Live acum
Prime Time 20:30X Factor

Ce grozăvie, Grozăvescu! ”Da, eu l-am împușcat în ceafă! Eram geloasă!” Cum a pierit, ucis de către soție, cel mai mare artist român interbelic

Debutează la Opera din Cluj. Are o voce măiastră. Martie 1923 îl găsește la Viena. Ridică săli în picioare cu ”Tosca”, ”Rigoletto” ori ”Boema”. Budapesta, Berlin, Praga, Salzburg, Oslo. Faima sa e uriașă. Trebuie să treacă Atlanticul, să cânte la ”Metropolitanul” din New York. Dar soția sa, Nely Koveszdy, cu care are o relație tensionată, e geloasă. Îi cere să o ia cu ea. Fiind refuzată, scoate revolverul și îl execută pe Traian Grozăvescu, cel mai mare artist român interbelic

Debutează la Opera din Cluj. Are o voce măiastră. Martie 1923 îl găsește la Viena. Ridică săli în picioare cu ”Tosca”, ”Rigoletto” ori ”Boema”. Budapesta, Berlin, Praga, Salzburg, Oslo. Faima sa e uriașă. Trebuie să treacă Atlanticul, să cânte la ”Metropolitanul” din New York. Dar soția sa, Nely Koveszdy, cu care are o relație tensionată, e geloasă. Îi cere să o ia cu ea. Fiind refuzată, scoate revolverul și îl execută pe Traian Grozăvescu, cel mai mare artist român interbelic

”Deci, hai, spune, mă iei cu tine?” ”Nely, ți-am mai explicat, nu plec la joacă. Am de muncă acolo!” ”Bun, deci nu mai iei, ăsta e răspunsul final!” Zicând acestea, femeia scoase revolverul. Omul din fața ei se întorsese pentru o fracțiune de secundă, când glonțul plecă, pulverizându-i ceafa. 19 februarie 1927. Traian Grozăvescu, cel mai mare tenor român interbelic, o personalitate uriașă, e ucis de către propria soție!

Tatăl, Costi Grozăvescu era de loc din Teregova, mama, Ernestina Serbul, avea origini sârbești. Acolo a venit pe lume Traian, într-un noiembrie 1895. La Lugoj și-a petrecut copilăria și a făcut liceu. Tot aici s-a găsit cu Ion Vidu, cel care fondase faimosul lui cor. L-a ochit pe puști, i-a plăcut vocea s-a, la cooptat. Primii pași ai lui Traian Grozăvescu pe scenă. Vocea i s-a perfecționat aici, a progresat rapid. Însă a plecat la Budapesta, pentru a urma cursurile Facultății de Drept. Dar muzica îl atrăgea enorm, așa că a intrat și la Conservator, unde îl are profesor pe marele Schick. Însă Primul Război Mondial deja a izbucnit, Traian Grozăvescu pleacă pe front, lăsând la o parte cariera muzicală. Dar pasiunea e prea mare. În acele vremuri tulburi, ”într-un moment de liniște a trenurilor, a în ceput să cânte Ave Maria”, aveau să scrie camarazii din tranșee, adăugând că dinspre liniile inamice s-a auzit ”Vivat, austriaci!”

Ce grozăvie, Grozăvescu! ”Da, eu l-am împușcat în ceafă! Eram geloasă!” Cum a pierit, ucis de către soție, cel mai mare artist român interbelic

Se întoarce acasă, în România cea Mare. La Cluj joacă primul său rol, Pinkerton din ”Madame Butterfly”. Impresionează pe loc, semnează cu Opera de aici. Se găsește cu Aca de Barbu, cu care se căsătorește. Cu toate că duc un trai fericit, Grozăvescu pune cariera pe primul loc și pleacă la Viena, nu înainte de a divorța.

1923 îl află pe tărâm vienez. Ia lecții de canto, ia lecții de pian, lucrează cu Frans Steiner. La numai o lună de la sosire, este angajat la Volkspora, Opera Populară. Debutează pe 10 iulie 1923, cu ”Paiate”, de Leoncavalo. Începe să umple sălile. Compozitorul lugojean Filaret Barbu spunea despre vocea lui Grozăvescu că ”are sclipiri de diamante ca o spadă flexibilă de Toledo”. E botezat ”Caruso al Vienei”. E admirat de Richard Strauss, de Pietro Mascagni, de Arturo Toscanini. E dorit la Praga, e dorit la Berlin. Aici e rechemat, în 1924, de 12 ori pe scenă. ”Aida”, ”Boema”, ”Tosca”...

Ce grozăvie, Grozăvescu! ”Da, eu l-am împușcat în ceafă! Eram geloasă!” Cum a pierit, ucis de către soție, cel mai mare artist român interbelic

În 1926, revine în Clujul în care se lansase. Primirea sa e un show uriaș. ”S-au lăsat ferestrele deschise, pentru cei care nu au apucat să-și cumpere bilete”, scriu cronicile. Opera Metropolitană din New York află de el. La început de 1927, îi propune un contract. Grozăvescu cântă, pe 14 februarie, pentru ultima oară în Europa, în ”La Donna e Mobile”, în rolul ducelui din Rigoletto.

Dar nu va mai apuca. Peste numai cinci zile, pe 19 februarie 1927, este ucis. Sfârşitul şi l-a găsit chiar în casa în care locuia cu soţia lui, Nely Koveszdy, o femeie cu probleme psihice, ce suferea de o gelozie groaznică, fapt care a şi condus-o la actul nesăbuit de a-şi omorî soțul, împuşcându-l pe la spate chiar în ceafă. Motivul? Acesta a refuzat să o ia cu el în călătoria sa spre Metropolitan Opera din New York. Menţionăm ca tenorul trebuia să facă şi o oprire la Roma în călătoria respectivă, unde urma să se întâlnească şi să repete cu Maria Jeritza, alături de care urma să cânte pe scena americană. Mulți spun că acesta motivul care a împins-o pe Nelly la crimă...

Moartea a fost instantanee. În data de 19 februarie 1927, scenele vieneze, cele româneşti, chiar şi cele de peste ocean au intrat în doliu, întrucat vestea morţii lui Grozăvescu s-a raspândit cu o viteză uimitoare. Nelly Koveszdy, femeia pe care şi-a ales-o camarad în viaţă, a scăpat de pedeapsă după lungi procese, întrucat la vremea aceea, legea vieneză nu considera crimele pasionale un delict. ”Da, eu l-am împușcat în ceafă!”, avea să declare la proces, unde pleda ”vinovată”.

Ce grozăvie, Grozăvescu! ”Da, eu l-am împușcat în ceafă! Eram geloasă!” Cum a pierit, ucis de către soție, cel mai mare artist român interbelic

Opera de Stat din Viena şi, odată cu ea, întregul oraş, şi-au luat rămas bun într-o ceremonie funerară aproape imperială. Dricul morturar, tras de şase cai, a venit de la Institutul medico-legal prin Währinger Strasse şi apoi de-a lungul Ringului, până în faţa Operei, unde s-a oprit şi unde îl aştepta întregul personal, în frunte cu directorul lor, Franz Schalk.

Corpul neînsufleţit al tenorului a fost vegheat în drumul spre meleagurile româneşti de către mama sa şi de câinele lui credincios Rex, iar trenul în care acesta se afla a oprit în fiecare oraş pe care îl străbătea, pentru ca cei care l-au iubit să îşi poată lua rămas bun de la el. Trenul cu corpul neînsufleţit al celui mai îndragit tenor al Europei a poposit în Lugoj, unde a fost primit de toată suflarea oraşului, care l-a şi condus pe ultimul drum.

În memoria sa, teatrul şi strada pe care a copilărit îi poartă numele, iar în Lugoj se organizează anual un concurs de tenori ce poartă numele de „Grozăvescu”.

Şi în Viena, pe strada Lerchenfelderstrasse numărul 62-64, se găseşte o placă comemorativă, care-l aminteşte pe Traian Grozăvescu, ucis pasional pe 19 februarie 1927, de către soţia sa, Nelly. Placa este opera sculptorului Ludovic Lichtfuss din Jimbolia, efigia fiind identică cu cea de pe casa din Lugoj, unde s-a născut tenorul.

Sursa: Identitatea

Recomandari