Live acumSacrificiul
Prime Time 20:00Sacrificiul

Patriarhul-securist, membru PNȚ, care l-a ascuns pe Gheorghe Gheorghiu-Dej în casa lui. ”Iisus este sovietic!”

În noaptea de 12 spre 13 august 1944, Gheorghe Gheorghiu-Dej evadează, fugind prin cimitir, din lagărul de la Târgu Jiu. Viitorul lider comunist stă ascuns, vreme de 10 zile, în casa unui preot de pe lângă Râmnicu Vâlcea, membru PNȚ, Ion Marina. După ce Dej ajunge la putere, părintele care l-a adăpostit devine Patriarhul Bisericii Ortodoxe, Justinian, cel care va accepta colaborarea cu Securitatea

În noaptea de 12 spre 13 august 1944, Gheorghe Gheorghiu-Dej evadează, fugind prin cimitir, din lagărul de la Târgu Jiu. Viitorul lider comunist stă ascuns, vreme de 10 zile, în casa unui preot de pe lângă Râmnicu Vâlcea, membru PNȚ, Ion Marina. După ce Dej ajunge la putere, părintele care l-a adăpostit devine Patriarhul Bisericii Ortodoxe, Justinian, cel care va accepta colaborarea cu Securitatea

În vara lui 1944, Gheorghe Gheorghiu-Dej este sătul, deja, de pușcărie. Are cam 11 ani adunați prin penitenciarele de la Jilava, Ocnele Mari, Doftana sau Caransebeș. Acum e ”cazat” în lagărul de la Târgu Jiu, unde autoritățile l-au ”parcat” pentru opiniile sale comuniste. Fusese săltat, prima dată, în 1933, era deja un ”veteran”. Deși avea doar 43 de ani, toți tovarășii îl respectau, adresându-i-se cu apelativul ”Bătrânul”.

Afară, în libertate, câțiva comuniști ”ilegaliști” pun la cale eliberarea sa, dar și a altor tovarăși de suferință. Mihail Roșianu și Ion Gheorghe Maurer sunt cei care conduc operațiunea. Lagărul de la Târgu Jiu se află la marginea orașului. Una dintre laturile sale are ”graniță” cu cimitirul local. De aceea, soldații care se ocupă cu paza locului nu-și prea fac tura...până la capăt. În nopatea de 12 spre 13 august 1944, gardul de sârmă ghimpată este tăiat. Gheorghe Gheorghiu-Dej și alți câțiva comuniști, evadează. Maurer este trimis de la București să-l recupereze. Se oprește la Craiova, unde închiriază un ”Cadillac” cu care face mai multe pene de cauciuc. Finalmente, ajunge la Dej, pitulat într-o casă conspiraționistă. Se pleacă spre Râmnicu Vâlcea. În apropierea orașului, cei doi se despart, pentru a nu da de bănuit. Maurer își continuă drumul spre București, ”Bătrânul” e adăpostit de un...preot!!!

Gheorghe Gheorghiu-Dej (rândul de sus, primul din dreapta), Chivu Stoica, Gheroghe Vasilichi, Constantin Doncea, Dumitru Petrecu, Rozemberg Alex (Şoni), în curtea închisorii din Craiova în timpul procesului conducătorilor luptelor de la C.F.R. Griviţa (iunie 1934)

„După ce am trecut cu maşina de Craiova, la vreo 30 de kilometri, ne-am oprit într-un sat unde-am fost găzduiţi de un popă care a fost, şi el, omul comuniştilor. Maşina s-a întors la Craiova iar noi am stat în acel sat vreo trei zile până când a venit o altă maşină, din Bucureşti, să ne ducă spre Capitală", povesteşte Maurer în amintirile sale. ”Capătul drumului parcurs aproape o zi şi o noapte, a fost locuinţa părintelui Justinian din Rm. Vâlcea. Aici a fost părăsit Dej şi colegul său de către Maurer care s-a întors în Bucureşti. De ce n-o fi continuat drumul împreună până la Bucureşti? Oare numai vigilenţa, conspirativitatea a determinat conducerea provizorie a Partidului Comunist să-l ţină pe Dej în arest forţat la domiciliul părintelui Justinian din Rm. Vâlcea?”, se întreba alt lider comunist, Gheorghe Apostol. Dej ajunge în capitală după ce actul de la 23 August 1944 fusese consumat...

23 august 1944. ”Casa Nouă”, locul unde s-a decis soarta României. Antonescu: ”Să vă ia dracu de nenorociti!”

