Live acumFilm: Capcana pentru parinti (r)
Prime Time 20:00Poftiţi pe la noi: Poftiţi la Nea Marin!

Pe 22 martie 1965 începea „Epoca de Aur”: 24 de ani în peste 24 de bancuri de-atunci!

Pe 22 martie 1965, Ceaușescu e numit prim-secretar de stat. Începe „Epoca de Aur”. În 24 de ani, nicio decizie a „mult-iubitului conducător”, nicio mostră din realitatea vieții de zi cu zi n-a scăpat netaxată cu... o glumă!

Soții Ceaușescu la începutul anilor '70

Jurnal Giurgiuvean

Pe 22 martie 1965, într-o zi de luni, în Plenara Comitetului Central se lua o hotărâre care avea să atârne nebănuit de greu în cântarul istoriei recente: Maurer, comunist cu ștate vechi, își dădea girul ca funcția de secretar general al Partidului s-o ocupe Nicolae Ceaușescu.

Și așa începea Epoca de Aur. Din 22 martie '65 până-n 22 decembrie '89, pe aici s-au trăit de toate – cu foarte puține. Drept urmare, organul hazului de necaz al românului a luat proporții.

În ăști 24 de ani, nicio decizie a „mult-iubitului conducător”, nicio mostră din realitatea vieții de zi cu zi n-a scăpat netaxată cu un banc. Practic, dacă azi se dădea un decret, până mâine se găsea cineva să iște o poantă din el.

Și poantele astea circulau, din pahar de vorbă în pahar de vorbă, comprese la tâmplele unui popor altminteri destul de încercat.

Iată-le! 24 de evenimente din alte vremuri de restriște, cu ale lor (peste) 24 de bancuri asortate, toate create atunci, în epocă.

1965. Odată ajuns la putere, Ceaușescu redenumește PMR (Partidul Muncitoresc Român) în PCR (Partidul Comunist Român). Abrevierea suportă și interpretări alternative.

Întrebare: Ce înseamnă PCR?

Răspuns: Primul Cizmar Rege.

1966. Cel mai iubit fiu al poporului emite decretul anti-avort. Începutul obsesiei pro-nataliste. Mamele eroine. Din Bucureștiul lunilor imediat următoare:

Un milițian prinde o pereche făcând dragoste în Cișmigiu. Îi duce la secție și, de aici, în fața tribunalului. La proces, fata e felicitată pentru patriotism, și băiatul pentru inițiativă. Milițianul e arestat pentru întrerupere de sarcină.

1967. Tovarășul începe reorganizarea Securității. Pe 6 direcții: informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate & gardă, cercetări penale.

Ce este Securitatea?

Inima partidului, care bate, bate, bate...

*

Pe plajă, doi tipi stau la soare și, de plictiseală, vorbesc de una, de alta.

– Hai să-ți spun un banc politic!, spune la un moment dat unul.

– Nu! Asta nu!, sare celălalt.

– De ce? Știu unul grozav! O să râzi de-o să te prăpădești!

– N-are importanță! Nu vreau!

– De ce ești așa ursuz?!

– Nu sunt ursuz! Sunt de la Securitate!

– Și ce-i cu asta?! Ți-l explic până-l pricepi!

1968. În Cehoslovacia încep mișcări de relaxare a regimului comunist. URSS ia aminte și o invadează. Și cheamă blocul comunist la apel. Ceaușescu se dă în lături.

El nu-și trimite armata să invadeze „frații cehoslovaci”. Dezaprobă gestul belicos al URSS într-un discurs public de sub balconul căruia mijesc 100.000 de perechi de ochi.

Manifestație mare. Toată lumea strigă „Ceaușescu, PCR! Ura! Ura! Ura!”. Doar unul singur stă mai în spate și nu spune niciun cuvânt. Un om de ordine se apropie de el și-l întreabă:

– Ce faci, tovarășe, de ce nu strigi „ura”?

– Sunt răgușit, răspunde cel interpelat, dar ura e aici, în suflet.

1969. Vizita lui Richard Nixon la București. Hărmălaie pe străzi, în magazine și piețe. „Să facem frumos!”, că... vin americanii. Reintră în folclorul urban mitul yankeului salvator, al Americii-paradis:

Feciorul unui demnitar comunist pleacă în State pentru studii. Acasă trimite o telegramă scurtă: TRĂIASCĂ PARTIDUL COMUNIST. RĂMÂN!

1970. Contrapond: vizita lui Nicolae Ceaușescu în State.

Într-o noapte, pe când dormea mai bine, nea Nicu e scuturat de nevastă-sa:

– Maiestate...

– Ce spui tu, acolo?!, întreabă el, buimăcit de somn.

– Maiestate?!

Trezit de-a binelea, nea Nicu o apostrofează:

– Se poate, Lenuțo, chiar tu, revoluționar încercat, să-mi spui mie, secretar general al partidului, „maiestate”?

– Nu, mă... Te întrebam dacă mai e state unde n-am fost încă.

1971. În China lui Mao Zedong și Coreea lui Kim Ir Sen, nea Nicu a contemplat cu jind la maoism, popor obedient și cultul personalității. Vrea și acasă la fel. Din „sfaturile” anului:

Să nu gândești! Dacă gândești, să nu vorbești! Dacă vorbești, să nu scrii! Dacă scrii, să nu semnezi! Dacă semnezi, să nu te miri...

1972. Ceaușescu aduce o nouă regulă în Partid. Rotirea cadrelor: trecerea de la o funcție de partid la alta, periodic, cât să se „zvânte” puterea, să n-aibă niciunul timp de idei personale prea năstrușnice. Rotiri, nu alegeri, deci camarila de partid rămâne aceeași.

Întrebare: Ce înseamnă când se șterge un activist la gură?

Răspuns: Înseamnă că face curățenie la locul de muncă.

1973. Primul volum omagial dedicat lui Ceaușescu. Leana intră în Comitetul Executiv. La cârma țării, adică. „Tovarășa academician doctor inginer” ține-n leapșa o droaie de savanți străini invitați în România (noroc cu interpreții). Pe români nu-i impresionează.

Întrebare: Cum se vede România din avion?

Răspuns: Din avion, România se vede ca un balaur cu două capete și o mulțime de cozi.

*

Care este flora României? 22 de milioane de lăcrămioare, un ochiul boului și o mătrăgună.

1974. Alesul poporului, acum într-o nouă funcție: președinte.

Într-o bună dimineață, Ceaușescu se scoală bine dispus și iese pe balcon. Se întinde și, vesel, dă binețe Soarelui:

– Bună dimineața, Soare!

Spre stupoarea lui, aude un glas:

– Să trăiți, tovarășe președinte!

S-a frecat la ochi, s-a tras de urechi să vadă dacă nu visează și-a mai încercat o dată:

– Bună dimineața, Soare!

Glasul îi răspunde din nou:

– Să trăiți, tovarășe președinte!

Se gândește el un pic și ajunge la singura concluzie logică: „Să știi că am ajuns atât de cunoscut, încât și Soarele mă salută. Așa ceva trebuie făcut cunoscut lumii întregi.”

Zis și făcut. Convoacă a doua zi presa și politicienii din toată lumea să asiste la spectacolul sculării lui.

Ca-n ziua precedentă, iese el pe balcon și dă binețe Soarelui:

– Bună dimineața, Soare!

Niciun răspuns. Intrigat, mai repetă o dată, poate nu s-a auzit.

– Bună dimineața, Soare!

Nimic. Furios, Ceaușescu strigă:

– Bună dimineața, Soare!

Într-un târziu, se-aude un glas speriat:

– Să trăiți, tovarășe președinte! Sunt locotenentul Ionescu; căpitanul Soare a fost de serviciu ieri...

1975. Controlul învățământului. Elevii, liceenii și studenții din toată țara fac cu rândul la munca câmpului.

Anul acesta am avut o recoltă medie: mai proastă decât anul trecut, dar mai bună decât la anul.

1976. Încep lucrările la Termocentrala de la Anina, loc în care s-ar fi produs energie electrică prin arderea șisturilor bituminoase. Salariul angajaților de la termocentrală era de 13.000 de lei, de patru ori cât salariul unui medic din capitală.

Proiectul a costat 1 miliard de dolari. Centrala n-a produs curent niciodată.

În afară de timpul prezent, trecut sau viitor, care există și în capitalism, socialismul a introdus și timpul pierdut. El se conjugă astfel: eu planific, tu planifici, el planifică...

1977. Cutremurul din martie ne-a arătat un Ceaușescu destul de dârz în fața catastrofelor.

Aflat într-o istorică vizită peste hotare, Ceaușescu e anunțat codificat:

V.R.A.N.C.E.A. (Vino Repede Acasă Nicule Cutremur Economia Amenințată)

Răspunsul vine imediat:

5.4.3.2.1. (cincinalul în patru ani, trei schimburi, doi muncitori la un salariu)

1978. Se îngroașă datoria externă, se subțiază nivelul de trai. Începutul falimentului economic. Din iarna acelui an:

Întrebare: Ce-a fost mai înainte – oul sau găina?

Răspuns: Mai înainte au fost de toate.

*

Rețetă pentru supă de pui: pui apă la fiert, pui sare, pui cartofi, pui zarzavat, pui nu pui, c-ai pus deja de patru ori.

