Live acumTe cunosc de undeva!
Prime Time 20:00Film: Eroi de sacrificiu

Mumia din Parâng. Ceaușescu a vrut Jocuri Olimpice de Iarnă, noi am lăsat-o să moară. Cum arată Voineasa, stațiunea fantomă, astăzi

Printre brazi se vede o clădire uriașă. Urcăm. Deodată, prospețimea locului ce părea că explodează de viață dispare. Ajungi într-un loc gri, abandonat, lăsat în ruină. Mă uit în jurul meu și nu reușesc să înțeleg. Oprim mașina. Nu vedem nicio urmă de om: „Ce-a fost aici?”

Stațiunea Voineasa

Am ajuns, la începutul lunii noiembrie, într-una dintre cele mai frumoase zone pe care le-am văzut vreodată în România, Munții Lotrului, din Parâng. Era prima oară când mergeam, nu știam la ce să mă aștept. Spectaculos e puțin spus. Păduri de brazi cât vezi cu ochii, acel peisaj ce pare că este o fotografie prelucrată în vreun program de editare foto, că n-are cum să fie real.

Era 4 noiembrie, Transfăgărășanul abia se închisese. Am urmat drumul șerpuit, cu pădurea într-o parte și lacurile din zonă în cealaltă. Ne oprim pe malul "Vidrei", urcăm pe la Obârșia Lotrului și ajungem până la Oașa. Liniște, curățenie, frumusețe. Să mai adaug că nu există semnal, ceea ce înseamnă că este, cu adevărat, un loc perfect pentru a scăpa de grijile mesajelor de la serviciu?

Citește și:

Doi chiloți și-un trening mov. Am omorât și casa în care s-a născut marele Vasile Alecsandri

Conducem pe unde ne duce drumul. Noaptea, o petrecem în satul Voineasa. A doua zi, într-o dimineață mohorâtă, ploioasă, ne pregătim să ne întoarcem în București. Cum ieșim din sat, vedem indicatorul „Stațiunea Voineasa”. Imediat lângă, un drum pavat cu piatră cubică, ce duce undeva sus, sus deasupra satului liniștit de munte.

Printre brazi se vede o clădire uriașă. Urcăm. Deodată, prospețimea locului ce părea că explodează de viață dispare. Ajungi într-un loc gri, abandonat, lăsat în ruină. Mă uit în jurul meu și nu reușesc să înțeleg. Oprim mașina. Nu vedem nicio urmă de om.

Ieșim și începem să explorăm. Cu aparatul în mâini, fotografiez tot. Nu-mi vine să cred că este real.

„Ce-a fost aici?”, întreb așteptând să aud o poveste tragică. „Eheee, asta era Stațiunea Voineasa. Uite, clădirea aia de vizavi era Hotelul Lotru. Nu pentru oricine”, îmi răspunde tata. Pentru mine, născută după Revoluția din 1989, „nu e pentru oricine” înseamnă scump. Adaugă: „Cred că se făceau liste. Au încercat și ai mei de câteva ori, n-au apucat.”

Ne-am plimbat printre ruinele a ceea ce părea a fi fost, în vremurile de glorie, printre primele resorturi din România. Un restaurant, uriaș, „Lotru”, sub el, unul mai mic, „Lotrișor”. Toate ușile încuiate cu lacăt. Două ”serii”. În geam, pe pervazul dinăuntru stau cadavrele a sute de muște. Le poți vedea cu ușurință zăcând sub perdelele rupte ce încă atârnă la ferestre.

Citește și:

Am omorât și faimosul ”Castel din Carpați”, uriașa operă a lui Jules Verne. ”Nu ne permitem să investim în reabilitare!

Sub restaurant, o „Alimentara”, lângă ea, o „Braserie”. La parterul hotelului ”Lotru”, o „Sală de spectacole”. Toate, cu lacătul la ușă.

Mergem mai departe. Continuăm să urcăm, lăsând Lotrul în urmă. Ne întâlnim cu un cuplu. Tot turiști, tot muți de uimire. E liniște, ne purtăm de parcă am intrat într-un cimitir.

Nu credeam că se poate mai rău. Mare greșeală. Mă trezesc înconjurată de câteva vile mici, toate purtând nume de floare, toate ofilite. ”Cireșul”, ”Brândușa”, ”Panseluța” au fost lăsate să moară.

Încerc să mă uit înăuntru, fără succes. Draperiile sunt trase, obloanele închise. Nicio fărâmă de lumină nu poate intra. Nu știu cum arată interiorul vilelor, dar îmi pot imagina…

În timp ce facem fotografii și explorăm „orașul fantomă”, apar primii oameni. Par de-ai locului, ne măsoară din cap până-n picioare și se fac rapid nevăzuți. Doar doi câini, paznicii „Lotrului”, se țin după noi.

Nu știu ce se întâmplă acolo. Cert este că, dacă te uiți bine, nu toate vilele sunt lăsate în paragină. Am remarcat cel puțin două ce păreau să fie locuite. De cine? În ce condiții? N-am aflat.

Citește și:

Experiment într-un spital românesc. Joaca de-a Dumnezeu. Moartea e driblată la „Minore”, „Majore” și „Resuscitare”

Mergem mai departe. Vilele sunt înlocuite cu niște mini pensiuni. Aici am noroc, am reușit să prind câteva cadre din interior. Noroc cu alți „curioși”, care au spart câteva geamuri de la camerele de la parter.

Totul este înghețat în timp. Camerele sunt mobilate, gata pentru turiști. Doar că ei nu există. Pentru că stațiunea nu mai există. Doar cadavrul i-a rămas, ascuns de brazi, acoperit de praf.

Cine a omorât Stațiunea Voineasa?

Caut răspunsuri pe internet. Așa aflu că așezarea a fost atestată întâia oară în anul 1520, într-un hrisov din timpul domniei lui Neagoe Basarab, domnitor al Țării Românești și a lui Ioan Zapolia, voievod al Transilvaniei, care hotărau granița între Țara Românească și Transilvania. Câteva sute de ani mai târziu, odată cu construirea Hidrocentralei Lotru - Ciunget, în anul 1960, s-au construit stațiunile Voineasa și Vidra.

Stațiunea Voineasa se pare că era mândria lui Nicolae Ceaușescu, care și-ar fi dorit ca aici să aibă loc Jocurile Olimpice de Iarnă din 2000. Suntem în 2019, peste Ceaușescu a venit Revoluția, iar peste Voineasa…sindicatele, se pare.

Potrivit unui material publicat pe Jurnalul.ro, vinovați de această crimă ar fi liderii confederațiilor sindicale CNSLR, Frăția, Cartel Alfa, BNS şi CSDR. După momentul 1989, noile capete luminate ale mișcării sindicale au subtilizat averea Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) și au împărțit-o între ei. „Ca la tarabă. Mai dă tu, că mai las și eu.”

După 1990 patrimoniul UGSR a fost preluat de confederațiile sindicale CNSLR, Frăția și Cartel Alfa. Ulterior s-au adăugat la împărțirea prăzii și confederațiile sindicale BNS și CSDR. Au înființat societatea Sind România SRL în care au venit cu activele preluate de la UGSR.

În 2011, liderii confederațiilor au împărțit patrimonial preluat de la UGSR și și-au deschis societăți de turism. După marea împărţeală, staţiunile au intrat pe linie moartă, spunea fostul director al staţiunii Voineasa, Dan Moldoveanu:

„După 2011, când confederaţiile sindicale şi-au împărţit între ele patrimoniul, staţiunile, practic, nu au mai funcţionat. Un dezastru. Acum mai funcţionează în Voineasa doar hotelul Lotru, dar şi acesta numai vara”, Dan Moldoveanu, fostul director general al staţiunii Voineasa, citat de Jurnalul.ro

Din 1994, nimeni nu s-a mai atins de stațiunea Voineasa. Adică de 25 de ani sau un sfert de secol! Tot ce exista acolo, lăsat de comuniști, a fost condamnat să moară și să intre în process de descompunere.