Să ne întoarcem, însă, la preacucernicul părinte, spre a-l cunoaște mai bine. Ioan Marina e născut pe 22 februarie 1901 la Suiești, în județul Vâlcea. Student la Teologie, apoi director al Seminarului ”Sf. Nicolae” din Râmnicu Vâlcea. La 34 de ani își pierde soția și rămâne cu doi copii, Silvia și Ovidiu. Devine membru al Partidului Național Țărănesc, cel al lui Maniu ori Mihalache. În august 1944 nu-l simpatizează, deloc, pe Ion Antonescu și nu e de acord nici cu alianța acestuia cu Hitler. Așa că este de acord să găzduiască, 10 zile, un comunist notoriu. Conform amintirilor, este o gazdă ”perfectă și discretă” pentru Gheorghe Gherorghiu-Dej.

Pe 23 august se întrorc armele, pe 26 se întoarce și Dej la București. Ceea ce a urmat, se știe. România devine gubernie, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel mai puternic om din stat. Anii trec, dar tovarășul nu poate uita cine l-a pitulat. Așa că pe 24 mai 1948, marele Colegiu Electoral Bisericesc, întrunit în capitala țării, îl alege mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al României pe mitropolitul Moldovei, Justinian Marina, ”care s-a arătat vrednic prin statornicia sa în dreapta credință, prin lucrarea fără preget în slujirile sale de până acum, printr-o muncă rodnică în folosul poporului și al Bisericii”...

Ai putea zice că aici povestea se termină, cu Justinian, al treilea cap al Bisericii noastre, după Miron Cristea și Nicodim Munteanu, ”domnind” 29 de ani. Dar nu e chiar așa. Este cel care acceptă o ”colaborare” ceva mai interesantă cu autoritățile comuniste și cu...Securitatea. Patriarhul avea să promoveze ideea că istoria ”curge” după niște legi date de Dumnezeu, iar una dintre acestea este...lupta de clasă. Scriitorul polonez Czeslaw Milosz, laureat al premiului Nobel, citează pe patriarhul Justinian în faimoasa sa lucrare ”Gândirea captivă”: "Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea, nici un creștin nu se poate opune ideii - crude, ce-i drept - care va crea un om nou pe întreaga planetă. Asemenea argumente sunt adesea folosite de clerici care sunt unelte ale Partidului. <<Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare, Cristos este sovietic!>> a spus Justinian Marina, patriarhul României".

Patriarhul Justinian, într-o companie selectă, alături de tovarășii Gheorghe Gheorghiu - Dej, P. Groza, E. Bodnăraş, Chivu Stoica, I. Chişinevschi, Gh. Apostol, Leonte Răutu, Ghizela Vass, D. Colin, Dumitru Petrescu, Petre Borilă, M. Constantinescu, L.G Melnicov (ambasador U.R.S.S.), sau Ofelia Manole, în tribuna oficială de pe stadionul „23 August” din Capitală cu prilejul deschiderii Festivalului Mondial al Tineretului

Începe să fie cunoscut drept ”Patriarhul Roșu”. Jean Moscopol, faimosul artist (1903 - 1980) îi dedică o melodie:

„Justinian, zis şi Marina, e cel mai cuvios creştin, Umblă crai cu limuzina, şi se-nchină, la Kremlin

Patriarh el se numeşte, şi-al Bisericii chiriarh, Şi culmea că nu roşeşte, că-i sovieto-patriarh.

Că Marina, Preasfinţia, n-a roşit nici un moment, Când a spus, că România, azi e stat independent

Doamne Sfinte, Te îndură, de poporul Tău român,

Şi îi bagă pumnu-n gură, patriarhului păgân.“

Gheorghiu-Dej făcea caterincă de Ceaușescu: ”Bă, față de jidan, te-a făcut mă-ta cu băcanul din colț!”​

Patriarhul Justinian Marina decedează la 26 martie 1977. Este înmormântat în zidul interior al Mănăstirii Radu Vodă din București. Pe piatra funerară meșterul a inscripționat: ”M-am luptat lupta cea bună. Credința am păzit. Am ajuns la capătul vieții. De acum încolo, mă așteaptă răsplata dreptății, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul Cel Drept în ziua aceea”.

Sursa: Adrian Cioroianu, ”Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor”

Credit foto: Fototeca online a comunismului românesc. Cotele 50 (52) / 1953 și 54 (48) / 1953