Live acumObservator 12
Prime Time 20:00Chefi la cutite

George Pomuț, românul care le-a cumpărat americanilor Alaska. Cum a ajuns fiul unui fierar din Săcele general în armata americană

Povestea e spectaculoasă și seamănă perfect cu un scenariu de film turnat la Hollywood. Evident, totul începe cu „a fost odată” și continuă cu... un fierar plecat de pe meleagurile Brașovului spre inima Imperiul Habsburgic pentru a se căpătui. Împreună cu nevasta sa, omul s-a stabilit la Gyula, așezare aflată astăzi pe teritoriul Ungariei și locul în care avea să vadă lumina zilei, George, fiul familiei Ioan și Victoria Pomuț

Povestea e spectaculoasă și seamănă perfect cu un scenariu de film turnat la Hollywood. Evident, totul începe cu „a fost odată” și continuă cu... un fierar plecat de pe meleagurile Brașovului spre inima Imperiul Habsburgic pentru a se căpătui. Împreună cu nevasta sa, omul s-a stabilit la Gyula, așezare aflată astăzi pe teritoriul Ungariei și locul în care avea să vadă lumina zilei, George, fiul familiei Ioan și Victoria Pomuț.

Deși munceau pe moșia unuia dintre grofii zonei, părinții lui George au ținut cu tot dinadinsul ca fiul lor să nu fie nevoit să muncească din greu pentru a-și câștiga existența. Așa că bruma de avere pe care românii ortodocși din Săcele migrați în ținuturile Gyulei au investit-o în educația fiului lor.

Localitatea din România în care sunt produși pantofii unui brand de lux. Muncitorii iau salariul minim pe economie, echivalentul unei „tălpi”

Așa că George a reușit să ajungă la Viena, capitala imperiului și să studieze tainele armelor la Academia Militară din marele oraș european. A învățat cu sârg, cu patos și nu s-a oprit aici, specializându-se ulterior la Saint Etienne și devenind, imediat după absolvirea studiilor universitare, procuror regal și deschizându-și ulterior și un cabinet de avocatură.

PRIMII PAȘI PE TĂRÂMUL FĂGĂDUINȚEI

Pentru George Pomuț, marea aventură a vieții avea să înceapă ceva mai târziu, odată cu revoluția de la 1848, acolo unde a ales să se alăture trupelor lui Lajos Kossuth, alegere care avea să-l coste exilul. Căutat de armata imperială, Pomuț de la Komárom în perioada 1-3 octombrie 1849, după ce fortăreața a fost cucerită de generalul Julius Jacob von Haynau. Spre sfârșitul anului 1849, pentru a scăpa de condamnarea hărăzită lui de guvernul austriac, s-a refugiat mai întâi în Italia și apoi în Germania. Fiind încă tânăr și fără obligații, a ales să emigreze în Statele Unite ale Americii.

Împreună cu un mic grup de 30 de camarazi, George Pomuț a părăsit portul Hamburg, ajungând la New York la 24 februarie 1850, unde a rămas numai câteva luni. De aici, împreună cu un alt român, bănățeanul Drahoș (Dragoș), cu câțiva revoluționari maghiari, emigranți și ei, au hotărât să se îndrepte spre Vest. Grupul de emigranți s-a stabilit în localitatea Keokuk din statul Iowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a primit numele de "New Buda" și se afla la sud de localitatea Burlington. Acest oraș era doar plănuit de către emigranți, el neexistând niciodată ca așezare urbană.

CUNOSCUT DE MARII GENERALI AI AMERICII

Fire activă, George Pomuț nu a putut sta de-o parte în timpul Războiului Civil din Statele Unite ale Americii. El a cerut să se înroleze ca voluntar în Armata Uniunii (nordul aboliționist) pentru a-și susține ideile sale generoase.

Josef "Pepi" Bican, omul pe care Gerd Muller şi Pele nu l-au ajuns niciodată! 918 meciuri şi 1469 de goluri

Este acceptat în anul 1861 ca locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie din Iowa, compus din peste 1.000 soldați și 37 ofițeri, sub comanda colonelului Reid. Pomuț a fost promovat ca locotenent major și apoi adjutant. Era apreciat în mod particular datorită calmului și curajului său. A devenit erou încă din viață prin faptele sale de arme din luptele de la Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah.

În vara anului 1863 este promovat la gradul de maior, iar apoi în mai 1864, la începutul Bătăliei pentru orașul Atlanta, generalul Frank P. Blair îl aduce la Cartierul General al Armatei Nordiste și îl avansează la gradul de “Provost Marshall” al Regimentului 17. În august 1864 Pomuț cere permisiunea să se întoarcă la Regimentul 15 Iowa, i se aprobă transferul și i se oferă comanda Regimentului, fiind promovat la gradul de locotenent-colonel. Aflat mereu în prima linie, Pomuț a luptat în numeroase bătălii grele.

Cu privire la capacitățile militare ale lui George Pomuț în Bătălia de la Atlanta, generalul Walter O. Gresham, comandantul Brigăzii a III-a care cuprindea și regimentul lui Pomuț, a scris odată: “L-am întâlnit pe Pomutz; un brav și curajos ofițer care se bucura de o mare popularitate în rândul camarazilor și soldaților săi. El nu este doar un ofițer valoros, versat în toate problemele militare, ci și un om cu o cultură superioară, un gentleman manierat.”

OMUL CARE LE-A ÎNMÂNAT CECUL DE 7 MILIONE DE DOLARI RUȘILOR ÎN SCHIMBUL PENINSULEI ALASKA

După faptele de vitejie de care a dat dovadă, Pomuț primește gradul de general în armata Statelor Unite și este numit consul al americanilor la Sankt Petersburg. Din această postură, românul demarează una dintre cele mai importante acțiuni din istoria SUA. George Pomuț împreună cu o echipă de negociatori americani tratează și reușesc să convingă Rusia țaristă să cedeze Alaska Statelor Unite contra cost. Fiind convinși că vor face o afacere profitabilă, rușii renunță la teritoriu pentru o sumă de 7,2 milioane de dolari americani, aceasta fiind considerată una dintre cele mai de succes mișcări ale diplomației de la Washington din istorie și probabil cea mai proastă tranzacție din existența Rusiei.

Pe 30 martie 1867, președintele Andrew Johnson semnează actul prin care cei 1,518,800 km pătrați devin teritoriu american de drept, iar unul dintre cei care stăteau în spatele acestui succes istoric era un român din Ardeal.

La 11 ani distanță de momentul istoric, mandatul de consul la Sankt Petersburg i se sfârșește, dar, în mod paradoxal, George Pomuț refuză să revină în SUA, alegând să trăiască în continuare în Rusia.

MOARTE ÎNVĂLUITĂ ÎN MISTER ȘI RECUNOAȘTERE TARDIVĂ

În 1882, la 12 octombrie, este ziua în care românul moare. Surse neoficiale susțin că omul, care a îmbogățit America, a murit într-o sărăcie lucie, acesta pierzându-și întreaga avere din pricina unei frumoase rusoaice din superbul Sankt Petersburg. Fără pompă și onoruri, trupul neînsuflețit ale diplomatului este îngropat la cimitirul Smolensk, acolo unde se odihnește și astăzi.

O româncă celebră şi dragostea pentru circ - Povestea Lidiei Jiga, cea care a avut curajul să plimbe tigrul cu decapotabila, în anii '60, prin Bucureşti

Înainte de începutul Primului Război Mondial autoritățile americane au demarat discuțiile pentru repatrierea rămășițelor pământești ale lui Pomuț, dar evenimentele petrecute în Europa în acei ani au anulat orice șansă de reușită a liderilor de la Washington. Totuși, americanii nu l-au uitat.

Pe 23 iunie 1944, o navă de tip Liberty a primit numele lui și a rămas în serviciu până în 1970. Au fost ridicate statui în cinstea memoriei lui în Cleveland, Statele Unite și în Gyula, Ungaria. Un senator din Ohio i-a menționat pe generalul George Pomut și căpitanul Nicolae Dunca că unii din numeroșii soldați de origine românească ce au luptat întru păstrarea integrității Statelor Unite.

La 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei preşedintelui american Bill Clinton în România, acesta a evocat în discursul său personalitatea generalului american de origine română George Pomuț ca pe unul dintre cei care au făurit America de astăzi. La data de 14 august 2004, a fost dezvelită o statuie a generalului Pomuț în faţa Catedralei Ortodoxe Române cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din oraşul Cleveland (Ohio, SUA).

Sursa. Wikipedia.org