“Întâi represiune, apoi vom aviza!” Răscoala de la 1907, cea mai mare revoltă socială a secolului trecut, înecată în sânge pentru a salva Statul Român de la anarhie si distrugere

 
+4 click pentru
galerie

Marea Răscoală țărănească de la 1907 rămâne în istorie ca un eveniment tragic, dar în același timp și foarte controversat. Rămân prea puțin clare motivele pentru care a izbucnit, amploarea represiunii executate de armata română și, mai ales, implicarea străină, în special cea rusească de sorginte socialistă.

Sigure rămân starea deplorabilă a satului românesc, viața deosebit de grea a țăranului, sărăcia cruntă în care trăia, dorința acestuia de a avea cât mai mult pământ și conștientizarea de către clasa politică a necesității de a realiza o serie de reforme, care vor veni abia după finalul Primului Război Mondial, reforma agrară și acordarea dreptului de vot pentru bărbați.

Desfășurarea Răscoalei de la 1907. Între agresiune și represiune

Principala cauză imediată a izbucnirii Răscoalei de la 1907 s‑a datorat incapacității instituțiilor statului de a supraveghea respectarea legii în domeniul contractelor agricole ce aveau rolul de a intermedia înțelegerile dintre proprietari și țărani. În nordul Moldovei acționa trustul de arendare al fraților Fischer, care deținea moșii și păduri, totaliza 236.863 hectare, ceea ce reprezenta aproape suprafața unui județ întreg, arendând la acea vreme circa 75% din pământul arabil din trei județe din Moldova.

Centenarul Marii Uniri. Marea Unire de la 1918 în pericol! Banatul sub ocupație sârbească.

Aflați în litigiu pentru arendarea Moșiei Flămânzi, frații Fischer au intârziat nepermis de mult incheierea contractelor de invoieli agricole pentru anul 1907, ceea ce a provocat revolta țăranilor. Aceștia l-au molestat pe Grigore Gh. Constantinescu, administratorul moșiei, și au devastat tot ce au putut. Era 8/21 februarie 1907. Instigați, se pare, și de niște oameni veniți din Austro-Ungaria, țăranii au pornit răscoala, care, apoi s-a răspândit spre sud, cuprinzând întreaga Moldovă. Armata a fost chemată să intervină, pe măsură ce distrugerile și omorurile se extindeau, țintele predilecte fiind arendașii și conacele boierești.

Guvernul George Gr. Cantacuzino a demisionat pe 12 martie 1907, făcând loc imediat unui guvern liberal condus de Dimitrie A. Sturdza, care l-a avut ca ministru de război pe tânărul general Alexandru Averescu. “Întâi represiune, apoi vom aviza!”, este remarca intrată în istorie a lui Petre P. Carp, care, deși era conservator, a susținut venirea liberalilor la putere și instaurarea stării de asediu, ceea ce s-a intamplat prin decret regal pe 18 martie 1907. Averescu și-a luat rolul în serios și a trecut la represiune masivă, dar punctual și organizat. Au fost chemați sub arme și rezerviștii.

Cum a căzut Zidul Berlinului. Greșeala fatală făcută de un lider comunist est-german. "Așa a zis Schabowski"

După un moment de acalmie, când se părea că Răscoala poate rămâne localizată în Moldova, unde fusese deja oprită, aceasta s-a extins în Muntenia, pe unde a trecut rapid și s-a propagat în Oltenia, unde a atins punctual culminant și a atins maximum de violență înainte de a fi complet înabușită de armată. La începutul lunii aprilie Răscoala se incheiase. Singura provincie neatinsă de revolte a fost Dobrogea, care fusese alipită după Războiul de Independență (1878), și, unde, nu existau mari proprietăți agricole deținute de boieri.

