel a devenit un fenomen de necontrolat chiar și în zilele noastre.

Pe lângă dorința acerbă de a construi o clădire impozantă și în paralel, cartiere de locuințe, Nicolae Ceaușescu dorea o modernizare a României și un noul centru politico-administrativ: Casa Poporului  şi bulevardul Victoria Socialismului.

Astfel, începând cu anul 1982, zona Izvor-Mihai Vodă-Uranus a fost  distrusă pentru a face loc Casei Poporului, ‘’templul celui mai tare conducător socialist’’.

Au fost demolate Arhivele Statului, iar singura ctitorie al lui Mihai Viteazul din Bucureşti, mânăstirea Mihai Vodă, a fost mutilată, clopotniţa şi biserica fiind ascunse prin translare în spatele blocurilor comuniste.

O altă pierdere uriașă  a patrimoniului românesc a fost Spitalul Brâncovenesc, ctitorit în anul 1835 din averea Saftei Elisabeta Brâncoveanu, soţia marelui ban Grigore Brâncoveanu.

Astfel, dorința lui Nicolae Ceaușescu de a construi o clădire mare și impunătoare în București, alături de eforturile de a moderniza orașul, a șters în câțiva ani istoria unui oraș interbelic și un patrimoniu arhitecural valoros.

Construcția clădirii Casei Poporului a fost începută în 1984 și finalizată în 1990, însă nu definitiv. Aceasta are și în prezent încăperi neterminate, dar cu toate acestea, reprezintă a doua cea mai mare clădire adminsitrativă din lume, având un aspect impresionant pe care niciun turist aflat în țara noastră, nu trebule să îl rateze!

Pentru construcția sa, Nicolae Ceușescu a cerut proiectanţilor realizarea celui mai performant buncăr antiatomic, care să reziste la un cutremur devastator de peste 8 grade Richter, la atacuri repetate cu rachete performante şi la două bombe atomice lansate succesiv. Concomitent, au fost proiectate şi 8 tuneluri de fugă care să-i asigure retragerea în cazuri extreme. Iniţial, era proiectat un singur buncăr, sub Cabinetul nr. 1 al lui Nicolae Ceauşescu, pentru ca dictatorul să poată ajunge rapid la adăpost, printr-un lift şi un pasaj secret. Dintr-o eroare a constructorilor bazată şi pe un exces de secretomanie, buncărul a fost realizat în altă parte a clădirii.

Din acest motiv, Ceauşescu a luat hotărârea de a mai construi unul, acolo unde dorea el. Adăpostul antiatomic este descris ca o “incintă cu pereţi groşi de 1,5 m acoperiţi cu o placă de eclatare, care nu poate fi penetrată de radiaţii şi este compus din sala principală, adică punctul de comandă, cartierul general care trebuia să aibă legături telefonice cu toate unităţile militare din România şi mai multe apartamente de locuit, destinate conducerii statului, în caz de război. “Sala principală urma să fie dotată cu o masă mare în mijloc şi pe pereţi, cu un sistem de hărţi ale României, în relief. Pentru ventilaţie s-au adus pompe suedeze, cu filtre speciale, care au fost încastrate în pereţi. Existau 12 camere mari cu filtre de rezervă, stivuite pe rafturi. Acestea au fost singurele componente străine din Casa Poporului”, potrivit explicațiilor oferite în cadrul unui interviu, de Nicolae Kovacs, absolvent al secţiei de construcţii speciale din Academia Militară.    

Cine nu a știut până astăzi istoria cartierului Uranus și a "Micului Paris" de altă dată, va înțelege că în spatele unei clădiri maiestuoase cu care ne mândrim peste tot în lume, se ascunde un trecut plin de durere al istoriei unuia dintre cele mai valoroase și sacrificate cartiere, Cartierul Uranus. 

Sursă:adevarul.ro

          digi24.ro

          cic.cdep.ro

Credit foto:muzeuldefotografie.ro



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
10 ANI FĂRĂ MICHAEL JACKSON

vezi mai multe