*

Au fost introduși ghizi în magazine: „Aici a fost carne, aici a fost brânză...”

1979. Anul sărbătorilor cu fast, pleiadă de agitatori. Record de oameni la Daciada și Cântarea României, aniversarea celor 60 de primăveri ale primei doamne, 400 de ani de existență a comunei Scornicești, 40 de ani de când a intrat Ceaușescu în UTC.

De la un timp, românii seamănă cu pinguinii: mănâncă pește congelat, sunt rezistenți la frig și bat mereu din palme.

*

Cântarea României s-a transformat în descântarea României.

1980. De atâta sărbătoare, 1980 e anul celor mai multe emigrări. Legale și ilegale.

La agenția „Tarom” se prezintă un individ:

– Fiți amabilă, cât costă un bilet până la New York dus-întors?

– 40.000 lei.

– Aoleu! Dați-mi numai dus, că n-am bani destui.

1981. Prunariu, primul român în spațiu. Pe 22 mai a revenit din misiune, pe 26 a apărut bancul:

– Ascultă, Lenuțo, Prunariu zice că a avut unele probleme din cauza legii gravitației. Nu ții tu minte când am dat eu legea asta?

– Ce mă-ntrebi pe mine, Nicule, eu sunt cu știința, tu ești cu legile!

1982. Se întrerupe curentul. Tovarășii „de sus” încurajează cetățenii să nu folosească liftul și mașina de spălat, și frigiderul să-l scoată din priză.

O bătrânică îi mustră pe câțiva cârtitori:

Degeaba vorbiți voi de rău. Ziceți bogdaproste, că încă e bine... Chiar dacă n-avem căldură, chiar dacă n-avem gaze, chiar dacă-s cozi, încă-i bine. Eu zic că dac-am avea carne, ar fi ca-n timpul războiului...

1983. Decretul mașinilor de scris. Proprietarii mașinilor de scris trebuie să și le declare la cea mai apropiată secție de poliție, cu serie și „probă de scris”. Asta fiindcă se întețiseră manifestele anticomuniste.

Un tip trecea agitat pe culoarul miliției cu o hârtie în mână. Oprește pe unul și-l întreabă:

– Nu știți, cumva, unde este mașina de bătut?

– Nu știu, tovarășe, că pe mine m-au bătut manual...

1984. Ceaușeștii majorează salariul cu 5%. Ca de obicei, „crește nivelul de trai”.

Întrebare: Ce este salariul?

Răspuns: O atenție din partea statului.

1985. Ședință de guvern: televiziunea să funcționeze două ore pe zi, căldura spre deloc.

Cine vrea să-și scoată copilul la aer curat îl îmbracă bine și-l trimite în sufragerie.

*

Întors din America, Bulă povestește că e vai de capul americanilor.

– Închipuiți-vă și voi: ăia n-au nicio bucurie! Nu se bucură că au căldură, nu se bucură c-au găsit carne, nu se bucură că le circulă mașina... N-au nicio bucurie, zău...

1986. La ordinul primului om în stat, mâncarea – orez, zahăr, ulei, făină, pâine etc – trece pe bon și cartelă. Și pile. Carnea, mezelurile, cafeaua, laptele și ouăle dispar aproape definitiv din alimentara. Penurie în fază cronică.

Un tip intră într-un magazin:

– Nu vă supărați, nu aveți pește aici?

– Nu, aici nu avem carne, pește nu au alături...

*

Întrebare: De ce nu se găsește cafea?

Răspuns: Nu se găsește cafea, ca să nu aibă babele cum să ghicească unde se dă carne.

1987. Apa (caldă) devine legendă.

S-a afișat modul în care va merge metroul: merge în zilele cu soț, căci în cele fără soț se scoate apa.

*

Moș Gerilă nu mai vine anul ăsta pentru c-a fost arestat la graniță. A fost prins cu daruri prohibite: zahăr, benzină și apă caldă.

1988. SUA retrage clauza națiunii celei mai favorizate, recte relațiile economice România-SUA se prăbușesc.

Capitalismul, copii, este pe marginea prăpastiei. Socialismul este cu un pas înaintea capitalismului.

1989. Ceaușescu anunță plata datoriei externe. E confirmat în fruntea PCR pentru alți 5 ani. Pe care nu-i mai apucă.

Anunț la mica publicitate:

„Dau Eminescu legat în piele pentru Ceaușescu legat oricum.”

*

– Știai că ne-am plătit toate datoriile?

– Da, am aflat.

– Ce bine! Acum nu mai avem nimic!

Referințe: slideshare.net; „Umorul poporului român în faza terminală a socialismului”, bancuri culese de Călin-Bogdan Ștefănescu, Editura Paideia, 2014; Wikipedia

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro