Live acumPoftiti pe la noi: Poftiti la munca (r)
Prime Time 20:00Poftiti pe la noi: Poftiti la munca (r)

În cea mai săracă țară din lume

Africa, leagănul civilizației, adică locul de unde civilizația a plecat și nu s-a mai întors niciodată. Demult, pe-aici umblau cei mai vechi oameni. Astăzi umblă doar cei mai nefericiți. Niger, statul de la buza deșertului Sahara, e cea mai săracă țară din lume.

Copil din Niger suferind de Kwashiorkor.

Marco Di Lauro

Pâlcuri de vegetație în verde tern răsar dintr-un pământ întins, cojos și brăzdat ca palmele unui bătrân. 4 cincimi deșert, o cincime savană.

31 de grade Celsius și „praf omniprezent”, ne-ar anunța un posibil celular dotat cu aplicație meteo. Doar că acel celular nu există.

Cum nu există nici ieșire la mare, nici oameni complet îmbrăcați, nici magazine „cu de toate”, nici mall-uri, nici spitale sau autostrăzi, nici parcuri în care să scoți câinii, nici școli, nici mâncare, „nici nimic” – un spațiu de-o așa tristețe absurdă că formularea din urmă începe să aibă logică.

„Bine ați venit în Niger!”, ne-ar putea întâmpina un panou, așa cum se întâmplă, în genere, la intrarea în locuri străine.

Însă acel panou nu există, iar a spune că „Niger” e un loc străin e doar o jumătate de adevăr. Niger e un loc străin de lucrurile care par firești: apă, mâncare, casă, mașină, slujbă, bani, timp liber etc. Lista nesfârșită poate fi rezumată într-un singur cuvânt: viață. Orice-ar fi însemnând ea pentru dumneavoastră.

Niger e cea mai săracă țară din lume.

În Niger, PIB-ul pe cap de locuitor e de 378 de dolari americani. În România, PIB-ul pe cap de locuitor e de 10.813 dolari americani.

În cea mai săracă țară din lume, 5.4 milioane de oameni nu au ce mânca. Știți copiii aceia frumoși, triști și mulți care au piciorușele cât o trestie și burțile umflate? Kwashiorkor se numește boala care le umflă abdomenele, mărindu-le ficatul până când peritoneul, membrana organelor abdominale, cedează.

E boala celor mai mulți copii din Niger, care stau cocoșați nu fiindcă duc greutăți în spate – asta ar însemna că au ce duce, ei nu au ce duce –, ci pentru că trunchiul le e sac, iar sacu-i trage-n jos sau în sus, dezechilibrându-i. Nu se pot ține pe picioare. Sunt prea subțiri.

Cel mai bine stau în fund, pe pietre. Stau și se uită-n zare. Aidoma bătrânilor care au prins războiul, și ei îi așteaptă pe americani.

Pentru 35% din populație, supraviețuirea e unica și cea mai grea rugăciune a zilei.

În cea mai săracă țară din lume trăiesc 246.000 de refugiați și 186.000 de persoane strămutate. În corturi aduse de-afară, în case din chirpici, la umbra unui adăpost din 4 bețe de măslin sau chiparos, c-o cârpă pe post de acoperiș. Astea-s casele a 22 de milioane de oameni.

Prin părțile locului circulă o legendă: într-o bună zi va veni o ploaie lungă și deasă, și meiul va crește ca odinioară, și oamenii-și vor împreuna palmele și vor sorbi cu mare frică ce pică-n ele, așa cum faci cu un dar de care ți-e teamă să te bucuri, căci l-ai așteptat de prea mult timp; iar deșertul Sahara, care se tot extinde, va bate în sfârșit în retragere.

E o legendă. Nu se ține minte când a plouat ultima oară, de mei nu poate fi vorba. Ce gust avea meiul? Copiii de ciocolată ridică din umeri.

Din 22 de milioane de oameni, 10 milioane „trăiesc” fără apă. Fără apă, mâncare, cu o igienă orală precară și pe fondul altor boli infecțioase, o nouă boală apare. Noma, stomatita cangrenoasă. Cangrena mănâncă din față. Din pozele ajunse pe internet zâmbesc niște tineri fără buze, obraji și nas.

Într-un raport din 2018, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, rețeaua de organizații creată de ONU, clasează Niger pe ultimul loc în topul țărilor cu șanse reale de dezvoltare. Altfel spus: speranța e o fată morgana. Premise pentru mai bine, socio-economic privind, nu există. Asta o spun optimiștii.

Aici, sclavia e tolerată de guvern. Mulți bebeluși se nasc din violuri.

În cea mai săracă țară din lume, o bună parte din populație are sub 15 ani, jumătate din femei sunt anemice, iar populația crește necontrolat. Metodele contraceptive sunt puține. Le aduceau străinii, diverse delegații umanitare, în programe de educație de câteva săptămâni ori luni.

Dar să îmblânzești rigorile Islamului privind maternitatea în rândul a 22 de milioane de oameni nu e cu putință în 2 luni. E și asta tot un fel de amăgire.

În cea mai săracă țară din lume, cine are, totuși, ce băga în gură, trebuie să se gândească de două ori înainte – calitatea hranei este atât de slabă încât cei care sfârșesc de malarie, hepatită, holeră și rujeolă sunt mai mulți decât cei care mor din pricina foametei.

În cea mai săracă țară din lume, oamenii au, în medie, 2 ani de școală.

În cea mai săracă țară din lume sunt războaie civile, războaie militare și teroriști. Pe 12 decembrie 2019, de pildă, 71 de soldați nigerieni au fost uciși într-un atentat terorist. Nu se știe încă dacă teroriștii erau al-Qaeda sau Statul Islamic, și pe nigerieni i-ar interesa: cei din urmă te umilesc înainte să te omoare, cei dintâi mai rar. Și mamele ar vrea să știe cum au murit băieții lor.

În cea mai săracă țară din lume, să ajungi la 60 de ani este un miracol în fața căruia se așterne o tăcere colcăind de invidie. Înseamnă că, timp de 60 de ani, ai trecut cu bine peste foamete, malarie, holeră, dizenterie, rujeolă, noma și căldură, nu ai ucis pe nimeni ca să fii ucis (legea Talionului), nu ai murit de anemie, n-ai călcat pe-o mină, nu ai mers la război, nu te-a adoptat nimeni din nicio țară străină, n-ai fost dat sclav, n-ai muncit pământul sterp până la epuizare.

Și-atunci? Cum e posibil oare? Pesemne că un astfel om a stat toată viața pe o piatră, nemișcat, alături de copiii care nu-și pot ține echilibrul din cauza burților pline cu aer. Au împărțit aceeași piatră și s-au uitat în zare, și-au reflectat îndelung la cele 4 cincimi deșert și o cincime savană, și-au așteptat cuminței sfârșitul lumii.

Referințe: worldbank.org, csid.ro, concernusa.org, reuters.com, indexmundi.com, tradingeconomics.com, epochtimes-romania.com.