Cum opriră 13 țărani olteni o armată germană, la 1916, făcând 300 de prizonieri. ”Asta nu-i țară goală, să se știe!”

 
+2 click pentru
galerie

În septembrie 1916, în timpul Primului Război Mondial, armata germană înaintează cu repeziciune pe Valea Oltului. În Câinenii Vâlcii, un grup de localnici, de peste 45 de ani, bătrânii satului, ajutați de doi puști de 17, coordonați de un ofițer inteligent, țin piept friților. Mai mult, la sosirea întăririlor, fac rost de 300 de prizonieri. Întrebat cum de au rezistat, cel mai în vârstă dintre combatanți spune: ”Apăi asta nu-i țară goală, să se știe!”

1916. 16 septembrie. Luptele Primului Război Mondial. Armata austro-ungară, șubrezită, e împinsă de trupele noastre. Se cere ajutorul Corpului Alpin Bavarez. Care, după ce sosește, contraatacă și trimite oastea noastră în defensivă. Bătăliile-s crâncene pe Valea Oltului.

Locotenent-colonelul Toma Popescu vine de la Craiova, unde se afla sediul Comandamentului Armatei a I-a și merge spre cartierul general. Duce cu el corespondența secretă. La Câinenii Vâlcii nu mai poate trece. Se trage puternic din direcția nemților. Au urcat mitraliere multe la Luncă, dar și pe Dealul lui Vlad. Trupele înaintează spre defileu, merg spre podul de peste Olt, la est de Malu Podului.

N-are timp prea mult. Intră în Câineni și întrebă ce parte bărbătească mai viețuiește pe acolo. Tinerii-s la oaste, așa că poate aduna, rapid, doar 13 suflete - 11 bărbați trecuți, binișor, de 45 de ani, ”destul de vârstnici, dar inimoși”, după cum aveau să fie descriși și doi copilandri, nu mai mari de 17 primăveri. Doi sergenți ce păzeau un post din zonă intră și ei, imediat, în dispozitiv. Popescu încropește, grabnic, o așezare. Pune localnicii la distanțe foarte mari, adună cele câteva mitraliere și împarte cartușele. Sergenții sunt poziționați la capete. Gata, românii încep să tragă! Preț de trei ore, foc susținut. Germanii cred că este vorba de o dispunere mai numeroasă a trupelor noastre, așa că opresc înaintarea și cer întăriri! Țăranii lui Popescu rezistă. Friții dădeau să se apropie, dar, de fiecare dată, capul de pod era bine apărat. Fl. Tucă descrie lupta: ”Când patrulele dușmane s-au ivit în bătaia armelor, o salvă scurtă le-a avertizat că au de a face cu apărători hotărâți!”. Nemții opresc tot, vor să dea înapoi, pentru regrupare. Comandamentul armatei noastre a avut timp, în cele trei ceasuri, să se organizeze, așa că ajung acolo, făcând...300 de prizonieri. Localnicii pierd un singur membru, un cioban de 56 de ani!

Generalul David Praporgescu, alături de soția sa. Avea să fie decorat, post-mortem, în 1927, cu Ordinul ”Mihai Viteazul”, clasa a III-a, pentru curajul și jertfa sa din 1916. Credit foto: mnir

Se fac poze, oamenii-s felicitați. Cel mai bătrân dintre ei spune că au vrut să arate că ”Asta nu-i o țară goală!”, iar ziarele preiau vorbele sale. E un loc încărcat de istorie, unde 13 bravi țărani au oprit înaintarea armatei germane. Și unde, peste numai câteva zile, la 30 septembrie 1916, unul dintre cei mai mari generali ai noștri, David Praporgescu, avea să piară în luptele pentru apărarea Văii Oltului, ucis de un schijă rătăcită, în timp ce mergea de la Colți, spre a verifica poziția de la Pleșu.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI