De meserie erou! La 13 ani de la tragedia de la Mihăilești, Sorin Teșcan continuă să facă ce știe el mai bine: să salveze vieți! „Am rămas cu o rană adâncă în suflet...”

 
+8 click pentru
galerie

Era o dimineață ploioasă de 24 mai 2004 atunci când românii aveau să trăiască o tragedie ce are ecou și astăzi. Atunci, un camion încărcat cu 20 de tone de azotat de amoniu a sărit în aer, iar suflul exploziei a ucis 18 persoane.

Șapte pompieri, doi jurnalişti (Elena Popescu și Ionuț Barbu, ambii colegi de-ai noștri, de la stația locală Antena 1 Buzău) şi alte nouă persoane surprinse în trafic. Tot atunci, 13 persoane au fost rănite. Printre ei și Marian Simi Ilie, unul dintre pompierii supravieţuitori ai tragediei de la Mihăileşti. I-a fost amputat un picior, dar a găsit puterea de a o lua de la capăt .

Au trecut 13 ani de atunci și niciuna dintre cele 13 persoane rănite nu va putea uita vreodată ce s-a întâmplat acolo. Printre ei a fost și Sorin Ionuț Teșcan, unul dintre cei cinci militari supraviețuitori ai tragediei. 

„În acea perioadă eram militar în termen. A fost o alarmă ca toate celelalte, când am ajuns era vorba de un camion răsturnat. Ne pregăteam pentru invervenție când a avut loc explozia”

Atunci, echipajul a fost alertat că un camion s-a răsturnat și a pornit imediat la drum. La fața locului totul era cuprins de un nor de fum gălbui. Se pregăteau să intervină atunci când a avut loc explozia. Totul era cuprins de praf și nu se putea vedea nimic. Sorin Teșcan a auzit atunci cum din aer cad resturi de obiecte și s-a adăpostit sub cabina autospecialei.

„Nu a fost cea mai dificilă intervenție. A fost o zi dureroasă și fatidică pentru colegii mei, care au trecut în neființă! Nu pot descrie prin cuvinte prin ce am trecut atunci!”

A alergat cu ochii aproape închiși, încercând să se ferească de obictele ce cădeau din aer. Erau bucăți de pământ pe jos și mașini cu geamuri sparte. A cerut imediat să fie trimisă descarcerarea și el s-a întors la colegii lui răniți, încercând să-i ajute.

După mai multe zile de la tragedie, pompierii încă adunau rămașițe umane din câmp

„Nu am uitat nimic din acea zi nefastă și am rămas cu o rană adâncă în sufletul meu. După acea experiență pot spune că viața mi-a arătat că trebuie trăită așa cum este și că trebuie să ne bucurăm de fiecare zi dată de Dumnezeu! Și să fim buni!”

Ce îi dă putere să îmbrace zi de zi uniforma de pompier?

„Ca om, cea mai mare bucurie a mea este copilul meu, Rareș, de cinci anișori. Ca pompier, bucuria și mulțumirile vin din partea celor pe care i-am putut ajuta, în lupta mea cu flăcările”

E pompier și zi de zi luptă să salveze vieți. Erou de meserie. A trecut prin multe și le-a văzut poate pe toate la viața lui. Nu a renunțat, nu a disperat. Doar a luptat mai departe.

„Sfatul meu de viață? Să fim sufletiști și să ne iubim aproapele” 

Ce este durerea pentru un pompier?

„Durerea nu poate fi definită prin vorbe. Ea este o trăire unică pentru fiecare”

Dar speranța?

„De fiecare dată când plec în misiune mă gândesc că pot aduce speranță oamenilor. Pot să-i fac fericiți. Și pentru toate acestea, familia îmi dă putere. Și colegii, care de fiecare dată mă susțin. Noi ne ajutăm prin tot ceea ce facem”

Ați privit în ochi o mamă sau un tată care și-a pierdut copilul în tragedia de la Mihăilești?

„Am văzut rudele de fiecare dată la comemorările de la Mihăilești. Nu pot spune mai mult. Este greu”

Cine este Sorin Teșcan, dincolo de uniformă?

Sorin dincolo de uniformă este OM! Familist, sufletist, sociabil și cu simțul umorului. Am un băiat de cinci ani. Nu știu ce o să aleagă în viață, fiindcă acum este prea mic. Dar cu siguranță l-aș încuraja, chiar și dacă ar alege să fie pompier!

Surse foto: jurnaluldebuzau.ro



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
50 DE ANI DE LA PRIMA ASELENIZARE

vezi mai multe