Horea și Cloșca, eroii neamului: trădați de români, vânduți de popi, judecați de Brukenthal, uciși de țigani, ”sărbătoriți” la armeni, de către unguri

 
+3 click pentru
galerie

Pe 28 februarie 1785, Horea și Cloșca (Crișan se spânzurase în închisoare), doi dintre cei trei capi ai răscoalei de pe finalul lui 1784, sunt trași pe roată pe Dealul Furcilor din Alba Iulia, de către țiganul Grancea Rakoczi, în fața a peste 3.000 de iobagi. Fuseseră trădați de românii ce primiseră promisiunea că vor scăpa de sclavie, ajutați de preoții ce aveau nevoie să se pună bine cu autoritățile. După uciderea lor, a urmat un chiolhan pe cinste, stropit cu țuică și asezonat cu castroane mari de papricaș

Pornită din satul hunedorean Curechiu, în prima zi a lui noiembrie 1784, Răscoala lui Horea Cloșca și Crișan s-a întins repede din ocnele Maramureșului până în Apuseni. Speriate, autoritățile au început să facă tot felul de promisiuni, pentru a atrage trădătorii. Căpeteniile armatei austriece au apelat, imediat, la ajutorul țăranilor români care cunoșteau bine zona. S-a anunțat eliberarea de iobăgie și importante premii în bani.

Primul care a răspuns ”prezent” a fost brigadierul silvic Anton Meltzer, de fel din Abrud. El a primit ordinul de a face planul și de a-i afla pe ”frații de cruce al lui Horea”. Consătenii acestuia din urmă au ales, imediat, planul trădării: frații Ion (32 de ani) și Nuțu (50 ani), dimpreună cu Gheorghe, Vasile ori Simion Matieș, cu Simion, Iacob și Dumitru Neagru, ori Ștefan Trif. După cum se poate citi, numai români. Fiecare dintre aceștia au primit pașapoarte, pentru a putea trece nestingheriți  de străjile militare, fiindu-le promiși 300 de galbeni de om și eliberarea de iobăgie. 

Obeliscul realizat, în 1937, în memoria celor trei, în Alba Iulia, inaugurat în prezența regilor Carol al II-lea și Mihai

Horea și Cloșca au fost prinși chiar de Sfântul Ștefan, pe 27 decembrie 1784, în pădurea Scorușețului, din Munții Gilăului. Crișan a căzut pe 30 ianuarie, anul viitor. Doi popi l-au trădat: Moise cel bătrân și Moise cel tânăr, tată și fiu, slujitorii Domnului din Abrud. După ce Horia și Cloșca au fost uciși, s-a trecut la răsplătirea trădătorilor. Pădurarul cu planul a primit 100 de galbeni, restul, 300. S-au dat diplome, iar o medalie de aur a poposit pe pieptul protopopului Iosif Adamovici, plus 30 de galbeni. 

S-a mers, apoi, la făgădăul (cârciuma) ”Kis pipa” din Zlata, a unui armean, pentru ospățul trădătorilor. S-au citit vorbele de mulțumire ale comisarului gubernial Mihail Brukenthal, nepotul marelui Samuel, născut prin preajma Sibiului, o ”slujnică vârstnică a adus două glăji (n.r. - sticle) mari de vânars (n.r. - țuică) și le-a pus pe cele două mese. Au apărut castroanele mari de papricaș, cănoaie pline cu vin și pahare mari și groase”. S-a chefuit mult pe moartea eroilor...

Legenda spune că unii dintre țărani prinseră a se căi. Gheorghe Nicola, vărul lui Horea, a început să plângă: ”De bună seamă o să cadă blestemul pe noi și mai ales pe mine pentru păcatul săvârșit vânzând pe Horia dușmanilor!”, avea să fie auzit. Îi mureau doi feciori, fiica lui cădea în prăpastie, ajungea la Cozia, la Sfânta Mănăstire, iar când trecea la cele sfinte locul de îngropăciune era știut ca ”mormântul călugărului ardelean”. 

Cloșca a primit 20 de lovituri de roată. Horea, patru, numai pe picioare. Apoi alte 10 i-au zdrobit pieptul, până își dete sufletul. Organele interne le-au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile tăiate în patru părți și expuse în Alba, ori Hunedoara, pentru intimidare. La fel se va petrece și cu corpul lui Crișan. 

Fuseseră trădați de toți, din toate națiile.

Sursa: David Prodan, ”Răscoala lui Horea”

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE