Live acumObservator 16
Prime Time 20:00Sacrificiul

Mitropolitul care s-a opus Unirii. L-au împușcat, Ion Creangă l-a salvat. ”Moldovenii sunt un cuib jidovesc!”

Pe 3 aprilie 1866, la șapte ani de la Mica Unire de la 1859, o armată muntenească ataca o mulțime ieșeană, ce milita pentru desprinderea de Muntenia și numirea lui Nicoale Rosetti-Rpznovanu ca domn. Răzmerița era condusă de Calinic Miclescu, viitor Mitropolit. Acesta era împușcat și, mai mult mor decât viu, era găsit de Ion Creangă, cel care-l culegea de pe stradă și îl asundea în pivniță, într-o cârciumă, la ”La Anghel”

Pe 3 aprilie 1866, la șapte ani de la Mica Unire de la 1859, o armată muntenească ataca o mulțime ieșeană, ce milita pentru desprinderea de Muntenia și numirea lui Nicoale Rosetti-Roznovanu ca domn. Răzmerița era condusă de Calinic Miclescu, viitor Mitropolit. Acesta era împușcat și, mai mult mor decât viu, era găsit de Ion Creangă, cel care-l culegea de pe stradă și îl asundea în pivniță, într-o cârciumă, la ”La Anghel”

Suntem în 1866, Moldova și Muntenia sunt unite, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, cu șapte ani în urmă. Dar acesta e silit să abdice în februarie. Martie este o lună plină de frământări. De pe la 1864 începuseră să se ițească zvonuri care dădeau ca sigure aducerea unui domn străin. În Iași, vechea capitală a principatului Moldovei, curentul anti-unionist a prins. ”Jos Unirea!”, ”Vrem domn moldovean!” sau ”Nu mai vrem să fim dăscăliți de țigani, nu mai tolerăm ca muntenii să conducă Moldova, să se întoarcă deunde au venit!”, erau numai câteva dintre replicile cel mai des auzit. Frondiștii sunt conduși de clericul Calinic Miclescu, ce se trăgea dintr-o veche familie boierească, unchiul său, Sofornie Miclescu, urmând a deveni Mitropolit al Moldovei. Acesta vrea să-l puie pe tron pe Nicolae Rosetti-Roznovanu, nepot dinspre marele logofăt Gheorghe Rosetti, un tinerel cam pe la 24 de ani, cu studii de Drept la Paris. Lotul lărgit cuprinde nume precum Costache Moruzzi (prieten cu rușii), Teodor Boldur-Lățescu, N. Ceaur-Aslan...

Presa vremii și o ”cronică” despre ceea ce s-a petrecut la Iassi, scrisă de un martor ocular

Bucureștiul miroase ceva și ține înșeuată o oaste, condusă de Lascăr Catargiu, alături de generalii Davilla și Golescu. Pe 3 aprilie 1866, la Iași, se simte în aer adiere de praf de pușcă. Localncii, ”înarmați cu ciomege și arme, ridicați din mahalale de Toderiță Lățescu, boier de neam vechi, dar de reputație îndoielnică și de o forță fizică de temut”, sunt la Palatul Roznovanu, unde Calinic îi binecuvântează și semnează declarația separatistă

Preoți cu crucea în frunte...

Imediat ce alaiul lui Calinic Miclescu, ce merge înainte, cu crucea în mână - vreo 1.000 de locuitori - iese din curtea Mitropoliei și o cotește la dreapta, spre Palat, este întâmpinat cu focuri de armă de către armata ocârmuirii. Pe Ulița Mare se lasă cu o baie de sânge. Lascăr Catargiu și Nicolae Golescu, în scări, pe cai, urlă: ”Ucideți-i pe moldoveni, ucideți-i pe ieșeni, căci ei sunt cuib jidovesc (n.r. - evrei) și nu doresc unirea!”. Pe actualul ”Ștefan cel Mare” era plin de sânge. Sunt 16 morți și peste 30 de răniți din rândul soldaților, dar peste 100 de decedați dintre răzvrătiți. Oastea îl arestează pe Nunuță Roznovanu, iar pe ”alții au tras de picioare, de sub canapele”, unde conspiratorii se ascunseseră.

Calinic Miclescu se alege cu o rană urâtă, dar e salvat - mai mult mort decât viu - de Ion Creangă (da, acel Ion Creangă!), la vremea respectivă diacon, dimpreună cu al seu coleg, Ienăchescu. În apropiere, cei doi știu o cârciumă, ”La Anghel”. Îl scot de picioare și-l duc acolo, în pivniță. Se reface. Cu un caftan evreiesc pe el, deghizat pentru că potera îl caută spre a da socoteală, se vede cu Titu Maiorescu, cel care-l consideră ”cam ușor la minte”. Acesta îl convinge să se predea. E dus la Mănăstirea Sf. Spiridon, ceea ce azi s-ar denumi ”arest la domiciliu”, locuința sa de la Mitropolie e sigilată. E pus sub acuzare. Dar prințul Carol, abia intrat în țară, e sfătutit să-l ierte. La Golești, semnează un document de amnistirere prin care-l salvează nu numai pe viitorul Mitropolit primat al Ungro-Vlahiei (1875-1886), ci și pe toți opozanții moldoveni, absolviți de ”crime și delicte politice”.

Iertatul ”domn” Nicolae Rosetti-Roznovanu va deveni consilier municipal, deputat, se va distinge în luptele din Războiul de Independență. Va muri în 1891. Calinic Miclescu va ajunge bine. Un ochi atent va observa că pe Actul Proclamării Regatului România, din 1866, imediat sun semnătura Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, apare cea a lui Calinic...