Live acumChefi la cuţite
Prime Time 20:00Chefi la cuţite

,,Curvii peste măsură, ucideri și multe alte asemenea”. Desfrâurile mortale ale secolului al VIII-lea: ,,În fiecare casă întâlnești chipuri ale jalei și nenorocirii, care își târăsc anevoie trupul slăbit”

Prostituţia a fost un fenomen greu de controlat în perioada interbelică, când a atins un apogeu care a condus la înfiinţarea a zeci de bordeluri. Instinctele sexuale ale bărbaţilor erau satisfăcute cu prostituate ori cu dame de consumaţie, însă activitatea caselor de toleranţă era interzisă sub sancţiuni aspre. O serie de documente şi numeroase relatări din presa vremii arată îngrijorarea autorităţilor faţă de numărul mare al tinerelor care îmbrăţişau depravarea din bordeluri.    

Prostituţia a fost un fenomen greu de controlat în perioada interbelică, când a atins un apogeu care a condus la înfiinţarea a zeci de bordeluri. Instinctele sexuale ale bărbaţilor erau satisfăcute cu prostituate ori cu dame de consumaţie, însă activitatea caselor de toleranţă era interzisă sub sancţiuni aspre. O serie de documente şi numeroase relatări din presa vremii arată îngrijorarea autorităţilor faţă de numărul mare al tinerelor care îmbrăţişau depravarea.

Viața românilor de la sfârșitul secolului al XVIII-lea îmbracă detalii cutremurătoare despre lumea prostituției și a bolilor cu transmitere sexuală. București și Iași erau orașele declarate ,,morminte timpurii ale străinilor”. De ce? Pentru că, la fiecare pas, găseai bărbați și femei ce cădeau pradă desfrâurilor.

La 24 noiembrie 1794, mulți, printre care mitropolitul și boierii, prezentau, către domnitorul Alexandru Moruzi, rapoarte în care se plângeau de fenomenul prosituției. Reprezentanții Clerului cereau o lege prin care li se interzicea femeilor să se angajeze în cârciumi și case de toleranță.

,,Aici, în pământul acesta cu o mare slobozenie, se obișnuiește păcatul curviei, cel care este mai mare decât celelalte păcate și, fără de voia lor, care păcat se întețește și se îmnulțește din vin, pentru că vinul ia mintea omului și el nu mai știe ce face și întețește năravul lor, ca să facă cu mai multă pornire, dintr-o urmare a slobozeniei ce o au muierile de vând vin pe la cârciume și cu felurimi îndeamnă oamenii la curvii și la băuturi, care, amândouă, unindu-se, curvia și beția, turbează mințile omenești și, aprinzând simțurile lor cu văpaia vinului, nu mai știu ce fac. Și, orice părere îi vine în cuget și în vederea cea întunecoasă, se pornesc la tot felul de fapte rele: curvii peste măsură, ucideri și multe alte asemenea”, nota mitropolitul în cererea întocmită domnitorului.

Curvia și beția, moarte curată

Cârciumile, transformate în adevărate case de toleranță, serveau drept refugiu pentru femeile ușoare, care alegeau prostituția în locul muncii onorabile: ,,Atât din neveste, cât și din fete sănătoase, zdravene, care sunt vrednice de slujbă și de muncă, în loc să se puie la stăpâni cu simbrie ori îmbrăcăminte, ori cum vor putea să ajungă, după starea fiecăreia, ele, lăsând acelea ce ar fi spre folosul lor, dau năvală pe la cârciume, obișnuind desfătări în beții și curvii și, de a lor bunăvoință, își ponosluesc numele, își vatămă sufletul, își îmbolnăvesc trupurile și rămân slute și pocite”, scria mitropolitul.

La cererea reprezentanților Epitropiei de Obște, Moruzi a încercat să interzică angajarea femeilor în cârciumi și multe dintre ele ,,cad în fapte necuviincioase și primesc la dânsele adunări de oameni tineri, de-i sting cu cheltuiala”, așa cum arată cronicarii de la începutul secolului al XIX-lea.

,,Cosmopolitismul vieții de oraș și mirajul care atrăgea spre capitală toate elementele rele feminine, mai ales în vreme de război și ocupațiuni străine, au făcut, în acest timp, să înflorească prostituția, responsabilă pentru focarele de boli venerice, înregistrate în Țările Române”, scria medicul Pompei Samarian.

Focarele de infecție și răspândirea bolilor venerice erau de neoprit. Doctorul Andreas Wolff relata, în 1803: ,,De mai mulți ani încoace, suferă acest popor foarte mult de pe urma sifilisului, care boală are urmări grave asupra generațiilor viitoare. Vasul acestei Pandore s-a deschis mai larg în orașe și târguri, decât la țară. Mamele din familii înalte și mijlocii nu-și alăptează copiii, ci numai cu doici, care, aproape toate, sunt infectate de veninul veneric. O pornire a comunității, o grijă de a stăvili întrucâtva acest rău atât de stricăcios, nu se poate găsi. Zgârcenia generală oprește măsuri polițienești binefăcătoare împotriva acestui dușman care nimicește în secret. Nimeni nu se interesează, decât în cazuri individuale, ca să fie tratat de medic ori șarlatan. Dar, în interesul general, ca să extirpe acest venin contagios, spre binele poporului, nu avea nimeni grijă”.

Sărutul pe gură, interzis

Oamenii locului nu obișnuiau să respecte sfaturile menite să-i protejeze împotriva bolilor. ,,O mulțime de coconași, dorind a duce o viață plină de desfătări, mi-au cerut sfaturi și mijloace, pentru a se lăsa pradă exceselor. Sfatul meu era abstinență strictă, spunându-le că nu există alt prezervativ mai sigur decât acesta. Cahiar bărbaților de la cârma țării le dădeam acest sfat, care, pentru binele tineretului, nu ar fi fost prea greu de executat. În anul 1795, am adus la cunoștința Mitropolitului această tristăă stare, explicându-i că și cel mai modest se poate infecta, când consumă sfânta cină, dacă nenorocul aduce pe cineva să bea din paharul din care a băut un veneric. Sărutările pe gură și pe mâini, astăzi, nu mai pot fi atât de sigure ca pe timpuri, scria Wolff.

Mulți localnici erau de părere că actele homosexuale îi fereau de boli: ,,Pederastia, care de numai câțiva ani a fost introdusă aici, din Constantinopol, nu apăra contra boalei venerice, cum cred homosexualii. Această pasiune aduce sclavilor ei denaturați același potop de mizerii și boli venerice”, așa cum povestea Pompei.

Ernst Dobel, un călător german care a vizitat Iașii la începutul secolului XIX, relata: ,,Capitala Moldovei este tot atât de vestită prin bogățiile pe care activitatea comercială a locuitorilor au acumulat-o acolo, pe cât este de defăimată datorită desfrâului care stăpânește întreaga populație, fără rușine, fără nicio mască, ca și când ar fi prima dintre toate virtuțile. Iași este mormântul timpuriu al tuturor străinilor, mai ales al germanilor. Leafa îmbelșugată dată meseriașului îl scutește de orice grijă a sexului celuilalt, îi corupe moravurile și îl duce pe făhașul desfrâului, suferind de boli dezgustătoare, apropiindu-l de pieire. Aproape în fiecare casă, pe fiecare stradă, întâlnești asemenea chipuri rătăcitoare ale jalei și nenorocirii, care își târăsc anevoie trupul slăbit”.

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro