”Dementul”. A salvat vieți, a ucis, și-a tăiat penisul cu un cuțit și a născut o capodoperă a omenirii!

 
+4 click pentru
galerie

Speriat de ororile din Războiul de Secesiune, medicul militar William Chester Minor o ia razna. Ucide oameni nevinovați, ajunge la azil, își taie penisul cu un cuțit. James Murray, omul însărcinat să redacteze ”Dicționarul Oxford”, o lucrare imensă, află de el. Vreme de 10 ani, Minor, poreclit ”Dementul”, lucrează la o operă fundamentală a omenirii: 414.825 de cuvinte, peste 1.800.000 de explicații. 

Sir James Augustus Henry Murray e un tip bine văzut în lumea culturală a Angliei Victoriene. De mic a fost interesat de etimologie, de originea cuvintelor. E luat cu Ada, au 11 copilași. Când intră în sala aceea mare, plină de somități, simte că toate privirile Universului sunt ațintite asupra lui. Oxford, locul de unde se dă ora exactă la genialitate. De peste 20 de ani, dacă nu mai bine, cei de aici se chinuie să scoată un dicționar. Unul complet, cu toate cuvintele. E 28 aprilie 1878, Murray se află în fața unor minți luminate, care nu pot accepta că cineva le va realiza dicționarul. ”E prea greu, iar limba, cuvintele se mișcă repede și o iau cu mult înaintea noastră”, aude. Dar nu-i ascultă. La 1 martie 1879, se angajează, prin contract, că va da gata afurisita lucrare: crede că-i va lua 10 ani, vreo 7.000 de pagini, cuprinse în patru volume. Crede...Dar să-l lăsăm, olecuță, pe Sir Murray.

W. C. Minor a salvat vieți în Războiul de Secesiune, a ucis oameni nevinovați și a livrat apoi, vreme de mulți ani, marfă pentru faimosul ”Dicționar Oxford”

Mergem în Statele Unite. Ba, nu, la Londra! Scuze, hai, pentru început, în State! William Chester Minor, pe care toți îl știu drept W.C. Minor, s-a născut în 1834, în Ceylon, azi Sri Lanka, unde tatăl său era misionar. De mic era o minte luminată, pasionată de medicină. În 1863 absolvea faimoasa ”Yale”, cu o diplomă în anatomia comparată. Dar Statele Unite ”fierbeau”, Războiul de Secesiune bătea la ușă. Pe 5 mai 1864, începe faimoasa Bătălie de la Wilderness, primul duel dintre Ulysses S. Grant și Robert E. Lee. În două zile mor 5.000 de oameni, e sânge peste tot. Aflat în Armata Unionistă, W. C. Minor o ia razna la vederea morților și răniților. Revine în NY, ajunge în lupanare, e atras de lumea prostituatelor. În 1867, comportamentul său este din ce în ce mai ciudat, așa că Armata decide să-l trimită în Florida. Dar starea mentală se degradează pe zi ce trece. 1868 îl găsește la un azil pentru cei cu probleme de acest gen.

Poză rară. Minor e jos, pe scaun, așezat. Murray e în picioare, cu barbă. 1915.Ultimul an de viață al celui care a lucrat la capodoperă din 1879, când a acceptat să fie coordonatorul unui proiect titanic

În 1871 ajunge la Londra, la Lambeth. E urmărit de paranoia. Îl împușcă, pe stradă, pe George Merrett, un nevinovat despre care Minor credea că-i spărsese ușa de la cameră. Amărâtul crește șase copii, iar soția, Eliza, este gravidă. La proces e considerat nebun, scapă de închisoare, dar e dus la Azilul ”Broadmoor”. Pentru că dispune de pensia veteranilor din Războiul de Secesiune, e lăsat să se ”cazeze” într-o cameră cu multe cărți și primește permisiunea de a putea cumpăra orice operă dorește.

Prima ediție, 1888 De la ”A”, la ”B”

Revenim la Murray. Îi este din ce în ce mai clar că fără voluntari nu va putea termina, niciodată, opera. Află de W. C. Minor. Se duce să-l viziteze. În cei nouă ani petrecuți la ”Broadmoor”, Minor a citit enorm, a studiat enorm și, ceea ce este cel mai important, a dezvoltat un sistem propriu de urmărire a expresiilor, a cuvintelor, ce-i dădea voie să repartizeze totul în fișe, în capitole, în teme. E ianuarie 1891 când Murray și W. C. Minor se văd prima oară. Poate e mult spus ”prietenie”, dar între cei doi va porni la drum o relație de respect reciproc. Opt ani de zile, Minor este cel mai bun voluntar pe care Murray și-l putea dori. Lucrează enorm, primește cuvinte, le explică, la dă sensuri. E o muncă nebună, dar pentru ”Dement”, așa cum este poreclit, e ceva normal. Tone de hârtie, tone de cerneală. În 1888, apare primul volum al ”Dicționarului Oxford”, literele ”A” și ”B”, fără contribuția sa. Apoi, următoarele volume, până la ”K”, îi poartă, în mare parte, semnătura. Editorii nici nu vor să audă ca numele unui ”dement”, ”cazat” la un azil, să apară la contributori. Murray țipă la ei, le explică faptul că fără ”nebun” nu putea face nimic. În iulie 1899, merge la azil. Îl privește pe Minor drept în ochi, îi mulțumește și afirmă că ”Putem ilustra, fără probleme, ultimerle patru secole cu observațiile și explicațiile tale!” E un fel de a-i spune ”Thanks!”

40 de ani au fost necesari pentru terminarea complată a dicționarului

În 1902 e clar că Minor nu mai poate lucra. E din ce în ce mai rău. Asaltează, sexual, copiii. Își taie, cu un cuțit de scrisori, propriul penis! E dus la azil, cu cătușe la picioare. Dar Murray nu-l uită. Dă buzna în biroul Secretarului de Stat Winston Churchill (da, acel Churchill!) și îi cere să-l elibereze. Minor pleacă în 1910 în Statele Unite, la Spitalul ”Sfânta Elisabeta”, unde diagnosticul e clar: ”Demență”. Decedează în 1920, la Hartford, Connecticut, după ce a trecut prin mai multe spitale de Boli Mintale. Până în 1928, apar toate cele 10 volume. Murray (stins în 1915), a apreciat greșit cu...șase volume. Sunt 414.825 de cuvinte și 1.826.309 explicații. Minor e în multe dintre ele, dar numele său nu apare, clar, pe nicăieri. ”Dementul”, care a avut o contribuție uriașă la ”Dicționarul Oxford”, n-a avut loc...

În 1998, marele Mel Gibson ”simte” povestea. Cumpără drepturile pentru un film, dar e ocupat cu alte proiecte. În 2016, îi propune lui Sean Penn rolul lui W. C. Minor. El îl ia pe Murray. ”Profesorul și dementul” a apărut deja. O capodoperă de două ore și patru minute!



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI