ORORILE ascunse care au făcut-o pe o femeie olandeză să se reinventeze… în faimoasa Mata Hari. După ce a fost executată, în ciuda celebrității ei, a ajuns să fie disecată!! Tragic este și destinul capului ei, retezat

 
+9 click pentru
galerie

Undeva la granița dintre adevăr și ficțiune se află povestea misterioasei și fascinantei Mata Hari, dansatoarea și curtezana olandeză care a inventat, practic, striptease-ul, și care s-ar fi transformat ulterior în spion, după ce câteva tragedii din viața ei au determinat-o să abandoneze drumul pe care și-l alesese inițial, la vârsta de 18 ani.

Tragica viață a Margarethei Geertruida Zelle, înainte de a se transforma în „Mata Hari”

Tatăl lui Mata Hari, al cărei nume real era Margaretha Geertruida Zelle, a fost un om de afaceri care a dat faliment și și-a abandonat familia. Cu inima frântă, mama ei a murit doi ani mai târziu. Găsindu-se singură, viitoarea Mata Hari s-a repezit să răspundă unui anunț matrimonial publicat într-un ziar de ofițerul olandez de marină Rudolf Macleod.

Astfel, după doar doi ani, Margaretha Zelle și-a pierdut familia, s-a măritat cu un străin și a început o viață cu totul nouă, în Indiile de Est Olandeze.

Însă, Rudolf Macleod s-a dovedit a fi un bărbat violent – cu fața roșie, masochist, alcoolic și afemeiat. Soluția Margarethei de a se salva s-a transformat foarte repede într-o poveste tragică. Rudolf era atât de detestat de unii oameni, încât aceștia i-au otrăvit pe cei doi copii ai săi și ai soției lui. Deoarece fiica lor era încă în perioada de alăptare, aceasta a supraviețuit, dar nu și fratele ei.

Legănându-și fiul fără suflare în brațe, Margaretha Zelle știa că mariajul ei era încheiat. Însă, legea nu era de partea femeilor care căutau să se despartă de soții lor abuzivi. Ea nu numai că a pierdut custodia fiicei ei, dar Rudolf i-a interzis acesteia să aibă orice legătură cu copilul. Niciuna dintre scrisorile pe care ea i le-a trimis copilei nu au ajuns să fie citite de aceasta.

Astfel, Margaretha Zelle a rămas fără soț, bani, educație, părinți ori copii. Pierzându-și identitatea, ea a decis să își creeze una nouă.

Nașterea faimoasei „Mata Hari” a semănat cu cea a unui Phoenix - din „cenușă”

Margaretha Zelle a plecat la Paris în 1903, unde și-a creat o nouă identitate, din „cenușa” trecutul ei și din durerea pe care o simțea la acea vreme.

Mai întâi, a devenit unul dintre călăreții de la un circ, folosind numele de scenă Lady MacLeod. Având dificultăți financiare, ea era, de asemenea, model pentru un artist.

Nu a durat mult, iar în 1905 ea a început să devină din ce în ce mai cunoscută ca dansatoare exotică, cu un nou nume – Mata Hari, acest nume însemnând în indoneziană „lumina zilei”.

Flirtând cu publicul, Mata Hari a avut succes încă de la debutul numărului ei, care a avut loc pe 13 martie 1905, la Muzeul Guimet. Ea a devenit totodată amanta milionarului Émile Étienne Guimet, fondatorul instituției muzeale.

Mata Hari se dădea drept o prințesă din Java care a deprins dansurile indiene sacre încă din copilărie. În acea perioadă, ea a fost fotografiată de numeroase ori, goală sau aproape goală.

Cel mai celebru moment al dansului ei era acela în care începea să își îndepărteze încet o eșarfă de pe trup, până când rămânea doar într-un sutien ornat cu bijuterii și alte câteva ornamente pe brațe și pe cap. A inventat, în acest fel, striptease-ul.

Mata Hari renunța extrem de rar la sutien, deoarece era conștientă că are sânii mici. La spectacole, ea purta un costum din dres fin, de o culoare similară apropiată de nuanța pielii ei.

„Este ca o felină, extrem de feminină, maiestuos de tragică, cu sute de unduiri ale trupului, pe ritmul muzicii”, scria un jurnalist francez într-un ziar, după ce fusese fermecat de Mata Hari.

Un alt jurnalist a scris în Viena că Mata Hari era „suplă, înaltă, cu păr negru-albăstrui și cu o grație și o flexibilitate care o fac să semene cu un animal sălbatic”.

