Doi ani. 30 de premii. Capodoperă. Poveste reală: tatăl și-a executat fiul, fără să știe, în timpul războiului din Iugoslavia

 
+3 click pentru
galerie

Halima's Path (tradus în română ca ”Drumul Halimei”) este o capodoperă bosniaco-croato-slovenă din 2012 axată pe atrocitățile comise în timpul războiului din Bosnia, 1992 - 1995. A primit 30 de premii și redă povestea reală a unui tată sârb care, fără să știe, își execută fiul natural, dat spre adopție unei familii de muslmani. La 1970, Iugoslavia e calmă. Tito ține în frâu toate națiile și religiile pământului: musulmani, catolici, creștini-ortodocși, sârbi, croați, bosniaci, sloveni. Zahida și Muharem Fazlic, o familie din Prejedor, localitate din partea de Nord-Vest a Bosniei-Herțegovina, cu 97.000 de suflete, află că nu poate avea copii. Adoptă unul, îl botează Emir. Nu știu exact cine îi este mama, actele vorbesc despre o femeie croată...

Anii trec. Tito moare, oala stă sub presiune. Explodează în 1992, când începe războiul. Prejedorul cade sub asediul trupelor lui Radovan Karadzic. Teroarea domnește peste tot, apar lagăre de concentrare. Emir, ajuns, așa, cam pe la 22 de primăveri, e luat prizonier. În momentul unui transport, două camioane cu civili sunt duse pe Înălțimile Koricani, pe Muntele Vlasic. Acolo, 200 de oameni sunt împușcați cu sânge rece. Zahida și Muharem află doar că fiul lor a murit. Atât. O veste rece. Nu știu cum, nu pot investiga nimic. În 1995 pacea, timidă, este restabilită. Zahida, mama, n-are liniște. Trec 12 ani de la masacru. Gropile comune încep să fie desfăcute. Oamenii își caută morții. 

Calendarul de pe perete arată 2004. Doamna Fazlic ajunge în Croația. Întrebă, plânge, merge la spitale, se interesează, bate la uși închise, rabdă, speră, cade în genunchi, dar niciodată nu cedează. În Zagreb se roagă de mama naturală, descoperită între timp, să facă testul ADN. ”Vreau să-mi găsesc băiatul!” urlă. Știe doar că e într-o groapă comună. Vrea să-l găsească, să-i facă rânduielile omenești. Se izbește de refuz. E disperată. Află că sora biologică a lui Emir trăiește în Bosnia, în Vitez. Ajunge acolo. Nu trebuie să se roage, fata acceptă, imediat, să meargă la teste. Îl găsește! Zahida primește o grămadă de oase, dar e sigură că acolo este fiul ei cel iubit, Emir. Întră în hangar, pe un cearșaf sunt rămășițele puiului ei...Răsuflă greu, aproape că se prăbușește!

Șapte ani de lucru la scenariu!

Benjamin Filipovic, un regizor din Sarajevo, află povestea: miroase că dacă este scrisă bine, tinde spre capodoperă. Sună un prieten, scenarist, Feda Isovic, cu care mai lucrase. Dar ”Benja” se stinge pe 20 iulie 2006 și pare că filmu e mort. Un croat, Arsen Anton Ostojic, pune mâna pe script. Nu-i așa că viața bate filmul? Oameni care până mai ieri se urau lucreză, cot la cot, la un scenariu pentru o peliculă în care oamenii ar fi vrut să se iubească, dar vremurile au dorit altfel.

Critica a fost de acord că Alma Prica, interpreta Halimei, a făcut rolul vieții

Gata! Știe personajul principal: Alma Prica, o actriță de 50 de ani, croată, absolventă de Academie de Artă Dramatică. A jucat și înainte de Război, face teatru, e clar că ea va fi Halima, mama care adoptă. Olga Pakalovic e mama biologică. Scenariul e ușor modificat. Aici intervine ștaiful lui Ostojic. Stabilește ca Emir să fie împușcat de tatăl lui natural. Pentru a evita problemele etnice, mama naturală spusese, la naștere, că pruncul a decedat. Viu, însă, Emir ajunsese la familia din Bosnia. Peste ani, Slavomir, personajul, ajunge în ”Beretele Roșii”, fără să știe ce și cum...Pe Înălțimile Koricani își ucide propriul fiu.

Filmările încep la finalul lui februarie 2012. Șapte ani s-a lucrat la scenariu, dar a meritat! Alma Prica joacă fenomenal. O actriță în plină forță. Mijo Jurisic, ”Slavo”, face rolul vieții. Scena de final, desfășurată într-o bogedă kusturiciană, pe fundal cu muzică kusturiciană, e majestuoasă. ”Slavo” vede poza băiatului ucis, soția îi povestește totul. Se ridică, sparge o sticlă de votcă de frunte și așa, asemenea lui Iisus, cu sângele șiroindu-i pe barbă și pe plete, se sinucide cu un pistol.

Scena finală din ”Drumul Halimei” este sublimă

În doi ani, pelicula cucerește 30 de premii, din Maroc la Bruxelles, din Egipt la Praga. Croația-l trimite la Premiile Oscar, la categoria ”Cel mai bun film străin”, dar, din păcate, nu este nominalizat.

Pentru cei sătui de ”Avatar” și alte sute de filme procesate, cap-coadă, pe computer, ”Halima's Path” este un regal cinematografic. Sau, dacă vreți, un alt mod de a înțelege o incomensurabilă dramă petrecută foarte aproape de noi...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI