Ele sunt cele cinci femei românce judecate de unguri pentru că au purtat tricolorul în piept

 
+3 click pentru
galerie

Pe 27 mai 1894, un grup de patrioți români condamnați în Procesul Memorandumului, se întorcea la Sibiu. Locuitoriin au organizat întâmpinarea eroilor la gară, iar cinci domnișoare au purtat cocarde tricolore, în piept. Aveau să fie judecate la începutul lunii decembrie, ele susținând cu tărie: ”Da, am purtat tricolorul român, pentru că fiecare naţiune are drept să poarte tricolorul său. Noi îl purtăm în semn de iubire pentru naţiune şi veneraţie pentru martirii cauzei române”

După ”Compromisul dualist” (”Ausgleich”) din 1867, românii, deși populație majoritară în Transilvania, nu aveau un statut oficial de ”etnici”. Pe 28 mai 1892, liderii noștri de aici, în frunte cu președintele Ioan Rațiu, cu Gheorghe Pop de Băsești ori cu Vasile Lucaciu, formulează o petiție, un ”Memorandum”, către împăratul Austro-Ungariei, Franz Josef, prin care solicitau, pentru populația română, drepturi egale cu cele ale maghiarilor. De asemenea, cereau încetarea persecuțiilor. 237 de persoane duc ”Memorandumul”. Franz Josef nici măcar nu se uită peste el, îl trimite, necitit, Parlamentului de la Budapesta, de unde, de asemenea necitit, este returnat conducătorului delegației. Pentru că documentul este tipărit și răspândit, memorandiștii sunt condamnați la închisoare, acuzați de ”instigare prin presă”. Aveau să primească între două luni și cinci ani și numai intervenția Regelui Carol I îi salva, prin amnistie generală...

Pe 27 mai 1894, un grup de memorandiști se întoarce în Sibiul natal, după detențiune. Românii din oraș merga la gară, sper a-i întâmpina cum se cuvine pe eroi. Cinci domnișoare poartă, în piept, cocarde tricolore. Vor fi judecate, pe finalul anului, pentru gestul lor, într-un proces răsunător, redat în paginile ”Universului Literar” din 13/25 februarie 1895.

Surorile Eugenia și Leontina Simionescu, Elena și Alexandrina Cunțan, de asemenea surori, precum și Letiția Roșca sunt acuzate că au purtat însemne tricolore, că au scandat lozinci românești și că au...aplaudat coborârea din tren a eroilor români. 

La proces, cele patru domnișoare (deși în imaginea de atunci apar cinci, una nu a fost prezentă) au susținut că nu a fost prima dată când au purtat cocadre tricolore, pentru că este dreptul fiecărei nații de a face acest lucru

"Sala judecătoriei era înţesată de public român. Acuzatele erau asistate de d. dr. A. Frâncu, avocat. Procesul a fost condus de d. Graiss, sub-jude. După ce a tălmăcit pe româneşte actele din dosarul procesului, d-sa citeşte §.86 din procedura de drept, care cuprinde dispoziţiunile ce judele poate lua în decursul desbaterii procesului, adică pedeapsa ce dânsul poate da la caz dacă vreunul dintre cei prezenţi în sală nu s'ar purta conform regulamentului. Procesul verbal se face în limba ungurească", se afirmă în articolul publicat. 

Desfăşurarea procesului este relatată cu amănunte de către publicaţia românească: "Judele de instrucţie ascultă întâi pe d-ra Eugenia Simionescu”. După luarea stărei civile a acuzatei, judele întreabă:

- Recunoşti că la 27 Mai, când s'au întors de la Cluj osândiţii în procesul Memorandului, ai purtat cocardă tricoloră română, cu inscripţia «Totul pentru naţiune?» Şi de ce ai pus acea cocardă ?

- Da, am purtat tricolorul român, pentru că fiecare naţiune are drept să poarte tricolorul său. Noi îl purtăm în semn de iubire pentru naţiune şi veneraţie pentru martirii cauzei române.

La intervenirea d-lui Dr. A. Frâncu, judele mai întreabă:

- Aţi mai purtat cocardă şi altă-dată, ori numai atunci când aţi întâmpinat la gară pe osândiţi?

- De la conferinţa din 1893 am purtat într'una şi vom purta şi de aici încolo.

- Prin purtarea cocardei tricolore ai vrut să demonstrezi în contra statului?

- Nu! Purtând tricolorul român, am vrut să manifestăm pe faţă sentimentele noastre naţionale.

- Ştiut-ai că e oprit să porţi astfel de tricolor?

- N'am ştiut că e oprit. Chiar dacă aş fi ştiut însă, tot aş fi purtat. Nu recunosc nimănui dreptul de a mă opri în manifestarea sentimentelor mele naţionale.

- Te-au provocat jandarmii să dai jos cocarda?

- Da. N'am luat-o însă, ci am purtat-o la piept, pentru că nici unui jandarm nu'i recunosc dreptul să mă oprească a purta tricolorul românesc.

- Ştiut-ai d-ta că tricolorul românesc coprinde tendinţe contra statului?

- Nu. Noi socotim tricolorul roman ca ceva sfânt şi'l purtăm la toate sărbătorile naţionale. Aşa şi cu reîntoarcerea de la Cluj a iubiţilor noştri martiri, care acum suferă pentru naţiune.

- Te-ai dus în ziua de 27 Maiu la gară şi ai purtat tricolor cu scop să demonstrezi?

- Nu. M'am dus să salut pe martiri, voind să'mî îndeplinesc astfel o pioasă datorie."

În iunie 1892, bucureștenii sunt alături de ”memorandiști”, participând la manifestațiuni pe Calea Victoriei, în fața clădirii Teatrului Național

Sala ”fierbe”. Urmează pledoaria domnului Amos Frâncu, avocatul, care a ţinut "o scurtă, dar foarte energică vorbire de apărare". Instanţa a amânat o decizie - ”pertractarea se amână” - pentru că una dintre româcele care au purtat tricolorul nu era prezentă la proces. "Publicul a părăsit sala în mijlocul însufleţirei entusiaste, despre ţinuta demnă şi românească a d-şoarelor acuzate, care cu aceiaşi însufleţire au fost întâmpinate şi de cei ce n'au putut să intre în sala pertractare! La poarta judecătoriei, căci înlăuntru a fost oprit, unul dintre tineri a predat în numele tinerimei romane din Sibiu, fiecărei d-şoare acuzate câte un buchet de flori mulţumind pentru curagiul şi ţinuta lor bravă, ce au manifestat şi cu această ocaziune, credincioase fiind devisei: «totul pentru naţiune».

Conform ”Universului”, ”peste munți, se crede că procesul va fi clasat”...

 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
10 ANI FĂRĂ MICHAEL JACKSON

vezi mai multe