Live acum
Prime Time 20:00Asia Express - Drumul Comorilor

Luis Fonsi, scrisoare emoționantă pentru fosta soție bolnavă de cancer: "Am făcut totul din dragoste. Am luptat ca și cum am fi fost amândoi bolnavi. Mi-am pus viața pe pauză"

Interpretul hit-ului mondial ‘Despacito’, Luis Fonsi, a făcută publică o scrisoare în care spune tot adevărul despre despărţirea şi boala fostei sale soţii, Adamari Lopez: "Am îndurat şi am tăcut pentru că am fost un cavaler".

Interpretul hit-ului mondial ‘Despacito’, Luis Fonsi, a făcută publică o scrisoare în care spune tot adevărul despre despărţirea şi boala fostei sale soţii, Adamari Lopez: "Am îndurat şi am tăcut pentru că am fost un cavaler".

Artistul nu a mai suportat criticile care i-au fost aduse, după ce actriţa a povestit că a fost părăsită de cântăreţ, în momentul în care a fost diagnosticată cu cancer.

Este vorba de rândurile unei scrisori redactate în 2013, în care Luis Fonsi povesteşte, pentru prima dată, partea sa de adevăr.

De această dată, tăcerea mea ar fi o eroare. Iau pentru prima şi singură dată cuvântul. Povestea care a fost spusă, foarte dramatică şi convenabilă, nu doar că este incompletă, dar nu este nici măcar aproape de adevăr.

Este descris un bărbat lipsit de sentimente, care îşi abandonează soţia, în mijlocul luptei pentru învingerea bolii. Eu nu sunt acea persoană. Ce s-a spus este o dovadă de lipsa de respect faţă de mine ca om, faţă de iubita mea, de fiica mea şi toată familia.

Când, în 2005, Adamari Lopez, femeia pe care o iubeam, a fost diagnosticată cu o tumoră malignă la sân, mi-am pus viaţa pe pauză. Înregistrări, discuri, concerte, toate au rămas pe loc. M-am simţit dignosticat cu aceeasi boala.

M-am dedicat 100% timpului petrecut alături de ea, pentru a reuşi să o încurajez, pentru a sărbători fiecare mică lupta câştigată cu boala, pentru a-i da toată dragostea mea.

"Am îndurat şi am tăcut pentru că am fost un cavaler, din respect pentru ea şi pentru ceea ce am trăit împreună, din respect pentru mine. Lovitură după lovitură, interviuri după interviuri, într-o formă extrem de crudă şi insesnsibilă, au fost spuse lucruri care nu s-au petrecut, de fapt, niciodată.

Am fost primul martor al fiecărei schimbări din viaţa ei, fiindu-i sprijin, iubind-o. Au fost nişte luni intense, dificile, dar într-un fel cumva magic aceeaşi situaţie ne-a legat mai mult ca pereche.

Împreună, am învins. Eu am fost alături de ea, pe tot parcursul tratamentului. Am avut grijă de ea şi i-am curăţat rănile. Acest război l-am dus şi l-am câştigat împreună. Cu dragoste, răbdare, dedicaţie şi respect. M-am căsătorit cu ea apoi, în 2006, îndrăgostit de o femeie frumoasă, pe atunci vindecată deja de cancer.

"Nu te mai doresc ca femeie".... Aceste cuvinte nu au ieşit niciodată din gura mea. Cum este posibil ca un bărbat să îi spună iubitei sale, femeia pe care o iubeşte, că nu o doreşte şi, la câteva luni mai târziu, să se însoare cu ea?

Oare, sunt singurul care îşi dă seama că nu are logică? Când am decis să ne despărţim şi să divorţăm, trecuseră deja patru ani d e când ea se vindecă de cancer.

Tot ce am făcut am făcut din iubire! Divorţul nu este un delict. În unele cazuri, dragostea durează, în altele, se termină. Nu se poate ignora ce simte o persoană. Am căutat ajutor profesional, am vorbit mult cu părinţii mei.

Mi-am dat seama că mariajul nostru nu avea niciun viitor. Am spus tot adevărul. Despre sentimente, despărțire sau divorţ nu se discută într-o zi, nu se discută la telefon".