Românii nu l-au recuperat niciodată pe Nicolae Bălcescu. Locul în care a ajuns este cel mai ÎNFIORĂTOR cimitir din lume, unde mumiile stau la taifas, atârnate de pereți – FOTO

 
+6 click pentru
galerie

Rămășițele lui Nicolae Bălcescu, despre care Gheorghe Magheru spunea că a fost „speranța țării”, au rămas pierdute pentru poporul român. Trupul neînsuflețit al istoricului, scriitorului și revoluționarului român au ajuns în catacombele capucinilor, unde morții sunt atârnați de pereți. Ulterior, a ajuns într-o groapă comună.   

„Nicu Bălcescu a murit. (…) Când auzirăm această tristă nuvelă la toți ni se umplură ochii de lacrimi la pierderea acestui bărbat care era speranța țării. Muri sărmanul departe de dulcele sân al patriei și nu numai atât și lipsit de sărutare frățească și de orice sunet al limbii sale, care poate să mai fi înveselit amărăciunea vieții”, îi scria Magheru surorii sale, la scurt timp după ce Bălcescu a murit, în noiembrie 1852, în Palermo.

De ce a ajuns Nicolae Bălcescu la Palermo și cum și-a petrecut ultimele zile de viață

Bălcescu și-a petrecut ultimele zile din viață singur, sărac și bolnav, într-o cameră a hotelului ”Trinacria” din Palermo, oraș în care a ajuns în anii în care nu i se permitea să se întoarcă în țară – perioadă în care rătăcea pe diverse tărâmuri străine. Istoricul a ales acest oraș datorită climei ceva mai prielnice, el fiind bolnav la plămâni.

El și-a căpătat boala când a fost închis în mănăstirea Mărgineni, după ce participase la mişcarea complotistă condusă de boierul Dimitrie Filipescu prin care s-a dorit împroprietărirea clăcaşilor.

Nicolae Bălcescu a înfiinţat, alături de Christian Tell, Ion Ghica şi C.A. Rosetti, societatea secretă „Frăţia” al cărei ideal era unitatea naţională. A plecat să studieze la Paris, unde a participat la revoluţia din 1848. S-a întors în ţară şi a luat parte la Revoluţia Română din acelaşi an. În perioada guvernului provizoriu de după Revoluţie a fost pentru două zile ministru şi secretar al Guvernului. Însă, înăbuşirea revoltei l-a făcut să fugă în Ardeal. După acest moment au urmat anii săi de pribegie, în care nu i s-a permis să revină la patria sa.

Ultima dată când a călcat pe pământ românesc a fost în 1852, când s-a întâlnit cu mama lui bolnavă, trecând Dunărea la Turnu Măgurele, dar i-a fost interzis să rămână în țară.

Cu toate că era măcinat de tuberculoză, în ultimele sale zile Bălcescu scria la lucrarea „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”, sperând să o finalizeze. Însă, el a încheiat redactarea a cinci din cele șase „cărți” preconizate ale lucrării – „Libertatea națională”, „Călugăreni”, „Sevragiu”, „Unitatea națională”, „Mirăslău”. Cartea a șasea urma să se intituleze „Gorăslău”.

N-a rupt legăturile cu patria ”mumă”, le-a trimis scrisori prietenilor din ţară, cerându-le să vină la el, dar nu a putut merge niciunul. Bălcescu a corespondat şi cu Luxiţa Florescu, iubita din ţară, mama fiului său nelegitim, Bonifaciu Florescu – corespondența a fost publicată de Nicolae Iorga.

„Am aflat că eşti în Sicilia la Palermo ca să petreci iarna şi nu ştiu însă de mai ai vreun prieten care să poată veni la tine. Cu siguranţă acest fapt te chinuieşte amarnic. Cu câtă mulţumire aş primi suferinţele tale, să te văd scăpat din ele. Eu, Bonifaciu şi toţi ai mei suntem sănătoşi, toţi îţi trimit complimente. Bonifaciu îţi sărută mâna şi eu prietenul meu te sărut de mii de ori şi te rog acuma ca întotdeauna să mă crezi a ta bună prietenă”, arată o scrisoare pe care Bălcescu a primit-o în ultimele lui zile de viață de la Luxiţa Florescu.   

Nicolae Bălcescu a murit singur, în acea cameră a hotelului ”Trinacria”. Istoricul și-a scris testamentul, potrivit căruia el deținea 30 de franci, îmbrăcăminte, cărţi şi manuscrise. Răpus de boală, el a spus adio vieții după ce a chemat un preot ortodox de la biserica greacă pentru a-l împărtăși.

Data la care a murit Bălcescu ar fi 29 noiembrie 1852, potrivit certificatului său de deces.

Trupul său neînsufleţit a fost dus a doua zi la mănăstirea Capucinilor. După câțiva ani, rămășițele lui au fost depuse într-o groapa comună, împreună cu oseminte ale altor câteva sute de morţi.

Încercări eșuate de a recupera rămășițele revoluționarului

De-a lungul timpului, au fost făcute mai multe încercări de găsire şi repatriere a osemintelor lui Nicolae Bălcescu, a cărui imagine a fost „confiscată” ulterior de comuniști, care l-au considerat un precursor al acestei ideologii, dată fiind aplecarea sa către poltica de stânga.

O încercare i-a aparținut lui Alexandru Ioan Cuza, care a trimis la Palermo un emisar pentru depistarea rămăşiţelor revoluţionarului. Mormântul acestuia nu a fost găst, însă.

Apoi, în 1977, o delegație română a plecat la Palermo pentru a descoperi locul în care se spunea ca ar fi înmormântat Bălcescu. Totul pornise de la mărturia unui marinar, care credea ca trupul românului mort în exil se afla în galeria de mumii a călugărilor capucini. Antropologul Cantemir Riscuția, care a făcut parte din această delegație, a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trăsăturilor lui Nicolae Bălcescu. Într-un final, au aflat că românul fusese înmormântat într-un osuar de onoare al capucinilor, loc sigilat în urma unei epidemii de holeră.  

Cercetarea făcută în 1977 a exclus  varianta că Nicolae Bălcescu ar fi fost înmormântat în cimitirul saracilor, cum consemnau unii istorici până la acea vreme.

Alte încercări de recuperare a rămășițelor revoluționarului român au existat şi după 1989. Guvernul român a trimis o altă delegaţie la Palermo pentru găsirea mormântului lui Bălcescu. S-a dorit repatrierea trupului neînsufleţit şi îngroparea în comuna Nicolae Bălcescu din judeţul Vâlcea.

După cele mai recente informaţii ale autorităţilor, groapa comună în care s-ar afla osemintele lui Bălcescu se află sub o stradă din Palermo, acest lucru făcând imposibile săpăturile.

În ciuda eșecului de a-l recupera, Nicolae Bălcescu a primit un omagiu din partea românilor în Palermo, un bust al său fiind instalat în 1961 în Piazza Marina a acestui oraș, la comanda Academiei Republicii Populare Române.  

Catacombele macabre ale capucinilor

Catacombele macabre ale capucinilor, care sunt un obiectiv touristic, au fost săpate sub Mănăstirea Capucinilor, pentru a extinde cimitirul inițial, aflat alături.

Prima metodă de conservare a morților a fost agățarea lor de țevi de ceramică în subteran timp de opt luni, pentru deshidratare, după care au urmat spălarea cu oțet și expunerea la în aer liber.

Potrivit unei turiste române care și-a povestit vizita în catacombe, „unele trupuri erau și îmbălsămate, cu substanțe secrete, și închise în sicrie de sticlă, altele în cutii sau nișe speciale”.

Peste 8.000 de mumii se află atârnate de pereți, așezate în nișe sau sicrie. Se presupune că ar fi fost mai multe dar unele coridoare s-au surpat și blocat din cauza bombardamentelordin cel de-Al Doilea Război Mondial.  

Catacombele sunt împărțite în șapte zone, dedicate fie femeilor, bărbaților, copiilor, fecioarelor, călugărilor, preoților ori profesioniștilor înhumați aici.

„Mumiile sunt mai bine sau mai puțin bine păstrate, în funcție de metodă de îmbălsămare folosită. (…) Până acum câțiva ani sicilienii încă aveau voie să schimbe îmbrăcămintea rudelor decedate demult și să îi țină de mână, rugându-se pentru sufletele lor”, a mai povestit turista menționată.

Inițial, în catacombe erau înhumați astfel doar călugării, primul călugăr mumificat fiind Silvestro Gubbio, în anul 1599. Însă, ulterior, a devenit o „declarație a statutului social” înhumarea în aceste catacombe. Era permis să fie vizitați și chiar să le fie schimbate hainele la anumite intervale de timp, iar locul era întreținut din donațiile familiilor care-și aveau morții aici. Morții erau ținuți în locurile atribuite inițial cât timp acele locuri erau plătite.  

Ultima persoană înmormântată în catacombe a fost micuța Rosalia Lombardo, care a murit de pneumonie în anul 1920, la vârsta de doi ani. Corpul ei s-a conservat remarcabil datorită unei metode speciale ce i-a aparținut doctorului Alfredo Salafia. Mulți dintre miile de vizitatori care se înghesuie să vadă copila cu fundă de mătase în părul blond spun că au văzut cum i se deschid încet ochii albaștri.

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
Black Friday - nu rata ofertele
PREMIUM

Mai multe