Marele Brâncuși și-a prevestit moartea: „Sunt în faţa perdelei celei negre. Vreau să mor!” Cu mâinile înțepenite, s-a stins cu albumele de fotografii din Hobița lângă el

 
+6 click pentru
galerie

Despre ultimele clipe de viață ale marelui sculptor Constantin Brâncuși s-a scris mult. Însă, doar prietenii care i-au fost alături până și-a dat sufletul - români, la rândul lor - i-au înțeles cu adevărat durerea. Departe de țară și de locurile natale pe care le iubea mai mult decât orice pe lume, Brâncuși a murit cu dorul de Hobița, satul lui natal, în inimă.

După moartea sculptorului, prietenii lui, ale căror mărturii au fost adunate de Dumitru Daba, în cartea „În căutarea lui Brâncuși”, povesteau că muribundul privea cu nostalgie albumele cu fotografii de la Hobița, satul gorjean în care a văzut lumina zilei, pe 19 februarie 1876. Era singurul lui regret: că nu va mai apuca să-și revadă casa în care a copilărit.

A cerut să-i fie mutat patul în atelier

Mărturisirea i-o face arhiepiscopului Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodoxă din Paris, atunci când s-a spovedit și s-a împărtășit pentru ultima oară. Se spune că marele sculptor, creator de geniu, a fost un om cu mare frică de Dumnezeu. 

„Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”, i-a spus Brâncuși slujitorului Domnului.

Deşi bolnav, Brâncuşi a refuzat să fie dus la spital. Simțea că moare. A hotărât să rămână acasă, cerând ca patul său să fie mutat din camera lui obişnuită în atelierul în care a sculptat peste 40 de ani.


„Sunt în faţă perdelei celei negre. Nimic nu mă mai interesează. Vreau să mor. (...) Ştiu că mi-a sosit clipa cea de pe urmă.  Timpul nu înseamnă nimic – este nimic. Ceea ce ai făcut e important”, sunt cuvintele pe care sculptorul le-ar fi rostit înainte să închidă ochii. Eugen Jebeleanu, poet care l-a vizitat pe Brâncuși la Paris în nenumărate rânduri, și-l aduce aminte ca fiind extrem de slăbit, cu mâinile înțepenite și incapabil să întoarcă capul sau să ridice vreo mână. 

O sculptură de-ale sale veghează somnul de veci al unei sinucigașe

A fost îngropat în Cimitirul Montparnasse din Paris, iar mormântul este marcat pe lista personalităților la numărul 74.

Brâncuși a plecat pe lumea cealaltă cu simplitatea cu care a trăit, mormântul simplu, alb, fără monument sau cruce, o oglindă în fond a existenței lipsite de fast pe care a dus-o. Interesant e că în cimitirul parizian există o sculptură de-a românului, dar - în mod paradoxal - nu la căpătâiul lui.

„Sărutul” lui Brâncuși veghează somnul de veci a unei  tinere rusoaice care s-a sinucis după o poveste furtunoasă de dragoste cu un prieten de-al lui Brancuși, doctorul Solomon Basile Marbe. După moartea fetei, bărbatul i-a cerut sculptorului român să toarne în piatră dragostea pe care i-a purtat-o rusoaicei.

Sursă: Dumitru Daba,  „În căutarea lui Brâncuși”, Asociația Franco-Română „Eleison”, http://www.paris-a-nu.fr



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe