Femeile lui Nichita Stănescu. „Leoaică tânără, iubirea” i-a sărit în față de patru ori. Poetul era gelos și își ținea iubitele închise în casă

 

Magdalena, Doina, Gabriela şi Dora: nu sunt patru nume de femei ”aruncate” neglijent pe vreun acatist, patru prenume alese de doi viitori părinți pentru vreo fetiță, patru personaje de roman pe care vreun scriitor boem le-a dat viață în paginile unei cărți de tipul ”50 de umbre ale lui Grey”.

Nu știm cu gândul la care anume Nichita Stănescu a scris unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste din literaura română, „Leoaică tânără, iubirea”, însă cele patru ”Eve” au fost muzele marelui poet, femeile pe care le-a iubit nebunește. Și câte poezii n-au fost scrise, și câte pahare de vin n-au fost băute cu gândul la fiecare sau la toate patru deodată? Cert e că Nichita, îngerul blond divinizat de sute de admiratoare, a iubit de patru ori. Pătimaș! Cu trei iubiri oficializate şi una mistuitoare, dar niciodată concretizată cu acte, marele poet şi-a trăit  fiecare poveste de dragoste la fel de mistuitor şi răvăşitor precum versurile sale.

Cum iubea Nichita Stănescu? Era degrabă posesiv și gelos

 

”Suntem ceea ce iubim”, credea poetul. Dacă ar fi să aplicăm afirmația la propria-i existență, atunci l-am putea defini ca fiind un om alcătuit din fărâme distincte, particularizante, unice în felul lor. Precum muzele pe care le-a iubit. Despre amorurile lui Nichita au circulat multe legende, care mai de care mai savuroase. Despre bărbatul Nichita, se spune că era în fanteziile multor poetese sau cititoare, că era gelos sau că-şi ţinea iubitele închise în casă. În mod ironic, femeile care l-au iubit au ”evadat” după ce și-au luat adio de la bărbatul iubit în lumea largă. După despărțire, destinul face trei dintre femeile vieţii lui să plece în străinătate – în Australia, în Suedia şi, respectiv, în Paris.

1952: anul în care rebelul Nichita spune „adio” burlăciei pentru MAGDALENA

Nichita nu a așteptat prea mult să intre în lumea ”oamenilor mari” și responsabili, deși era un spirit rebel prin definiție. S-a căsătorit de foarte tânăr. La 19 ani, în perioada de debut literar, o ia de soţie pe Magdalena Petrescu, sora celui mai bun prieten.

S-au iubit ca doi adolescenți, dar văpaia s-a stins cu aceeași intensitate și repeziciune precum s-a și declanșat. După numai un an se despart, iar Magdalena pleacă în Australia. După moartea poetului, s-a întors în țară și a răscumpărat pianul confiscat de comunişti, un obiect de care fostul soț era foarte atașat. 

DOINA l-a inspirat să scrie volumul de care tu ai aflat din manualul de Limba și Literatura Română 

După zece ani de poezie și beție, Nichita își va regăsi echilibrul și speranța unui mariaj fericit în brațele poetei și eseistei Doina Ciurea, fosta iubită a lui Labiș, rivalul și dușmanul poetului de la acea vreme.

În 1962 s-au căsătorit, pe când Nichita avea 29 de ani, un mariaj de conjunctură mai mult. Dragostea lor timp de aproape zece ani este inspirația volumului lui Nichita Stănescu "O viziune a sentimentelor". Publicat în 1964, cuprinde poate una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului, „Leoaică tânără, iubirea“.

GABRIELA l-a făcut să calce strâmb pe „însuratul” Nichita Stănescu 

Poeta Gabriela Melinescu a avut un efect magnetic asupra căsătoritului Nichita Stănescu. Cei doi au trăit, inițial, o relație adulterină, consumată în timp ce poetul era luat în acte cu Doina Ciurea.

Oroarea poetului de tribunale și judecăți publice, aşa cum s-a justificat faţă de prieteni, l-a făcut să amâne divorţul până târziu, în 1981. În cele din urmă a pierdut şi această mare iubire, după ce Gabriela s-a îndrăgostit şi apoi s-a căsătorit cu un editor suedez, Rene Coeckelberghs. A plecat definitiv în Suedia, la mijlocul anilor ‘70.

Toate, Doamne, și toate trei au pălit în fața ei! TODORIȚA cea tânără s-a îndrăgostit de poetul din manual

Todorița Tarâță avea 22 de ani atunci când a intrat pentru prima dată în casa lui Nichita Stănescu.Îi cunoștea poeziile încă de pe băncile școlii. Într-un interviu din 1999, acordat Iuliei Arsintescu de la LiterNet.ro, Dora mărturisea că „în liceu, poezia modernă era considerată abstractă și greu de înțeles, nu ne prea băteam capul cu ea”.

”M-am apropiat de opera lui Nichita abia după ce am început să trăiesc zilnic în preajma lui. Când l-am cunoscut mai bine i-am și spus: «știi ce părere aveam eu despre tine?! Că esti un poet de neînțeles și morocănos.» Morocănos cred că mi se părea după poza din manual. Ceea ce nu-i adevărat deloc, era un om vesel și de o deschidere imensă”.

Se căsătoresc în 1982, ca un an mai târziu, Nichita să moară.

Nota redacției: Materialul a fost scris la data de 31 martie 2016 în memoria celui care numea Limba Română „dumnezeiesc de frumoasă”, zi în care, în 1933, la Ploiești, Nichita Stănescu vedea, pentru prima oară, lumina zilei.

 

 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI