Băutura, femeile și petrecerile i-au luat mințile! Cum l-au transformat pe Tolstoi cele două săptămâni petrecute în Focșani: „M-am dus la Zamfira, cu succes”

A rămas fără mamă când avea doar doi ani. A crescut într-una dintre cele mai bogate familii din Rusia, înconjurat de lux, bone și servitoare. A primit o educație aleasă și avea înainte un viitor liniștit. A renunțat la tot și s-a înrolat în armată, să-și apere țara. La 26 de ani, Tolstoi ajunge în Focșani. În doar 17 zile, femeile, băutura și petrecerile îl fac să uite de onoare și poezie.

Profimedia

A rămas fără mamă când avea doar doi ani. A crescut într-una dintre cele mai bogate familii din Rusia, înconjurat de lux, bone și servitoare. A primit o educație aleasă și avea înainte un viitor liniștit. A renunțat la tot și s-a înrolat în armată, să-și apere țara. La 26 de ani, Tolstoi ajunge în Focșani. În doar 17 zile, femeile, băutura și petrecerile îl fac să uite de onoare și poezie. Acesta este jurnalul celor două săptămâni de dezmăț ce i-au dat lumea peste cap marelui scriitor.

Cum ar fi putut fi bărbatul care a imaginatpovești precum „Anna Karenina” și „Război și Pace”? Un suflet timid, care a suferit cumplit în dragoste? Rămas orfan de mamă pe când avea doi ani, Tolstoi a crescut în sânul unei familii înstărite, îngrijit de bone și servitoare. A renunțat la tot pentru a se înrolaîn armata Rusiei. Așa ajunge, pentru câteva săptămâni, în România. Aici, o nimfă, Zamfira, îi arată ce înseamnă plăcerile trupești și îi schimbă total cursul vieții.

Când avea 23 de ani, Lev Tolstoi ia o decizie importantă: se înrolează în armată. Doi ani mai târziu, tânărul de viță nobilă este numit subofițer de artilerie. După încă un an, ajunge să fie transferat în armata dunăreană, în București. Este începutul unei noi vieți pentru scriitor.

În vara anului 1854, Tolstoi petrece 17 zile nebune în Focșani. Aici, viața desfrânată oferită ofițerilor îi deschide noi orizonturi. Uită de studii, de lectură, dar își notează fiecare experiență nouă în jurnalul pe care îl ținea încă din 1847.

„Cine lecturează jurnalul scriitorului rămâne surprins de rigoarea cu care îşi însemna traseul străbătut, oamenii şi locurile, dar şi toate întâmplările la care a participat sau numai le-a observat ca martor ocazional. Scriitorul, care şi-a petrecut o treime din viaţă călare pe cal avea, la vremea aceea 26 deani, de curând fusese avansat sublocotenent şi participa la războiul Sevastopolului servind ca aghiotant al generalului Adam Osipovici Serjputovski. Asemeni tuturor copiilor din familii nobiliare, tânărul conte Lev Nicolaevici Tolstoi a îmbrăţişat şi el cariera armelor şi atunci când ţara a intrat în războiul Crimeii a trebuit să răspundă la chemarea ţării. Viitorul mare scriitor a traversat Principatele Române în primăvara anului 1854”, potrivit scriitorul tecucean Ionel Necula, care a studiat jurnalul marelui dramaturg.

În paginile jurnalului, Tolstoi descria toate plăcerile pe care micul oraș i le oferea. Mai jos, câteva exemple:

1 august

„M-am sculat târziu şi toată dimineaţa l-am citit pe Schiller, dar fără plăcere şi fără poftă. După masă, deşi am fost dispus să lucrez, am scris, din cauza lenii, foarte puţin. Toată seara am petrecut-o tălălăind după fete.

Multe lucruri interesante s-au întâmplat pe ziua de astăzi: şi lectura pentru ordonanţă, şi rendez-vous-ul din grădină, şi înşelătoria lui Subin. Despre toate acestea voi scrie mâine, întrucât acum este ora 2.00. Pentru ultima oară îmi imput lenea. Dacă iar nu lucrez mâine nimic, mă împuşc. Şi-mi mai reproşez şi nehotărârea impardonabilă cu muierile.”

2 august

„Dimineaţa am scris puţin, la <<Însemnările artificierului>>. După masă am dormit şi m-am dus la Zamfira, cu succes. /…/”

12 august

„Dimineaţa am început-o bine, am lucrat, dar seara! Dumnezeule, oare n-am să mă îndrept niciodată?! Am pierdut la joc restul banilor şi am pierdut ce nu aveam cum plăti - 3.000 de ruble. Mâine îmi vând calul.”

Nu se știe dacă Tolstoi și-a vândut până la urmă calul, scriitorul nu mai scrie nimic despre acest lucru în jurnal. Știm, însă, că zilele rămăse nu au fost deloc plictisitoare.