După anul 1912, cariera ei a intrat pe o pantă descendentă, iar pe 13 martie 1915, a susținut ultimul spectacol. Mata Hari își începuse târziu cariera de dansatoare și începuse să se îngrașe.

Totuși, până la acea vreme, ea devenise o curtezană notorie, cunoscută mai degrabă pentru senzualitate și erotism decât pentru frumusețe. Ea a avut relații cu ofițeri militari importanți, politicieni și alți bărbați influenți din mai multe țări. Aceste legături ale ei au dus-o de multe ori peste hotare.

Înainte de Primul Război Mondial, Mata Hari era văzută în general drept o artistă boemă, dar după aceea lucrurile s-au schimbat.

Mata Hari, „agentul dublu”. Iubirea pătimașă care i-a adus sfârșitul

În Primul Război Mondial, Olanda a rămas neutră. Ca cetățean olandez, Zelle era liberă să treacă granițele. Pentru a evita fronturile, ea călătorea între Franța și Olanda prin Spania și Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord - ceea ce a atras atenția asupra ei, inevitabil.

Pe timpul războiului, Zelle era implicată într-o relație amoroasă extrem de pătimașă cu un pilot rus care lupta alături de francezi, căpitanul Vadim Maslov, atunci în vârstă de 25 de ani. Pe acest bărbat, Mata Hari l-a numit „iubirea vieții ei”.

Maslov făcea parte din Forța Expediționară Rusă de trimisă în Franța de către Imperiul rus, în primăvara anului 1916.

În vara acelui an, Maslov a fost împușcat și rănit grav de germani, pierzându-și vederea la ambii ochi. Atunci, Zelle a cerut permisiunea să îl viziteze pe partenerul ei în spitalul unde se afla acesta, în apropierea frontului. Ca cetățean al unei țări neutre, ea nu ar fi avut voie să se apropie de front.

Astfel, Zelle (Mata Hari) s-a întâlnit cu agenți din agenția de informații militară franceză Deuxième Bureau, care i-au spus că are permisiunea să îl viziteze pe Maslov, dar doar dacă este de acord să îi spioneze pe germani.

Mata Hari susținuse anterior spectacole pentru prințul moștenitor Wilhelm, cel mai mare fiu al împăratului german Wilhelm al II-lea. Francezii sperau ca ea să poată afla secrete militare seducându-l pe prinț. De fapt, implicarea prințului în război era minimă, imaginea lui de „mare războinic” fiind creată de propaganda guvernului german. Acesta era de fapt un bărbat amator de petreceri, curtezane și alcool.

Mata Hari nu a avut succes în misiunea ei, iar francezii au suspectat că este agent dublu pentru germani. În februarie 1917, ea a fost arestată și judecată pentru spionaj în favoarea germanilor. Deși nu au existat dovezi concrete, Mata Hari a fost condamnată la moarte (pe 25 iulie 1917) și apoi executată de un pluton de artilerie, pe 15 octombrie 1917.

Cum s-a prezentat în fața morții și ce s-a întâmplat cu rămășițele ei

Unele surse spun că Mata Hari și-a întâmpinat moartea cu calm și chiar cu indiferență. Ea ar fi refuzat să fie legată la ochi și ar fi rămas nemișcată în fața plutonului de execuție. După ce a fost împușcată, ea ar fi căzut încet în genunchi, dar cu capul în sus și fără să își fi schimbat expresia feței și având privirea ațintită către cei care îi luaseră viața. Apoi s-ar fi prăbușit pe spate, cu fața către cer.

După aceea, Mata Hari ar fi primit încă un glonț, de această dată în cap, de la un ofițer care nu era însărcinat să o execute.

În ciuda popularității pe care a avut-o Mata Hari, după ce a fost executată, nimeni nu i-a cerut trupul neînsuflețit pentru a-l înmormânta.

Corpul ei a ajuns să fie disecat la o facultate de medicină din Paris, potrivit BBC, dar fără cap. Capul celebrei femei a fost conservat în ceară și a ajuns la Muzeul de Anatomie din capitala Franței, fiind inclus într-o colecție de capete ale infractorilor notorii care au fost executați în secolele al XVIII-lea, al XIX-lea și al XX-lea.

Însă, când ministrul Învățământului francez a amenințat că va închide Muzeul de Anatomie, în anul 2000, directorul instituției muzeale a decis că ar fi o idee bună să îi prezinte acestuia o listă cu cele mai impresionante comori din colecție. Astfel, a fost descoperit că lipsea capul lui Mata Hari. Cum a dispărut capul ei rămâne un mister, dar se crede că acesta a fost furat de un admirator morbid al dansatoarei sau de un colecționar.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI