Live acumNeatza cu Razvan si Dani
Prime Time 20:20Asia Express - Drumul elefantului (r)

Mihai Bica, primul român care a studiat Medicina la Cambridge: „Vorbind cu un medic grec, am regăsit un sentiment ciudat pe care l-am simțit deseori- «ideea de a face ceva pentru oamenii din țara mea!»”

La ora la care va fi publicat acest interviu, Mihai Bica, primul român care a studiat Medicina la Cambridge, cotată ca fiind cea mai bună universitate din lume, va susține ultimul examen din facultate. În iunie, va absolvi și se va pregăti pentru un rezidențiat în Oftalmologie. Prin ochii lui azurii, Mihai vede lumea ca fiind un loc unde idealurile pot fi concretizate și oamenii, ajutați. Nu însă fără sacrificii!

La ora la care va fi publicat acest interviu, Mihai Bica, primul român care a studiat Medicina la Cambridge, cotată ca fiind cea mai bună universitate din lume, va susține ultimul examen din facultate. În iunie, va absolvi și se va pregăti pentru un rezidențiat în Oftalmologie. Prin ochii lui azurii, Mihai vede lumea ca fiind un loc în care idealurile pot fi concretizate și oamenii, ajutați. Nu însă fără sacrificii!

„Din cauza studiilor, am fost nevoit să ratez evenimente semnificative în familia noastră, m-am simțit uneori înstrăinat, încă mă simt într-un fel suspendat între două lumi. Am trecut, de asemenea, printr-o maturizare forțată”, povestește Mihai, privind în urmă.

Nu exclude posibilitatea de a se întoarce în România, țară care i-a lipsit enorm în toți anii de studenție, care înseamnă „miros de pâine coaptă la vatră, familie, prieteni, drumeții pe munți, casa de la țară a bunicilor” și nu numai. Până atunci, va continua școala în Marea Britanie și în orice colț al lumii în care ar putea să devină mai bun decât este în ceea ce face. Empatic cu suferința altora, românul își propune să facă un voluntariat în zone dezavantajate ale lumii, acolo unde ar putea să prevină orbirea sau să restituie „lumina ochilor” unor oameni mai puțin norocoși. Până la 24 de ani, tânărul a petrecut sute de ore în spitalele din România și din Marea Britanie și știe că într-o zi, se va referi la unul anume ca la „a doua casă”.

Despre alegerea medicinei spune că a fost o intuiție, nu o dorință din copilărie. Fascinat de ceea ce face, Mihai crede și caută și echilibrul în orice. Până acum, nu a trăit sub o cupolă de sticlă, a îmbinat studiul cu viața socială și este convins că între viața profesională și cea personală poate exista o complementaritate, nicidecum un raport de excludere.

1. O scurtă prezentare! Cine ești tu, Mihai?

Mă numesc Mihai Bica, sunt student în anul VI la Universitatea Cambridge din Marea Britanie. În anul al III-lea am terminat licența în Neuroștiințe, iar acum mă pasionează Oftalmologia, carieră pe care vreau să o urmez. Alte pasiuni: artă, desenul, lectura, psihologia, filosofia, opera, precum și sportul și jocurile pe calculator.

  1. Ce sfaturi i-ai da unui tânăr care vrea să urmeze Medicina la Cambridge?

Cred că ar fi o lista foarte lungă! Pe lângă sfaturile ce privesc admiterea, sunt multe de zis și despre ce te așteaptă odată ce intri. În ceea ce privește prima parte, trebuie susținut măcar un examen A-level (echivalentul bacalaureatului), pentru a îndeplini cerințele minime de studiu a trei științe la nivel liceal. Eu, spre exemplu, am optat pentru bacalaureatul la chimie, matematică și română, la care am adăugat un A-level la biologie. E necesară o pregătire temeinică pentru examenul de intrare, pe nume BMAT, sunt multe cărți disponibile care vizează materiile examinate: gândirea critică, științele (matematică, chimie, fizică, biologie) și eseurile argumentative. Esențială este și experiența într-un spital, pentru a dovedi că aplicantul cunoaște realitățile sistemului medical. Scrisoarea de intenție trebuie să fie compusă cu multă grijă, precum și referința profesorului. Altfel, ar fi multe de spus... sunt multe lucruri de bifat și subtilități în aplicație. Per total, ei caută o persoană cu un adevărat entuziasm dovedit pentru Medicină.

Chiar înainte de a aplica, eu m-aș gândi de două ori la ce înseamnă a pleca singur într-o țară străină la vârstă de 18 ani. Laptele și mierea nu curg nicăieri, iar orice decizie are și partea ei neplăcută. Cu alte cuvinte, e nevoie de o introspecție foarte atentă. Recent mi-am dat seama că am petrecut un sfert în viața mea studiind Medicină, iar astea înseamnă ceva timp!

  1. În ce a constat, concret, admiterea la Cambridge?

Admiterea a constat în compunerea unei scrisori de intenție, susținerea unui examen (compus din șase teste) A-level (Biologie), a examenului BMAT (de admitere) și a testului de engleză (eu am ales IELTS), în baza cărora am primit o invitație pentru interviu. Interviul a avut două părți, una generală despre mine și motivația mea de a studia Medicina și unul specializat, în care am fost pus în față unor probleme științifice legate de biologia omului.

4. Care sunt secretele promovării unui interviu la această universitate?

M-am întrebat și eu același lucru acum mai bine de șapte ani și nu știu dacă am găsit neapărat un răspuns. Cred că cel mai important interviu este cel științific. Formatul interviului variază de la colegiu la colegiu, dar în esență, toți caută un aplicant cu un entuziasm real și cu o bună cunoaștere a științelor (în special biologice), pe baza cărora să poată aborda probleme complexe și uneori necunoscute. Un profesor mi-a descris că strategia dumnealui este de a pune întrebări, până în punctul în care nu mai poți răspunde la ele. Întrebările trebuie abordate cu o gândire logică și chiar dacă ajungi la un impas, acest lucru e perfect ok. Sigur, pe lângă excelența academică și pasiune, sunt și lucruri mai pragmatice: de multe ori, profesorii vor pune întrebări din sfera lor de activitate, e bine să ai în minte un articol recent despre care să poți vorbi etc.

5. De când a aparut hotărârea de a urma Medicina?

Hotărârea mea de a urmă Medicina a apărut într-un moment de impas, în vacanța dintre clasa a X-a și a XI-a. Până atunci, am crezut că voi deveni architect. Odată ce am pierdut această dorință, am încercat să găsesc un înlocuitor. Întâmplarea face că la vremea respectivă să ne fi vizitat o prietenă de familie, care e doctor. M-am gândit atunci că poate ar merita luată în considerare și Medicina. Deși unchiul și mătușa mea sunt medici, nu îmi trecuse niciodată prin cap această posibilitate. Ca să testez apele, am început să învăț materia pentru biologia de clasa a XI-a: chiar anatomie și fiziologie umană. Deși eram un novice în ale biologiei, scopul meu a fost să ajung la olimpiada națională în anul respectiv. Materia m-a atras foarte mult și m-am gândit că mă și pricep, dat fiind că am luat primul loc la proba teoretică a etapei naționale. Concomitent, am făcut un cvasi-voluntariat (mai mult ”observariat”) prin varii spitale, am început să citesc cărți cu tematică medicală/biologică, și - desigur - am început să vizionez binecunoscutele seriale cu doctori (din nefericire, nu reflectă realitatea!). And the rest is history!’, cum zic englezii. La nivel obiectiv, Medicina o disciplină socială, dar puternic ancorată în științe, care îți oferă o gamă largă de posibilități. E o carieră sigură și cu mult potențial de a schimba viața oamenilor în bine, de a le permite să aibă o viață lungă, sănătoasă și împlinită.

6. Care este părerea ta despre Facultatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" din București?

Mi-e greu să îmi exprim pararea despre UMF „Carol Davila” pentru că nu am trăit această experiență. Chit că am mulți colegi și prieteni care sunt studenți la UMF, că am auzit povești și am fost tangențial la un curs- două, nu pot să îmi formez o opinie obiectivă și prefer să nu răspund.

7. Ce specializare urmezi sau vei urma și care a fost motivația din culisele acestei hotărâri?

După lungi deliberări și multe răzgândiri, cred că am ajuns la Oftalmologie. În UK, specializarea începe după doi ani de stagiatură, dar eu am simțit mereu nevoia de a avea o pasiune, în cadrul medicinei, ceva la care să aspir. Oftalmologia e o specialitate fascinantă, cu un mix relativ unic de medicină și chirurgie, în care poți face o reală diferență în viața pacienților. Rata de succes a intervențiilor este foarte ridicată, iar pacienții sunt, de cele mai multe ori, foarte recunoscători pentru ajutorul acordat. Există (poate mai mult că în alte specialități!) oportunitatea de a face voluntariat în zone dezavantajate ale lumii și de a preveni orbirea sau a restitui văzul. Mi-aș dori ca în viitor să pot și eu să îmi aduc contribuția în acest sens. Oftalmologia oferă o gamă largă de subspecializări cu focus diferit, iar multe boli sistemice au manifestări și complicații oculare. Desigur, chirurgia oftalmică este absolut spectaculoasă și îmi oferă un fior pe care nu l-am întâlnit în altă parte. De asemenea, e o specialitate care îți oferă o independență rară - în cadrul activității în spital -, în care poți urmă o carieră academică, dar în care poți avea și un stil de viață echiblirat.

  1. Ești atras de ideea unei cariere in televiziune, in paralel cu cea de medic, de tipul lui Dr. Oz?

Nu m-am gândit neapărat la asta, dar nu spun nu. Cred că ideea de a disemina cunoștiințe medicale în cantități digerabile pentru publicul general e una bună. Dacă mi s-ar oferi o asemenea oportunitate, probabil aș accepta: e foarte important că oamenii să aibă o sursă sigură și controlată de informații medicale, în special într-o vreme în care tronează pseudoștiința.

  1. Ce ți-a lipsit in toți anii ăștia, de când ești student în străinătate?

Sigur că am avut lipsuri, dar cred că pe orice drum pe care l-aș fi luat, ar fi existat goluri pe care nu le puteam umple. Desigur, mi-a lipsit familia, mi-au lipsit prietenii și familiaritatea țării în care am crescut. Din cauza studiilor, am fost nevoit să ratez evenimente semnificative în familia noastră, m-am simțit uneori înstrăinat, încă mă simt într-un fel suspendat între două lumi. Am trecut, de asemenea, printr-o maturizare forțată, mult mai acelerată decât cea de care aș fi avut parte sub protecția părinților mei. În fine, uneori am simțit că am compromis dezvoltarea mea ca om pentru educația mea ca doctor, dar încerc să rectific asta pe cât pot. Vorbind cu un oftalmolog grec, am regăsit un sentiment ciudat pe care l-am simțit deseori: ideea de a face ceva pentru oamenii din țara ta. Nu sunt vreun patriot înflăcărat, dar e un sentiment real pe care îl am. Cine știe ce rezervă viitorul?!

  1. Cum crezi că te va afecta Brexitul?

Am fost profund dezamăgit de electoratul britanic. Aveam așteptări mai mari de la un popor pe care îl credeam educat. Speranța mea este că nu mă va afecta aproape deloc. Ca absolvent al unei facultăți de Medicină britanice și în față nevoii persistente de doctori, mi-e greu să cred că vor există piedici în această privință.

  1. Ce muzică asculți? Artist, melodie, film, poet...(deși ai pomenit de Operă)

Muzică foarte variată, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Orice îmi sună bine își găsește un loc în playlist-ul meu. Din muzică contemporană, îmi plac pop-rock-ul, blues, jazz și cam orice melodie cu un mesaj profund. Când vreau să mă relaxez sau să studiez, ascult muzică clasică sau operă. Am și preferințe mai neobișnuite pentru vârsta mea, de exemplu îmi place foarte mult Dalida și ascult chiar muzică populară din anii ’70, în special Irina Loghin! (cred că mă poartă într-un univers românesc autentic și curat).

  1. În perioada de „observariat”, te-a marcat/ impresionat experiența vreunui bolnav? Vreun caz anume și de ce...

M-au impresionat foarte multe cazuri, nu cred că e foarte greu de altfel să mă impresioneze cineva. Îmi amintesc de un cuplu în care el fusese diagnosticat cu cancer terminal. Erau amândoi spre sfârșitul vieții, dar m-a mișcat profund dragostea și grija pe care și-o purtau, dorința de a fi unul lângă celălalt. Recent, m-a impresionat și un băiat de vârsta mea, dependent de droguri, care ajunsese la terapie intensivă cu un caz sever de sepsis (septicemie - n.r.). Primul lucru pe care l-a făcut atunci când a fost dezintubat a fost să sărute mâna mamei. Avea lacrimi în ochi… Cred că oamenii pot fi un izvor nesecat de surprize și emoții frumoase.

  1. Publicul larg a devenit expert în „Medicină” și fascinat de seriale precum „Anatomia lui Grey” și ”Dr. House”. Este doar ficțiune/realitate amplificată sau filmele astea ar trebui să aibă și valoare de documentar, în sensul că ar trebui să luăm de bune întâmplările/ cazurile/ situațiile?

Într-adevăr, fiecare pacient are azi o diplomă medicală acasă cu titlul de Dr. Google. Cu privire la seriale, sunt foarte bune, și deși mi-a făcut și mie mare plăcere să le urmăresc, reflectă prea puțin din realitatea medicală. Cred că publicul trebuie să înțeleagă că nu au deloc scop educativ, că prezintă anumite aspecte exagerat, iar pe altele deloc. Se poate că pe alocuri, să se strecoare puțin adevăr, dar este suficient de rar încât nu ne putem baza pe el. Pentru informații medicale accesibile tuturor, in Anglia recomandăm anumite site-uri reglementate de sistemul național de sănătate, unde pacienții pot fi siguri că accesează o informație verificată și de actualitate. Dintre site-urile sunt in engleză, dacă interesează pe cineva, unul dintre ele este: www.patient.info.co.uk

  1. Ce face fericit un băiat deștept, tânăr, student la cea mai bună universitate din lume, viitor medic?

Mi-e greu să identific ceva anume care îmi aduce fericirea. Îmi plac provocările, îmi place să progresez spre ceva, sunt tânăr și veșnic în căutare. Problema e că uneori asta aduce cu sine și NEfericirea! Dar, fără ea, probabil nu aș cunoaște reversul… Încerc să învăț să mă bucur și de lucrurile mici în viață și, până la urmă, cea mai mare satisfacție o primesc din partea relațiilor cu oamenii, în special cele cu familia și cu prietenii mei. Probabil că nu am ales întâmplător să fiu medic…

Alături de Mihai Bica, la Cambridge mai studiază alţi patru studenţi români, pe care i-a impulsionat exemplul colegului mai mare.

Sursă foto: Facebook Mihai Bica, imagini publicate cu acordul protagonistului

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro