Live acumXtra Night Show
Prime Time 20:00Chefi la cutite

O stârpitură de om se desprinde noaptea din furnicarul omenesc și acostă femei necunoscute pe străzi. Povestea lui Jack Spintecătorul, o investigare care nu s-a încheiat

O stărpitură de om se desprindea noapte din furnicarul omenesc și acosta femei necunoscute pe străzile cartierului londonez East-End. Și, de fiecare dată, femele mureau tăiate în același fel monstruos, care devenise marca acestui maniac ucigaș în serie. 

O stărpitură de om se desprindea noapte din furnicarul omenesc și acosta femei necunoscute pe străzile cartierului londonez East-End. Și, de fiecare dată, femele mureau tăiate în același fel monstruos, care devenise marca acestui maniac ucigaș în serie.

O duzină de detectivi, amatori și profesionișt, au venit fiecare cu prorpia versiune privind persoana misteriosului omuleț. Dar de dezlegat taina nu au reușit nici unul. Și nici la un secol de la oribilele crime, lucrurile nu s-au lămurit.

Cartierul East-End al Londrei victoriene era o plagă infestată pe trupul capitalei britanice. Erau extrem de mulți oameni care se luptau pentru un locșor în cămăruțele amărâte ale unor case prăpădite. Acești locuitori reprezentau pătura cea mai de jos a societății londoneze, care ducea traiul cel mai mizer cu putință și era detul de deprinsă cu crima. Pentru multe dintre femeile din acest loc, singurul mijloc de existență era prostituția. Unica posibilitate de salvare era uitarea oferită de sticla de gin de cățiva gologani.

Jake Spintecătorul apăruse în zonă în toamnalui 1888. Odată cu el, în această parte a Londrei s-a înstăpânit pentru multă vreme frica. Pentru Mary Ann Nicholls începuseră vremuri haine. La cei 42 de ani ai ei îi era tot mai greu să se facă dorită. Deseori nu avea nici cele câteva parale cu care să-și plătească un loc la azilul de noapte. I se întâmpla tot mai des să-și dea ultimul ban pe gin.

Când, pe îngusta străduță Box Road, a văzut apropiindu-se de ea un bărbat mărunțel, singurul gând al lui Mary a fost că avea să-și petreacă noaptea la căldură. Nu s-a îngrijorat nici când s-a văzut dusă într-un loc unde nu răzbea nici pic de lumină. Când și-a dat seama că ceva u e în regulă, era deja prea tărziu. Omul s-a dat cu un pas înapoi și, din spate, și-a apăsat mâna pe gura ei. Apoi i-a tăiat gâtul.

În ziua următoare, vineri 31 august 1888, la primele ore ale dimineții, corpul mutilat al lui Mary Ann Nicholls a fost descoperit întâmplător de un vizitiu. Jack Spintecătorul își inaugurase seria crimelor.

Până la următoarea lovitură a lăsat să treacă șapte zile. Noua sa victimă a fost o prostituată de 47 de ani, Anna Chapman, zisă Anny Tuciuria. Poate că, într-un fel, chiar a avut noroc: tuberculoza o adusese deja în pragul morții. Așa încât biata Anny n-a trebit să se mai chinuie mult. Trupul ei a fost găsit de un hamal din piața Spitalfields în curtea din dos a casei cu numărul 29 din Hunbery Street.

Prin East-Endau început să se răspândească zvonurile si să se instaureze panica. S-au format grupuri speciale care patrulau pe străzi. Poliția a arestat zeci de suspecți. Dar Spintecătorul nu lăsa nici un indiciu. Doctorii de la poliție n-au putut spune decât că era stângaci si că avea ceva cunoștințe de medicină. Omorurile, spuneau experții criminaliști, erau făcute „cu dexterite și cu certă pricepere”.

În noaptea de 30 septembrie, Spintecătorul a mai ucis două femei și a lăsat acel unic indiciu care ar fi putut pune capăt oribilei lui cariere. În dosul casei de pe Berner-street 40 a fost descoperită Liz Stride, zisă Lunga, cu gâtul gâlgâind încă de sânge. Iar cadavrul lui Kate Eddowes, mutilat mai fioros decât toate, a fost găsit la câteva minute de acolo. Trupul ei spintecat lăsase o cărăruie de sânge. Ea ducea la o ușă pe care fuseseră scrise cu cretă următorele cuvinte: „Evreii nu sunt niște oameni care pot fi înviați fără nici un temei”.

Să fi însemnat asta că Spintecătorul era un evreu care se răzbuna pe lumea care se arătase nedreaptă cu el? Sau era un nebun care își executa singur sentințele? Oricare i-ar fi fost sensul, această afirmație era deosebit de importantă. Dar inscripția nu a fost cercetată cum se cuvine. Din cine știe ce cauze tainice și inexplicabile, șeful poliției londoneze a ordonat să fie ștearsă. Aceasta nua fost însă singura urmă a misteriosului maniac: bătându-și parcă joc de poliție, el a trimis Scotland-Yard-ului câteva scrisori scrise cu propria mână.

Citește și: 15 octombrie 1888. Ziua în care a fost trimisă cea mai înfricoșătoare scrisoare din istorie: ”Ți-am trimis jumătate din rinichiul pe care l-am luat de la una dintre femei”

Între timp, întreaga Londră fusese cuprinsă de spaimă. Circulau cele mai incredibile zvonuri:că Spintecătorul era un doctor nebun, că era un agent secret al țarului Rusiei, care voia să discrediteze poliția, ca era un protestant puritan scos din fire de prorocii marelui oraș. S-a presupus chiar că Jack Spintecătorul era de fapt o femeie, o moasă nebună care ura de moarte prostituatele.

De fapt, nimeni nu știa nimic despre asasin. Iar el era în libertate. Pe 9 noiembrie a aminit de nou că există. Ultimul care a văzut-o în viață pe Mary Kwlly, o tânără de 25 de ani, a fost un trecător pe nume George Hutchinson, căruia îi cerșise bani. Nefericita nu avea cu ce să-și plătească chiria din Millers Court 13. După ce s-a depărtat de el, Hutchinson a văzut-o intrând în vorbă trăgându-se de-o parte cu un bărbat mic de staturră și bine îmbrăcat. Avea o mustață deschisă la culoare și purta o pălărie mică. În dimineața următoare, cadavrul ciopârțit al lui Mary Kelly a fost descoperit în cămăruța ei de acasă.

Mary a fost ultima victimă a Spintecătorului. El nu și-a mai reluat oribila îndeletnicire și, treptat, panica pe care o stârnise a scăzut în intensitate. Criminalul a mai fost căutat timp de câteva luni după moartea lui Mary, apoi dosarul său a fost închis.

Cine a fost misteriosul maniac care a ucis cel puțin șapte prostituate din cartierul londonez East-En în acel an, 1888, nu se știe nici acum. În ciuda unor strădanii fără precedent la vremea aceea, nu s-a dat de urma criminalului. Iar porecla Jack Spintecătorul, pe care i-au dat-o reporterii englezi, a devenit de atunci un nume pomenit de fiecare dată când mai apare un maniac.

Toate materialele referitoare la Jack Spintecătorul se păstrează la Scotland-Yard, dar nu conțin nimic în afara unor speculații și considerații generale. Spintecătorul a lăsat foarte puține urme. După fiecare crimă, parcă îl înghițeau străduțele pidonice din Est-End.

Citește și: Amelia Dyer, prima femeie "criminal în serie" din lume. A adoptat și ucis peste 300 de copii neajutorați, ca pe niște gândaci: "Mirosul de carne putredă se simțea de la dulapurile din bucătărie"

Cine fusese acest om straniu? Dacă era sărac, cum de avea cunoștințele medicare pe care le aplica în chirugia lui de coșmar? Dacă era bogat, cum a făcut de nu a sărit în ochi în sărăcia care domnea în Est-End? De ce nu există martori în acest caz? Și cu și-a putut face crimele fără a fi văzut, când pentru fioroasele lui operații chirurgicale îi trebuia pe puțin o oră? Toate aceste întrebări au rămas fără răspuns.

Unele fapte legate de Jake Spintecătorul au devenit cunoscute cu puțin timp în urmă datorită lui Daniel Farspn, autor de programe la radioul londonez. Acesta a reușit să găsească însemnările lui sir Melville Macnaghten, intrat în serviciul Scotland-Yard la un an după asasinarea lui Mary Kelly și devenit, în 1903, șeful siguranței londoneze. Potrivit acestor însemnări, în cursul investigațiilor întreprinse în 1888-1889, poliția s-a oprit la trei suspecți: doctorul rus Mihail Ostrog, polonezul evreu misogin, Cosmanski și un avocat sadic și desfrânat, pe nume Montague John Druitt. Nu s-a reușit însă strângerea de probe împotriva vreunuia dintre ei.

În anul 2002, scriitoarea americană Patricia Cornwell, autoarea unor foarte populare scrieri detectivistice, a publicat cartea Portretul unui asasin: Jack Spintecătorul. Un caz închis, ăn care avansează propria versiune în privința celui mai vestit maniac al secolului al XIX-lea. După părerea ei, acesta a fost Walter Richard Sickert, un pictor impresionist englez, elev al lui Whistler și prieten al lui Edgay Degas.

Sickert se numărase și înainte printre bănuiți, dar Patricia Cornwell consideră că ea a reușit să și dobândească vina. Scriitoarea a făcut propria cercetare, aplicând cele mai noi metode de analiză a ADN și făcând portretul robot al ucigașului cu ajutorul tehnicilor computerizate. Tot cu ajutorul computerului, ea a efectuat și analiza comparativă a scrisului lui Stickert cu scrisul Spintecătorului. De asemenea, ea a studiat lucrările artistice ale lui Sickert, urmărind să depisteze semne ale unei boli psihice și ale urii și violenței manifestate de maniacul asasin față de femei.

Walter Sickert a fost un om ciudat, ascuns și enigmatic chiar pentru apropiații lui. Trăia ca și cum ar fi fost în ilegalitate: își ținea în mod intenționat hărțiile într-o dezordine haotică, își modifica și -și prefăcea scrisul, își schimba tot timpul domiciliul și, de regulă, avea grijă să nu lase nici un fel de dată pe lucrările și scrisorile sale.

Se prea poate ca la apariția unor complexe patologice să fi contribuit și copilăria lși tinerețea sa. Mama sa era fiica nelegitimă a unei prostituate alcoolice, dansatoare într-un musci-hall. Băiatul avea o malformație a organelor genitale, din cauza cărora a suferit mai multe intervenții chirurgicale. Operațiile nu numai că nu au reușit, dar i-au și vătămat organul genital. Potrivit altei versiuni, Sickert contractase în tinerețe un sifilis de la o prostituată, iar de aici i s-au tras toate complicațiile de care a suferit tată viața.

Citește și: Teorie controversata: Jack Spintecatorul ar fi fost de fapt femeie

„Teoria mea în privința crimei - scrie Patricia Cornwell - pornește de la faptul că însuși criminalul era un mutilat”. Este posibil ca el să se fi răzbunat pe prostituate pentru boala sa. În ciuda faptului că era căsătorit, Sickert dispărea deseori de acasă, ba chiar își aranjase o locuință de holtei în East-End, exact pe unde bântuia și Jack Spintecătorul.

Scriitoarea atrage atenția asupra faptului că hârtia pe care sunt scrise trei scrisori ale Spintecătorului și opt scrisori ale lui Sickert are același filigran. Cinci scrisori ale maniacului sunt semnate „Nemo”, ceea ce în latină înseamnă „Nimeni”. Or, în anii tinereții sale, când făcea teatru, pseudonimul lui Sickert era „Mister Nemo” sau „Mister Nimeni”!

Patricia Cornwell a examinat 45 de lucrări ale pictorului și a ajuns la concluzia că „tablourile lui sunt violneță pornografică”! Ceea ce este greu de contestat. Astfel, unul dintre ele reprezintă un sadic aplecat amenințător deasupra unei femei goale întinse într-un pat; alt tablou înfățișează o prostituată a cărei față desfigurată arată exact cu cea a victimelor lui Jack Spintecătorul.

Dovada decisivă a fost însă expertiza genetică. Pentru aceasta, scriitoarea a recurs la ajutorul specialiștilor de la Institutul de Știință și Medicină Legală din Virginia (S.U.A). Aceștia au comparat probele de ADN ale criminalului, prelevate de pe timbrele poștale de pe scrisorile trimise de Spintecătorul, cu problele ADN prelevate de pe manuscrisele pictorului.

Citește și: Cel mai mare mister al omenirii a fost rezolvat: el este Jack Spintecătorul!

Dar cum aceste probe erau destul de vechi, cercetătorii au putut extrage din ele numai ADN-ul mitocondrial cel mai stabil, nu pe cel nucleic, folosit de regulă în medicina legală modernă ca echivalent genetic al amprentelor degetelor. Și , cu toate acestea, probele au coincis perfect! „În cel mai bun caz, avem un indiciu că este posibil ca mitocondriile ADN-ului lui Sickert și ale ADN-ului lui Jack Spintecătorul să aparțină aceleiași persoane”, scrie Cornwell. Nu se poate însă afirma categoric acest lucru: Sickert, care a murit în 1942, a fost incinerat.

În Ciuda faptului că Patricia Cornwell a adus dovezi consistente în spijinul tezei sale, cartea ei a fost atacată de specialiști. Opinia lor ar fi pe scurt următoarea: „captivant, dar nefondat”. Așa încât, deocamdată nu s-a pus punct cazului lui Jack Spintecătorul.