15 august

„M-am sculat devreme şi m-am dus la Odobeşti. Într-un fel, această plimbare nu mi-a reuşit. Am scris puţin şi foarte prost, am dormit, m-am dus la curse şi seara mi-am pierdut-o acasă. Repet ceea ce am mai scris: am trei defecte principale de care trebuie să scap: 1) lipsa de caracter; 2) irascibilitatea şi 3) lenea. Voi urmări cu toată atenţia posibilă aceste trei vicii, şi voi nota. Doar după aceea, dacă mă dezbar de ele, mă apuc de îndeplinirea celorlalte două reguli ale satisfacţiei şi dobândirea dragostei. Dar mă voi strădui încă de pe acum să nu le scap din vedere”

16 august

„De dimineaţă am strigat la Nikita-irascibilitate. 1) Am lenevit de faţă cu Andropol. 2). Am alergat după o muiere, cu toate că-mi dădusem cuvântul să nu mai îmbrăţişez pe nimeni cel puţin o lună, şi chiar şi atunci numai în caz de dragoste. - Lipsă de caracter. 3) Am discutat cu înflăcărare în contradictoriu-irascibilitate. 4) Deci irascibilitate-2, lipsă de caracter-1 şi lene-1.

Mai important decât ori ce este pentru viaţa mea îndreptarea acestor vicii.

Cu această frază îmi voi termina de acum înainte jurnalul, în fiecare zi”, îşi încheie Tolstoi jurnalul petrecut la Focşani.

Așa a și făcut. În următoarele luni, toate intrările din jurnalul lui Tolstoi se încheiau cu cuvintele referitoare la viciile sale. Un an mai târziu, Tolstoi a demisionat din armată, dedicându-și tot restul vieții scriiturii.

Familist convins.Soț ideal.Tată a 12 copii

În 1862, la vârsta de 34 de ani, s-a căsătorit cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic renumit. El avea 34 de ani, mireasa doar 18.La început, îndrăgostit cu adevărat de tânăra femeie, au petrecut momente liniștite și plăcute, iar viața de familie era fericită.

Tolstoi trăia o viață perfectă: soția îi administramoșia, îi recopiază manuscrisele (îi transcrie de 7 ori„Război și pace”!) și îi dăruiește 12 copii. Marele scriitor își reia activitatea pedagogică și dă lumii două dintre cele mai importante opere de literatură scrise vreodată: „Război și pace” și „Anna Karenina”.

Timp de 15 ani trăiește din plin fericirea vieții de familie, după care începe o perioadă de certuri cu soția sa. Torturat de o nelămurită angoasă, se confesează, tot în jurnalul său:

„Iubeam, eram iubit, aveam copii frumoși, aveam glorie, sănătate, vigoare fizică și morală. Eram în stare să cosesc ca un țăran, să lucrez zece ore în continuu, neobosit. Dar deodată viața mea s-a oprit. Nu mai aveam dorințe, nu mai aveam ce să-mi doresc. Adevărul este că viața era absurdă. Ajunsesem pe marginea prăpastiei și vedeam că în fața mea nu era altceva decât moartea. Eu, omul viguros și fericit, simțeam că nu mai puteam trăi.”

Renunță la avere. Este excomunicat

Începe o perioadă tulbure pentru artist. Depresiv, simțindu-se vinovat pentru luxul în care trăia, renunță la averea sa, transcriind-o pe numele soției. Scrierile lui sunt centrate, din acel punct, pe religie, iubirea aproapelui, artă și sărăcie.

Principala sa preocupare era cunoașterea vieții celor în mizerie. În scurt timp, în jurul lui Tolstoi se formează un grup de discipoli, cel mai fanatic dintre aceștia, Certkov, având o influență malefică profund nocivă asupra lui Tolstoi.

Noul său scop în viață creeazăo atmosferă insuportabilă în familie. În fond, comportamentul său este plin de contradicții și dominat nu numai de un mare orgoliu.

„Sufăr din ce în ce mai mult”

Măcinat de diferența dintre luxul în care a crescut și trăia și sărăcia în care se chinuiau să supraviețuiască milioane de oameni din Rusia, Tolstoi devine obsedat de dorința de a-și părăsi familiași de a se refugia undeva în sudul Rusiei sau înBulgaria, pentru a duce o viață simplă și liberă.

„Sufăr din ce în ce mai mult, aproape fizicește - scrie Tolstoi în jurnalul său - din cauza inegalității, a bogăției, a prisosului de care ne bucurăm în mijlocul mizeriei și nu sunt în stare să atenuez această inegalitate. Iată unde se ascunde tragismul vieții mele”, nota scriitorul în jurnalul său.

Pe 28 octombrie 1910, la 82 de ani, Tolstoi își părăsește moșiaîmpreună cu fiica sa, Alexandra, și medicul D. Makovițki. Bătrân, fragil, marele scriitor este răpus de p banală răceală. Tolstoi moare, in noiembrie 1910, în Gara Astapovo.

Live acumObservator 06
Prime Time 20:00Sacrificiul
PREMIUM