Live acumFilm: Ispita
Prime Time 20:00Film: Transformers 3

Misterele lacului fără fund din România. Drumul-capcană de sub lac ar fi înghiţit întreaga armată germană în timpul războiului. Oamenii și-au aruncat aici bogațiile, de frica cotropitorilor

Lacul Vulturilor sau ,,Lacul fără Fund”, situat în inima Munților Siriu și ferit de privirile curioșilor, îmbracă povești fascinante, care, așa cum spun oamenii locului, ascund un sâmbure de adevăr. Colțul de rai românesc păstrează, până în zilele noastre, un aer enigmatic de legendă.

Lacul Vulturilor sau ,,Lacul fără Fund”, situat în inima Munților Siriu și ferit de privirile curioșilor, îmbracă povești fascinante, care, așa cum spun oamenii locului, ascund un sâmbure de adevăr. Colțul de rai românesc păstrează, până în zilele noastre, un aer enigmatic de legendă.

Aflat la altitudinea de 1.420 m, pe versantul Malâia, despre lacul legendar consemnat în mărturiile lui Alexandru Vlahuță, în opera ,,România Pitorească”, se zvonește că ,,aici veneau vulturii primăvara, pentru a bea apă, ca să întinerească și tot aici își învățau puii să zboare. A doua legendă spune că un cioban și-a aruncat bâta în apa lacului și a plecat. După un an de peregrinări, își regăsește bâta în Dunăre și, mistuit de dorul mioarelor și al locurilor natale, se întoarce acasă”.

Locul în care oamenii și-au aruncat bogățiile, de frica cotropitorilor

O vorbă din popor spune că luciul de apă cocoțat pe masivul Siriului servea drept tunel, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a induce în eroare armata germană, iar tancurile care circulau pe drumul-capcană nu au mai ieșit vreodată la suprafață.

O altă legendă controversată dezvăluie cum locuitorii din satele de la poalele muntelui își aruncau în lac bogățiile, de frica tătarilor. Oamenii, la gândul că le vor recupera după trecerea cotropitorilor, rămâneau fără cele mai de preț bunuri.

Drumul din comuna Chiojdu până până la Lacul Vulturilor are o lungime de 27 de kilometri și poate fi parcurs fie pe jos, în aproximativ cinci ore, fie cu mașina de teren, în trei ore. Drumul este accidentat, așa că șoferilor le este recomandat să nu se avânte, dacă nu au o mașină puternică, de teren.

Drumul poate fi pierdut cu ușurință, dacă nu se acordă suficientă atenție marcajelor și trece prin Poarta Vânturilor, locul unde se întâlnesc curenții de aer puternici de pe toate crestele. De cealaltă parte a Vârfului Malâia, la 1.400 de metri altitudine, se dezvăluie celebrul lac, în toată splendoarea lui, de unde pot fi admirați vulturii și caprele negre, iar crestele oferă un peisaj sălbatic de neuitat.

Noroc cu salbaticia din jurul lacului

De mai bine de trei decenii, ghidul turiștilor care se încumetă să urce pe Malâia este pădurarul de la cantonul de lângă lac. Nea Teodor Cârdei le spune călătorilor aventurieri povești spectaculoase despre apa misterioasă. ,,A venit un neamț la vânătoare și i-am spus că-mi pare rău că drumul este așa de prost. Știți ce mi-a spus? Că atunci când o să avem drumuri bune, nu o să mai avem capre negre”, a povestit bătrânul.

Un loc legendar. Turiștii vizitează ținuturile ca să se bucure de liniștea locului și de frumusețea munților sălbatici. În vecinătatea luciului de apă se află singura zonă unde pot fi întâlnite caprele negre, protejate prin lege, acestea fiind pe cale de dispariție. Pe timp de iarnă, temperaturile extrem de scăzute îngreunează traseele turistice, făcându-le greu accesibile, din cauza troienelor de zăpadă.

Învăluit de mistere, Lacul Vulturilor trezeşte şi astăzi curiozităţi, enigma sa rămânând în continuare sub semnul întrebării. Nimeni nu a mai încercat să descopere adâncimea exactă a lacului, scafandrii eşuând de fiecare dată în încercarea lor.