De ce Carmen nu va fi, niciodată, Măicuță

 
+2 click pentru
galerie

Pe timp de război, Regina Maria, englezoaica, îmbrăca uniforma de infirmieră și așa, albă, imaculată, mergea prin spitale, alina răniți, le citea seara, cobora în tranșee, ajungea la 200 de metri de linia frontului. Devenea MĂICUȚA RĂNIȚILOR. Peste un secol, CARMEN nu găsea doi consilieri ce să o ajute să facă un gest ce ar fi trebuit să pornească din inimă

E clar că nu asta și-ar fi dorit. Văzuse lumina zile la Eastwell Park, o feerie. ”Bunică” îi zicea Reginei Victoria, cea mai mare minte ce poposise, vreodată, pe Tronul Albionului. La 17 ani o căsătoriseră cu Ferdinand, un tip rece, distant, milităros. O făcuseră colet și o trimiseseră departe, undeva prin Balcani, să le fie principesă românilor. 

La început, se speriase. Oamenii ăștia purtau cușme, mâncau cu mâna goală, dormeau pe lavițe, arau cu boi. Dar începuse să-i iubească. Ei nu înțelegeau ce zice, ea nu-i pricepea însă ”alcătuiau o închegare de puteri pe care mă puteam bizui. erau credinciosși, plini de închinare și de devotament”. Așa a început povestea de iubire dintre ei: Regina Maria și poporul român.

Bolnavii de holeră mureau la al ei piept

În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic a mers în lagărele de holeră. Ținea la piept muribunzii, îi alina. La ureche auzea, șoptit, că într-o bună zi va deveni Regină, că trebuie să apuce sănătoasă acest moment. N-o interesa. Apoi a pornit prima mare urgie a lumii. A plecat în pribegie. Seara-l sfătuia pe Ferdinand să-și atace neamul german, pentru că este regele românilor, ziua era pe front. Cobora în tranșee, mergea la spitale, lăsa o vorbă bună, punea un pansament. Termenul de PR nu apăruse, atunci. ”Eram fericiți când eram laolaltă, la ei găseam o închinare și o slăvire spontană pe care n-o aflam aiurea”. 

Filiația aceea între neam și Regină începea să se coasă. Avea să dureze 20 de ani. A cerut uniformă de Roșiori. S-a dus la Cireșoaia, la cota 443. Gloanțele șuierau. Era alături de Ion, de Mărin, de Gheorghe, de Vasile. Nu-i ferea de moarte, dar țăranii știau că având-o pe ea, acolo, alături, țara nu are cum să moară. Urlau ”Pe aici nu se trece!” și porneau la luptă. I-au zis MARIA. MĂICUȚA RĂNIȚILOR. Termenul îl găsise Alecu Russo încuiat în ”Miorița”, cea mai frumoasă poveste a neamului nostru. Ei, Ion, Mărin, Gheorghe ori Vasile consideraseră că i se potrivește unei englezoaice căsătorite cu-n german...

Apoi, povestea de amor a mers mai departe. Le-a devenit, la Alba Iulia, ÎNTREGITOARE. Îi iubea enorm. În 26 martie 1926, de Bunavestire, a îngenuncheat în fața Patriarhului Miron Cristea. A dezlegat-o de catolicism. A primit-o în rândurile Bisericii Ortodoxe Române. Se putea mai mult?

În miez de iulie 1938, când s-a stins, înainte de a pleca pe ultimul drum, a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pământ și paturile puștilor în sus, gest pe care Armata Română nu-l mai făcuse, niciodată. Și pe care nici nu-l va mai face de acum încolo.

Cine ne dă o Primă Doamnă?

De opt zile încoace, Carmen ar fi putut face același lucru. Nina nu dorise să fie o Primă doamnă. O vedeai din patru în patru ani, pe drumul spre vot, într-o sală de sport. Nadia Constantinescu parcă nici n-a existat. Ultima Primă Doamnă a încercat ceva, dar e greu să te lipești de neam când consortul se adresează plebei cu ”țigancă impuțită”. Carmen părea altceva. Era vie, mai ales când apărea cu croieli din ”Neckermann”. Așa mergea la catedra din Hermansstadt, așa poposea la NY, așa se afișa în fața Papei. Designerii, de la Botezau la Pelger, o criticau, ba că tivul nu pică bine, ba că o culoare de la taior nu era potrivită cu anotimpul, ba că...Românii își luaseră țara înapoi.

Când tragedia de la Colectiv a mistuit țara, oamenii s-au uitat după regină. În deux pieces, în fustă pantalon, în ce credea Răzvan Ciobanu că e potrivit, ar fi trebuit să meargă acolo, la spitale, unde timpul se măsoara în milisecunde de viață. Da, mediul nu era propice, amărâților nu le ardea de vizite, dar o strângere la piept caldă, așa cum o făcea Maria, acum 100 de ani, se putea. Se găsea și un ”Fiți tari!” și o cafea caldă, sorbită cu o mamă ce dincolo de tăblița pe care scrie ”Terapie intensivă” are doi pui. Fără blițuri, cu cerberi lăsați la ușa liftului.

Dar niciun consilier nu s-a găsit s-o ajute să facă gestul pe care, normal, ar fi trebuit să-l dicteze a sa inimă.

Atunci m-am întors într-a 4-a F. Acolo, sus, la etajul doi, la 156, pe ”Dealul lui Țugulea”. Sunt 30 de ani de atunci dar parcă o văd pe Doamna Șunică, învățătoarea: ”Copilași, toate numele feminine din limba română se termină în litera A!” Și Ion, din ultima bancă: ”Tovarășa, dar Carmen?”Ioane, Carmen e acceptat de către noi dar nu e un nume românesc, puiule!” 

Foto: Libertatea



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
10 ANI FĂRĂ MICHAEL JACKSON

vezi mai multe