Dem Rădulescu, “Bibanu' ” cinematografiei, ne-a părăsit în urmă cu 18 ani, dar ne-a lăsat memoria sa ca moștenire. De la croşee și uppercut-uri, la emotie si hohote de ras: „În viaţă eu am fost cel care a lovit primul”

Astăzi se împlinesc 18 ani de la dispariția timpurie, la numai 68 de ani, a marelui actor Dem Rădulescu. Bibanu’, așa cum i s-a spus toată viață, s-a născut pe 21 septembrie 1931 la Râmnicu Vâlcea, locul de care i se leagă porecla , întâi purtată de unul dintre frații săi.

Astăzi se împlinesc 18 ani de la dispariția timpurie, la numai 68 de ani, a marelui actor Dem Rădulescu. Bibanu’, așa cum i s-a spus toată viață, s-a născut pe 21 septembrie 1931 la Râmnicu Vâlcea, locul de care i se leagă porecla , întâi purtată de unul dintre frații săi.

„Tata vindea peşte la Vâlcea şi într-o zi a venit acasă cu un exemplar deosebit. Frate-miu l-a dus repede la şcoală la ora de ştiinţe naturale. Profesoara, văzându-l, s-a adresat copiilor spunându-le:«Dragii mei, acesta este un biban». Denumirea peştelui s-a lipit că timbrul de scrisoare de numele fratelui meu. Când am devenit şi eu elev, porecla era oficializată de puştime. În 1950, odată cu primul an de studenţie, a fost suficient că un prieten din anul III să mă strige «Bibanule», că efectul să fie că al unei bombe incendiare“, povestea Dem despre porecla primită, pentru Elisabeta Munteanu, autoarea cărţîi „Tinereţea actorilor“.

Înainte să devină cunoscut, marele actor a împărţit croşee şi uppercut-uri prin sălile de box și nimic nu părea să prevestească cariera de actor. Însă, avea să recunoască mai târziu, că acest sport i-a dat curajul fără de care nu s-ar fi descurcat în viaţă. „În viaţă eu am fost cel care a lovit primul, nu am aşteptat niciodată lovitură. Curajul la box ţine de cele câteva secunde de dinaintea întrării în ring“, povestea Dem Rădulescu, într-un interviu pentru revista „Cinema“, în 1975.

Un nou început avea să vină

Pasiunea pentru teatru și-a descoperit-o treptat. A început cu serile de iarnă, când cinematograful îi devenea a două casă, apoi, la 15 ani, aflat în biblioteca școlii descoperă volumul “Artă dramatică”, carte care recunoaște că a avut o influență ușoară, a citit-o “tremurând” pentru că nu înțelegea nimic, dezvăluia Dem Rădulescu în 1998, la emisiunea “Profesioniștii” .

Dem Rădulescu, “Bibanu' ” cinematografiei, ne-a părăsit în urmă cu 18 ani, dar ne-a lăsat memoria sa ca moștenire. De la croşee și uppercut-uri, la emotie si hohote de ras: „În viaţă eu am fost cel care a lovit primul”

Tânărul Dem Radulescu avea să debuteze ca amator, la 17 ani, la un bal organiziat de fanfare gării. Începe să publice în reviste județene și joacă tot mai des, acasă, în Râmnicu Vâlcea. La una dintre aceste reprezentațîi este urmărit de actorul Aurel Rogalski, care îl sfătuiește să dea examen la Teatru. De acolo a început cariera colosală a marelui actor.

Dem Rădulescu termină Facultatea de Teatru în 1954 ca şef de promoţie şi este repartizat direct, aşa cum prevedea regulamentul din acele vremuri, la Teatrul Naţional. Aici ajunge pe mâna celebrului regizor Sică Alexandrescu, despre care Dem avea să afirme, în 1998, că „a fost al doilea tată al meu. El m-a construit“. Prima piesă în care apare este „Mielul turbat“, scrisă de Aurel Baranga

Ultimul rol într-o comedie, e unul în care publicul l-a adorat: ”A două cădere a Constantinopolului” (1994). În total, Dem Dădulescu a jucat în 66 de producţîi, filme şi seriale de televiziune.Dem Rădulescu, “Bibanu' ” cinematografiei, ne-a părăsit în urmă cu 18 ani, dar ne-a lăsat memoria sa ca moștenire. De la croşee și uppercut-uri, la emotie si hohote de ras: „În viaţă eu am fost cel care a lovit primul”

Un alt Dem, deseori mai trist

Dincolo de luminile scenei şi uralele de la final, Dem Rădulescu era o persoană mai degrabă introvertită şi destul de tăcută.

George Mihăiţă, partener de mai multe ori cu Dem pe platourile de filmare, spunea: „Deseori, era trist. Le zâmbea celorlalţi, dar era un simplu mod de a interacţiona, o făcea de parcă încerca să-i mulţumească, să le dea ceea ce aşteptau de la el. Eu am cunoscut şi un alt Dem Rădulescu“

Soţia sa, actriţa Adriana Şchiopu, încerca să-i facă acestuia un portret succint, publicat în „Jurnalul Naţional“, în 2009.

Dem Rădulescu, “Bibanu' ” cinematografiei, ne-a părăsit în urmă cu 18 ani, dar ne-a lăsat memoria sa ca moștenire. De la croşee și uppercut-uri, la emotie si hohote de ras: „În viaţă eu am fost cel care a lovit primul”

„Ne-am cunoscut la Mangalia în 1973 şi de atunci nimic nu ne-a mai despărţit. Ne-am căsătorit în 1984, iar doi ani mai târziu am avut-o pe Irina“, îşi începea povestea Adriana Şchiopu. „Spectacolul îl făcea pe scenă. A fost foarte selectiv cu oamenii din jurul lui. Era un om de casă, un familist. El se dăruia şi acasă, nu numai pe scenă. Ne-a făcut să simţim că suntem centrul universului. Deseori, o lua pe Irina şi ieşeau la plimbare noaptea. Îi plăcea mai mult aşa, să nu fie recunoscut de oameni“, povestea actriţa.

Ziua în care a mai căzut o stea

În ultimii ani ai vieţii, Dem părea dezamăgit de lumea din jur. În emisiunea „Profesioniştii“ descria România că fiind „în colaps“. „Gata, nu mai putem face nimic“, spunea atunci, cu amărăciune. Cu banii nu o ducea grozav, rolurile din filme dispăruseră. Cu toate acestea, în mijlocul familiei încerca să-şi păstreze bună dispoziţie. „Nu l-am auzit niciodată văitându-se. A avut un preinfarct de care el nici n-a ştiut. L-a descoperit când a fost în America. Fiind răcit, a făcut nişte analize. Ţinea regim şi toată situaţia era sub control. Dar...“, spunea Adriana Şchiopu, în 2009.

Dem Rădulescu, “Bibanu' ” cinematografiei, ne-a părăsit în urmă cu 18 ani, dar ne-a lăsat memoria sa ca moștenire. De la croşee și uppercut-uri, la emotie si hohote de ras: „În viaţă eu am fost cel care a lovit primul”

A venit ziua de 17 septembrie 2000, ziua în care o stea a cinematografiei s-a stins. În cuvintele Stelei Popescu, ziua acea a arătat cam așa: „Veniseră nişte prieteni din Germania, el tocmai se întorsese din turneu şi au vrut să se plimbe. Ei aveau casă la Telega şi au vrut să-l ia şi pe el. S-a dus cu ei şi trebuiau să urce un deal, care nu era foarte mare. În schimb, lui i se spusese, doctorii îi atrăseseră atenţia că nu prea are voie să facă efort. La un moment dat, s-a oprit şi a respirat adânc. «Mă, da’ ce aer tare!», asta a zis. A căzut şi până la spital a murit“.

Sursa: Historia

Ultimele știri