Live acumObservator 06 Weekend
Prime Time 20:00Chefi la cuţite

Am tăiat, cu flexul, mormântul de la ”Bellu” al unui actor imens: mentor al lui Birlic, terorizat de comuniști!

Ion Iancovescu a fost unul dintre cei mai mari actori român, fondatorul a șapte edificii teatrale din București, mentor, printre alții, al unor artiști precum Grigore Vasiliu - Birlic ori Radu Beligan. A fost arestat de către comuniști și batjocorit. După Revoluție, i-am ”cinstit” memoria, tăindu-i, cu flexul, mormântul din Cimitirul ”Bellu”

Iancovescu a avut 18.000 de apariții pe scena teatrului, în peste cinci decenii de activitate. Filmografia sa cuprinde șase pelicule, printre care ”Afacerea Protar” și ”Două lozuri”

Născut în anul în care Mihai Eminescu trecea la cele veșnice, 1889, Ion Iancovescu a iubit, de mic, teatrul dar și cinematografia, cea care, cu un veac în urmă, făcea primii pași. Pare greu de crezut, dar avea să debuteze...în film pe la 1913, când evolua în pelicula publicitară ”Culesul viilor”, cea care făcea reclamă podgoriei ”Dealul Zorilor - Valea Călugărească”, prezentată la 3 ianuarie, la cinematograful ”Clasic” din București. 1923 îl prinde în ”Țigăncușa la atac”, film pierdut, unde debutează, ca asistent de regie, Jean Mihail. Coproducția româno-germano-olandeză în care își făcea debutul ”Puiu” Iancovescu pe marele ecran era considerată, la un deceniu distanță de filmele lui Leon Popescu, ”un al doilea început al filmului românesc”.

Iancovescu luptă enorma pentru scena noastră. E fondatorul a șapte edificii teatrale din București: ”Modern” (1919), Teatrul Mic (1921), ”Fantasio” (1926), Teatrul de pe Chei (1928), ”Iancovescu” (1933), ”Excelsior” (1934), ”Modern” - devenit ulterior Teatrul Casei Centrale a Armatei (1945). Evoluează în piese interbelice. Apoi, după instalarea comuniștilor, dă semne clare că nu-i înghite.

Eram prin 1950 cu Iancovescu și Cioculescu la Athenee Palace. Ușa se deschide și apare un tânăr: <<Ați auzit? În curând, în Uniunea Sovietică, pâinea va fi gratis!>> <<Da, dar cu ce preț>>, a replicat, trist, Iancovescu. Asta l-a costat câteva luni bune de pușcărie

Radu Beligan

Este mentorul unor viitori mari artiști, precum Grigore Vasiliu - Birlic ori Radu Beligan. În 1948, Zaharia Stancu, ”intelectualul se serviciu”, membru al Partidului Muncitoresc Român și, mai apoi, al PCR, devine directorul Teatrului Național. Îl ”pensionează” pe Iancovescu (18.000 de apariții într-o carieră de peste cinci decenii), din cauză că acesta avea opinii anti-bolșevice. Securitatea intră pe urmele sale. Se refugiază în cinematografie. Joacă-n ”Afacerea Protar” (1955), primul nostru film nominalizat la ”Palme d'Or”, alături de Finteșteanu, Radu Beligan ori Ion Lucian. Are o nouă apariție memorabilă în ”Două lozuri”, Flașnetarul, capodopera realizată de Gheorghe Naghi și Aurel Miheleș (1957). ”Am avut noroc că acceptat să joace! Era cel mai mare actor al epocii sale”, își aducea aminte unul dintre regizori.

Vrea să plece în străinătate, dar știe că nu este ușor. Merge la autorități, spune că trebuie să ajungă la Paris, pentru a se documenta asupra rolului lui Cyrano de Bergerac din piesa lui Edmond Rostand. Comuniștii îl anunță că-i pot oferi ceva în ”Poveste din Irkursk”, cu analiză la fața locului, în Siberia...

Au furat, cu macaraua, monumentele de la mormântul întâiului român mort în Primul Război Mondial. ”Ziua, pe la două!”

Începe să aibă din ce în ce mai multe probleme. ”Îmi zicea, mereu, în șoaptă, că dacă scăpăm de comuniști, mă face asistentul lui personal”, spunea, peste ani, Mircea Vodă, machiorul preferat. Se gândea că vor veni americanii, că România va fi eliberată de sub comuniști iar teatrele sale, redeschise. Pentru că una dintre surorile sale era căsătorită peste Atlantic, era chemat, deseori, să dea declarații. Este arestat. Are probleme cu sănătatea, respiră din ce în ce mai greu.

Cum joc? Fără metodă, fără manieră, fără gust, fără obişnuinţă, cu uşurinţă, cu plăcere, ca să plac publicului şi mie. Ce prefer? Să ţin conferinţe. Pentru ce? Pentru că sunt sigur că după două minute toţi adorm. Ce nu-mi place? Criticii!

Ultimul său film este ”O noapte de vis”, din 1966, o fantezie cinematografică pe tema relației viață - vis, unde Iancovescu joacă rolul lui Toma, bătrânul. Decedează în același an. Este înmormântat pe Aleea Actorilor din Cimitirul ”Bellu”.

Timpul trece. În 2009, Ioana Guinand, fiica sa adoptivă, stabilită în Belgia, vine la mormânt. Stupoare! Aici observă că monumentul funerar fusese ciuntit cu...flexul. ”Existau niște frunze mari, sculptate în marmură. Nu pot crede că există o astfel de lipsă de respect pentru morți”, declara ea. Polițiștii deschideau o anchetă, pentru prinderea făptașilor. În van...


Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro