Eminescu a citit ”Scrisoarea a III-a” în sediul Securității Statului, în care s-a tras cu tancul. Cea mai urâtă clădire din lume

 
+3 click pentru
galerie

Mihai Eminescu a citit, în 1881, faimoasa ”Scrisoarea a III-a” în casa lui Grigore Păucescu, aflată, azi, în spatele Bibliotecii Centrale Universitare. Ulterior, superbul edicifiu a devenit sediul Direcției a V-a a Securității Statului, cel mai temut departament al acesteia, în el trăgându-se cu tancul la Revoluție. Din 2003 găzduiește Uniunea Arhitecților din România, una dintre cele mai urâte clădiri din București

Grigore George Păucescu vede lumina zilei pe 5 februarie 1842, la Roșiorii de Vede. Iubește, de mic, cartea, este atras de tot ceea ce înseamnă istorie. Devine Licențiat al Facultății de Drept din Paris și, concomitent, este atras și de politică. După ce se stabilește la București, ridică, pe strada Vămii, o superbă locuință. O vrea în apropierea Palatului Regal, cu vedere la ceea ce era atunci cea mai importantă piață a capitalei. Reședința se întindea pe o suprafață destul de mare și dispunea de mai multe dependințe. Omul iubea arta, iubea poezia. ”Era delicat și cult, avea o sensibilitate sufletească de elită”, după cum îl descria I.L. Caragiale. Extrem de apropiat de literați, avea grijă să ia sub a sa aripă scriitorii care promiteau, cum ar fi Alexandru Vlahuță, care i-a devenit și fin. În casa sa se vorbea mult despre artă, se adunau spiritele luminate ale vremii. ”Veneau oameni de afaceri, avocați influenți dar și șurubari politici. Însă literații stăteau, totdeauna, la loc de onoare”, mai nota nenea Iancu.

”Convorbirile literare” din 1881, cu ”Scrisoarea a III-a”

Casa Păucescu este locul în care Mihai Eminescu avea să citească, pentru prima oară în istorie la București, faimoasa sa ”Scrisoare a III-a”. Ultimul autor de celebre ”scrisori”, specie cultivată, anterior, de Dimitrie Bolintineanu ori de Grigore Alexandrescu, Eminescu începe lucrul la capodopera sa în perioada studiilor berlineze 1872-1874, având ca sursă ”Istoria Imperiului Otoman” a lui Hammer. Aici află despre spusele lui Baiazid la Nicopole: ”Se fălea că de pe pristolul bisericii Sfântul Petru din Roma își va pune sirepul să mănânce ovăz”. Lucrează mult la ea, compunând, mai întâi, partea de critică socială la adresa contemporaneității și abia apoi, pentru contrast, partea de evocare a trecutului glorios.

”Scrisoarea a III-a” e gătată pe la începutul lui 1881. Este citită, mai întâi, în sânul cenaclului ”Junimea” din Iași, apoi, la București, în Casa Păucescu. Liberalii din încăpere sunt ofuscați, țipă, se agită. dar gazda îl susține pe Eminescu, spunându-i că a făcut o ”treabă senzațională”. Poezia este publicată în numărul din mai 1881 al ”Convorbirilor Literare”, sub direcțiunea lui Iacob Negruzzi.

Anii trec, dar edificiul rămâne în picioare. Casa Păucescu devine Legația Austro-Ungară la București, așa că strada Vămii se transformă în ”Viena”. Curând, intră în ”umbra” unor alte construcții de importanță majoră, cum ar fi Fundațiunea Universitară ”Carol I”. Cu ocazia amenajărilor de aici, din 1914, o parte a edificiului dispare. Vin comuniștii. Clădirea-i frumoasă, rezistentă, așa că e transformată în sediul Direcției a V-a a Securității Statului, cel mai temut departament al acesteia. În timpul evenimentelor din 1989, pentru că se credea că aici se adăpostesc acoliții lui Nicolae Ceaușescu, în clădire se trage cu...tancul. Din ea nu mai rămânea aproape nimic, decât o ruină. Deși Fundația Regală este renovată și modernizată, Casa Păucescu rămâne, vreme de mulți ani, fără acoperiș, adăpost pentru oamenii străzii.

După anul 2000, Uniunea Arhitecților din România pune ochii pe imobil. Se crede că locul își va recăpăta strălucirea de odinioară, însă nu este așa. Zona este curățată dar, din mijlocul ei, începe să răsară, pe la 2003, o construcție din sticlă! Se vorbește despre ”kitsch”, despre ”cea mai urâtă construcție din lume”, despre faptul că arhitecții sunt oripilați și ei de ceea ce a putut apărea, dar nimeni nu face nimic. 

Casa Păucescu - sau ce a mai rămas din ea - se găsește, și azi, la intersecția străzilor Boteanu cu Dem. I. Dobrescu, la doi pași de fostul sediu al Comitetului Central, de acolo de unde Nicolae Ceaușescu avea să decoleze cu elicopterul...



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI