Dezastrul de la Hiroshima, prin ochii unei tinere asistente. „Le cădea pielea de pe ei. Țipau. Trupurile lor s-au umplut de viermi. Au murit unul după altul”

 
+7 click pentru
galerie

Pe 6 august 1945, Masayo Nakaya avea toată viața înainte. La doar 21 de ani, lucra ca asistentă la Spitalul Crucea Roșie din Hiroshima, la care cei mai mulți pacienți erau militari. Preda liniștită „ștafeta” unei colege, la schimbarea de tură, când lumea a cunoscut una dintre cele mai mari nenorociri din toate timpurile.

„Am văzut un fel de bliț puternic, apoi totul a fost acoperit în fum. M-am trezit întinsă, pe hol. M-am bucurat că sunt în viață și m-am ridicat. Apoi am auzit o asistentă mai tânără decât mine, țipând din baie. M-am dus la ea. Își lovise fața de un closet și s-a rănit grav. Nu îmi amintesc cum am ajutat-o”, și-a început Masayo Nakaya povestea din ziua primului atac cu bombă nucleară din istorie.

A adunat toți cei 91 de pacienți ai spitalului și i-a dus în curtea unității sanitare. A durat mult până a reușit. Au înaintat prin clădirea cu pereți prăbușiți și cu cioburi de sticlă împrăștiate peste tot, după ce geamurile au fost spulberate de „Little boy” – prima bombă atomică ce a fost detonată. În tot acest timp, ea și ceilalți oameni din jurul ei se temeau de un posibil al doilea atac.

În curtea spitalului a găsit scene de groază

Odată ajunsă cu toți pacienții în curtea spitalului, tânăra asistentă a început să înțeleagă adevăratele proporții ale atacului. A văzut scene ce băteau orice film de groază pe care îl văzuse până la acel moment.

„Oameni din oraș au venit țipând după ajutor, la poarta spitalului. Pielea lor arsă cădea de pe ei și își pierduseră vederea. Imediat, spitalul s-a umplut până la refuz de pacienți care țipau și cereau apă să bea. Mi s-a spus să le dau apă, mai ales că oricum nu puteam face nimic pentru ei. Le-am dus apă, cărând câte două găleți mari simultan, și le-am turnat apă în gură, pe rând. Unii dintre ei au apucat gălețile și au refuzat să le dea drumul”, a mai povestit asistenta din Hiroshima

Regretul ei din acea seară de groază este legat nu atât de marea de pacienți pe care nu îi putea ajuta, ci de un elev de gimnaziu, nevăzător, care i-a spus: „Poate că nu arăt, dar sunt în primul an la Școala Gimnazială Dai-ichi”. „Încă regret că nu am vorbit cu acel băiat. Ar fi trebuit măcar să îl întreb cum îl chema sau de unde era”, a mărturisit Masayo Nakaya.

„Spitalul era plin de tineri. Viermii se plimbau peste tot pe trupurile lor”

La două săptămâni de la masacrul provocat de „Little boy” în Hiroshima, spitalul la care lucra Masayo Nakaya era plin de pacienți tineri, cu vârste de 15 și 16 ani, care aveau trupurile arse și pentru care nu era niciun tratament disponibil.

„Cred că erau elevi la o școală militară. Viermii se plimbau peste tot pe trupurile lor – de la coate, genunchi și alte articulații, până în spatele urechilor. I-am spălat cu apă cu crezol, dar nu au rezistat mult în canicula din toiul verii și au murit unul după altul”, și-a mai amintit asistenta Masayo Nakaya.

Apoi, din senin, a intrat, la propriu, o speranță în spital. Un biet animal, pe care l-au sacrificat pentru hrană și lumină.

„Într-o zi, o vacă roșie a intrat în spital. Bietul animal a devenit sursa noastră de hrană și lumină. Am făcut lumânări din grăsimea ei, pe care apoi le-am folosit pe timpul nopții, când mergeam să verificăm pacienții în camerele aflate în beznă”, a mai povestit ea.

Asistenta a crezut că va muri. „Eram piele și os”

Pe 31 august, Masayo Nakaya era atât de epuizată, încât nu mai putea lucra, așa că i-a fost permis să își ia liber și să meargă în orașul natal.

„După o lună în care am avut febră și diaree, aunsesem piele și os. Am crezut că o să mpr, dar am reușit să mă recuperez datorită îngrijjirii mamei mele”, a mai povestit Masayo Nakaya, precizând că, din fericire, nu a avut alte probleme de sănătate, provocate de radiații. 

În ianuarie, a fost sunată să se alăture personalului Spitalului Ohtake. Misiunea ei era să ajute pacienți veniți din străinătate.

Bombardierul american Enola Gay a lansat „Little Boy-ul” peste Hiroshima la ora locală 8.15. Au murit imediat 70.000 de oameni. În primele patru luni de la atac, bilanțul a ajuns la 166.000 de morți. Departamentul pentru sănătate din prefectura Hiroshima a estimat că, dintre victimele bombei atomice, 60% au murit din cauza arsurilor, 30% din cauza clădirilor care s-au prăbuşit peste ei şi 10% din alte cauze.

Trei zile mai târziu, pe 9 august, un atac similar a distrus oraşul Nagasaki. Bombele nucleare lansate la Hiroshima şi Nagasaki au făcut din Japonia singura ţară care a fost atacată cu arme atomice şi au forţat la puţin timp după aceea capitularea acesteia în cel de-Al Doilea Război Mondial.



facebook whatsapp twitter pinterest