Consecințele Răscoalei de la 1907

După ce Statul Român a trecut prin cea mai gravă criză de la formare, Unirea Principatelor Române de la 1859, au apărut în mod normal și schimbări, atât in mentalul colectiv, cât și în legislație și în viața politică. S-au adoptat măsuri pentru ameliorarea situației țărănimii: o lege nouă privind contractele agricole, înființarea unei bănci pentru creditul rural și a Casei Rurale și abolirea trusturilor de arendași. A fost distrus mitului „țărănimii fericite”, docile și servile, așa-numită „talpă a țării”. Imaginea României în Occident a fost puternic afectată, mai ales din cauza represiunii. Și nu în ultimul rând, clasa politică a început să-și revizuiască concepțiile și a promis și alte reforme, mai profunde, care s-au concretizat abia după Primului Război Mondial, și anume reforma agrară și acordarea dreptului de vot pentru bărbați.

Controversata cifră a victimelor Răscoalei de la 1907

În epocă, dar și ulterior, mai ales în timpul dictaturii comuniste, s-a vehiculat cifra de 11.000 de țărani uciși. Mai ales presa socialistă a insistat pe aceste date, fără îndoială exagerate. Diplomații austrieci la București anunțau între 3.000 și 5.000 de morți, cifre moderate, în schimb cei francezi vehiculau între 10.000 și 20.000 de țărani omorâți, un număr foarte mare. Prim-ministrul Dimitrie A. Sturdza a vorbit la un moment dat de 421 de morți, dar cu referire la ultima parte a Răscoalei. Cifra cea mai apropiată de adevăr au dat-o, cel mai probabil, viitorul mareșal Alexandru Averescu, și șeful Biroului de Statistică, Zamfir Arbore, bazându-se pe compararea cifrelor de mortalitate din ultimii ani. E vorba de aproximativ 2.000-2.500 de morți. Oricum, numărul real al decedaților nu va fi cunoscut aproape sigur niciodată, guvernul liberal distrugând documentele oficiale cu privire la Răscoală.

Pericolul străin și implicarea unor agitatori veniți de peste graniță

Presa și documentele oficiale ale vremii vorbesc despre existența unor agitatori, mulți dintre ei socialiști, destul de mulți veniți de peste graniță, din Austro-Ungaria, dar mai ales din Rusia, în cazul acesteia din urmă find de înțeles pentru că abia trecuse printr-o Revoluție în 1905-1906. Țăranii îi numeau studenți. Aceștia erau îmbrăcați diferit, muscălește după anumite relatări și vorbeau o limbă română diferită. Răspândeau zvonuri, printre altele, despre revoltă împotriva boierilor și anunțau că Vodă (regele Carol I) a dat o lege prin care pământul e al țăranilor, cu mare succes de altfel. Trecerea lor prin sate aducea revolta, iar intervenția armatei și plecarea lor pacificarea zonei.

23 ianuarie, ziua în care a pornit Revoluția de la 1821: „Dar pe bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, până când să-i suferim”

Pe măsură ce Răscoala s-a extins Austro-Ungaria a mobilizat trupe în Transilvania, la graniță, pretinzând că nu poate rămâne indiferentă la o asemenea mișcare țărănească și amenințând cu o eventuală intervenție, care ar fi putut distruge Statul Român. Politicienii români au simțit pericolul și au susținut represiunea masivă și calmarea spiritelor, ceea ce a înlăturat o situație gravă pentru România.

Impactul în literatură și artă

Răscoală de la 1907 a avut și un puternic impact în viața culturală. De referință rămân romanul “Răscoala”, publicat de Liviu Rebreanu în 1932, care apoi a fost ecranizat în 1965 de regizorul Mircea Mureșan, cu Ilarion Ciobanu în rolul principal. În pictură, Octav Băncilă a realizat celebra lucrare intitulată chiar “1907”, care reprezintă un țăran fugind disperat, printre răniți, de ploaia de gloanțe cu care fusese înăbușită răscoala. Și alte lucrări ale lui Băncilă au adus în discuție Răscoala, ca și alți pictori români de valoare.

Surse: wikipedia.org, istorie-pe-scurt.ro,historia.ro



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE