Live acumNeatza cu Razvan si Dani
Prime Time 20:00Film: Asasin american

Născut de Caragiale, ucis de Carol al II-lea, înmormântat cu zvastică pe piept. Povestea lui Octavian Goga, poetul Unirii

Lansat de I.L. Caragiale la ”Gambrinus”, luptător pentru Marea Unire de la 1918, ”poetul pătimirii noastre”, Octavian Goga a fost prim-ministru și ministru de Interne într-o Românie zbuciumată. S-a ascuns prin Rusia, lăsându-și barbă, a fost demis de către Regele Carol al II-lea, ceea ce i-a grăbit sfârșitul și a cerut să plece la cele sfinte cu zvastica nazistă pe piept!

Octavian Goga și prima lui soție, Hortensia Cosma, fiica cea mică a politicianului și bancherului Partenie Cosma, directorul ”Băncii Albina” din Sibiu, unul dintre cei mai înstăriți oameni din localitate. Căsătoria a avut loc la Catedrala Metropolitană din orașul de pe Cibin

”La o masă din fund juca șah Ion Gorun cu George Coșbuc, iar Caragiale chibița. Pe canapea, lângă Ion Gorun, era un volum nou de poezii, cu foile netăiate, adus de Nerva Hodoș, care se așezase și el să chibițeze. Nenea Iancu s-a chiorât de câteva ori la volum, pe urmă l-a luat în mână, deschizându-l așa, la întâmplare. A cetit câteva strofe. Și-a dres ochelarii, s-a uitat la coperta volumului; autorul, un nume necunoscut. A tăiat câteva foi și, cu o vădită curiozitate, a cetit o poezie întreagă. A deschis, apoi, volumul în altă parte și a dat peste <<Oltul>>. Când a terminat, a mormăit: <<Măi, al dracului!>>. A oprit pe jucători și i-a silit să asculte poezia întreagă.<<Da' cine-i ăsta, bre?>>, întreabă maestrul Caragiale. <<Un poet de la noi din Ardeal>>, îl lămuri Gorun. <<Mă' , da știi că are talent, ia să-l luăm de la început!”, și Caragiale a cetit cu glas tare, poezie după poezie, așa cum numai el știa să cetească, subliniind frumusețile și comentând fiecare bucată. Se făcuse miezul nopții când maestrul a închis volumul, entuziasmat de noul ucenic al strunei. <<Să bem o halbă în sănătatea lui!>>, propuse badea George. <<Să bem, că-i vrednic!>>, întăriră ceilalți!”

Imagine apărută în 1912, în ”Luceafărul”. Goga e cel din dreapta, așezat. În stânga, Șt. O Iosif (decedat la numai 38 de ani) și I.L. Caragiale

Scena, magistral descrisă de O.C. Tăslăuanu, sciitor și om politic de la cumpăna dintre 1800 și 1900, se încheie cu închinări de halbe de bere până-n zorii unei dimineți, la ”Gambrinus”, pe ”Câmpineanu”, unde Nenea Iancu e patron, și reprezintă...botezul unuia dintre cei mai importanți poeți ai literaturii noastre, Octavian Goga! ”Cei trei maeștri ai scrisului, împreună cu instruitul și scăpărătorul Nerva Hodoș, au întârziat până în zorii zilei, reluând lectura volumului și cântărind fiecare strofă. A fost cea mai strălucită consacrare a poetului Goga, pe care o povestea cu mult haz maestrul Caragiale, aducându-și aminte de <<chiulul>> pe care i l-a tras Goga la Berlin, recomandându-se <<arhitect>>, mai scrie Tăslăuanu.

Caragiale a fost patron de berărie, la Gambrinus, trei ani. ”Iancu-și lua șorțul și mai servea un mic, un țap. Avea capul turtit de la tava cu susan!”

Octavian Goga văzuse lumina zilei la Rășinari, pe drumul Păltinișului, în prima zi a lui aprilie 1881. Venise pe lume cu ”pumnul strâns”, așa cum avea să spună mai târziu, într-un Ardeal în care drepturile românilor erau ca și inexistente. Întrebat, într-o zi, la Liceul maghiar din Sibiu, de unde știe ”Deșteaptă-te, române!”, pe care tocmai îl recitase la un spectacol, avea să răspundă, pe loc, ”De la mama!” Acolo, la Rășinari, sentimentele de patriotism, tradiția, obiceiurile, toate se păstrau nealterate.

În 1904, sub semnătura ”Nic. Otavă”, îi apare, în ”Luceafărul”, cunoscuta poezie ”Oltul”. Scoate revista ”Țara noastră”, e ales secretar literar al ”Asociației transilvană pentru literatura română și cultura poporului român”, faimoasa ”ASTRA”. Autoritățile de la Budapesta îi întocmesc șase dosare. Chiar și mama sa este arestată. Pe 14 octombrie 1906 se căsătorește cu Hortensia Cosma, fiica cea mică a bancherului Partenie Cosma, directorul de la ”Albina”, nașii find Alexandrina și Alexandru Vlahuță. Iubirea lor se va destrăma după 14 ani, deoarece Goga se va îndrăgosti de cântăreața Veturia Triteanu, cu ca se va lua în 1921...În 1909 execută opt zile de temniță la Budapesta, fiind acuzat că vrea să plece din țară. 1911 îl găsește tot în pușcărie, condamnat de către maghiari pentru articolele din revista ”Țara Noastră”. O lună de zeghe și amendă de 600 de coroane. Detenția este executată la Seghedin, unde chiar marele Caragiale vine să-l viziteze...

D-ale carnavalului! Sicriul lui Caragiale a rătăcit, două săptămâni, prin gările lumii: Berlin, Viena, Predeal, București. ”Am preluat vagonul fără acte, de unde să știu că e el?”

După izbucnirea Primului Război Mondial, se stabilește la București, continuând lupta pentru alipirea Transilvaniei la România. ”Goga era un unionist fervent, radical, pe poziția lui Iorga, nu precum Slavici, care voia independența Transilvaniei, dar sub forma unei federații ce să stea sub auspiciile Vienei”, spunea academicianul Eugen Simion în ”Oamenii mari care au făcut România Mare” de Lucia Hossu-Longin. În 1918, după izbucnirea Revoluției din Rusia și semnarea Păcii de la Buftea-București, Goga hotărăște să părăsească Moldova, pentru a susține cauza României la Paris. Își lasă barbă, face rost de documente false, trece Nistrul. Ajunge la Moscova, de aici la Petrograd. Suedia, Marea Nordului, Londra și, finalmente, ”Orașul Luminilor”. Aici se alătură celorlalți români fugiți din regat. E ales vicepreședintele Consiliului Național pentru Unitatea Românilor, organism recunoscut de guvernele Franței, Angliei, Italiei sau SUA.

Să fie clar! Ea a făcut Unirea de la 1918. Regina Maria: ”Tigrule, Transilvania până la Tisa și tot Banatul!”

E dramaturg, e traducător. ”Plugarii” e magistrală:

”La voi aleargă totdeauna
Truditu-mi suflet să se-nchine;
Voi singuri străjuiți altarul
Nădejdii noastre de mai bine.
Al vostru-i plânsul strunei mele,
Creștini ce n-aveți sărbătoare,
Voi, cei mai buni copii ai firii,
Urziți din lacrimi și sudoare”...

Din păcate, nu se oprește doar la scris. Intră în politică. Partidul Național Creștin. Vorbește de la tribuna întâiului Parlament al României, apărut după 1 decembrie 1918. Este ales, în 1920, membru al Academiei Române, prilej cu care îi aduce un omagiu marelui George Coșbuc. Anii '20-'30 nu-s prea grozavi pentru societatea românească. Între 30 martie 1926 și 4 iunie 1927 este ministru de interne. Din 28 decembrie 1937 până pe 11 februarie 1938, Prim-ministrul României. Conform istoricului Ilarion Țiu, la început, Goga a fost artizanul democrației parlamentare. Apoi, după 1930, vederile sale s-au schimbat radical, devenind simpatizant al fascismului italian și al nazismului german.

”Mausoleul iubirii” la la Ciucea, realizat de Veturia, a doua soață a poetului

„...Primul-ministru desemnat de regele Carol (al II-lea), liberalul Gheorghe Tătărescu,... nu reușește să căștige alegerile (obținând doar 36% din voturi în loc de cele 40 de procente necesare - după lege - pentru a deține majoritatea în Parlament). ...Acest insucces electoral se datora în parte unui „pact de neagresiune între național-țărăniștii lui Iuliu Maniu și partidul „Totul pentru țară” (eticheta electorală a Legiunii)...Regele a adus la guvern doi lideri de mici partide de extremă dreaptă: poetul Octavian Goga și profesorul A. C. Cuza, șeful unui partid axat exclusiv pe antisemitism.” - Neagu Djuvara

Guvernul prezidat de Goga rezistă doar 44 de zile. Conform istoricului Florin Constantiniu, Goga se ”înmlăștinează”, se ”credea un duce sau un fuhrer român”. Regele Carol al II-lea îl demite. Este începutul sfârșitului pentru poet. Dezamăgit profund, se simte sacrificat. Se refugiază la Ciucea, în inima Ardealului. Soția sa, Veturia (singura translatoare acceptată de Adolf Hitler la întâlnirile pe care acesta le avea cu Ion Antonescu, bună prietenă cu Maria, soția Mareșalului), refuză să-l însoțească, rămânând la București. Goga aproape că uită de mâncare, e din ce în ce mai singur. Suferă, pe 5 mai 1938, în parcul conacului, un accident vascular cerebral cu hemiplegie. Intră în comă. Decedează peste două zile, pe 7 mai 1938, la ora 14.15, la 57 de ani. Conform dorinței sale menționate în testament, nu s-au rostit cuvântări la catafalc iar pe corpul neînsuflețit a fost depusă o zvastică nazistă.

23 august 1944. ”Casa Nouă”, locul unde s-a decis soarta României. Antonescu: ”Să vă ia dracu de nenorociti!”

A fost coborât la cele sfinte în ”Cimitirul ”Bellu”. Apoi, osemintele i-au fost strămutate la Mausoleul de la Ciucea (între anii 1938-1958 Veturia Goga a realizat, la Ciucea „Mausoleul”, un monument funerar ridicat după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino și decorațiile, în mozaic, proiectate de artista plastică Nora Steriade. „Mausoleul iubirii” are 8 m înălțime, cu o bază de 4 m, fiinnd construit din marmură și mozaic de Murano, adus din Italia. Placarea cu mozaic a fost efectuată de Veturia, care a muncit aproape 20 de ani la finalizarea lucrării. În 1939, după moartea soțului său, Veturia Goga a adus la Ciucea un monument de arhitectură românească, biserica din lemn din comuna sălăjeană Gălpâia, și a înființat o mănăstire de maici care a funcționat până în 1947, reluându-și activitatea în 1994. Decedată în 1979, Veturia își doarme somul de veci alături de al ei soț).