A trăit în aeroport 18 ani! Povestea adevărată ce a inspirat filmul „Terminalul” este mai tare decât scenariul

 
+5 click pentru
galerie

Povestea adevărată ce a inspirat filmul „Terminalul” regizat de Steven Speilbrg, cu actorii Tom Hanks și Catherine Zeta-Jones în distribuție, este mai tare decât scenariul lungmetrajului. La baza proiectului cinematografic a stat un refugiat Iranian care a trăit aeroport timp de 18 ani, da, 18!

Refugiatul iranian Mehran Karimi Nasseri a ajuns să petreacă 18 ani în aeroportul Charles De Gaulle din Franța, după ce i-ar fi fost furate actele și din cauza mai multor legi ce l-ar fi blocat în zona de așteptare a terminalului plecări. Pe alocuri, însă, povestea refugiatului pare a fi cusută cu ață albă. Să poarte el o parte din vină?

Motivul pentru care iranianul Nasseri a plecat din țara lui

Mehran Karimi Nasseri s-a născut în anul 1942 în orașul Masjed Soleyman din Iran. Tatăl lui a fost doctor angajat al  Anglo-Persian Oil Company, o companie britanică ce exploata petrolul descoperit în acel oraș. Potrivit lui Nasseri, mama lui ar fi fost asistent medical din Scoția, angajată a aceleiași companii.

Apoi, în anul 1973, el a fost acceptat la Universitatea din Bradford pentru studii iugoslave. Astfel, el a trăit în timp de trei ani în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. După încheierea studiilor, eș s-a întors acasă, în Iran.

În acea perioadă au avut loc proteste față de padișah în Iran, iar Nasseri s-a alăturat revoltei. Din acest motiv, iranianul ar fi fost exilat din țara lui și a cerut azil politic în mai multe țări.

Până la urmă, el a obținut statut de refugiat în Belgia. Acest statut de refugiat i-ar fi permis lui Nasseri să se stabilească în multe alte țări din Europa.

În privința acestei povești există, însă, o dispută, deoarece unele anchete au arătat că Nasseri nu a fost niciodată exilat din Iran.

Potrivit variantei lui Nasseri, el a a decis, în anul 1986, să se mute în Regatul Unit, mama lui având origini scoțiene. Doi ani mai târziu, în 1988, el a plecat spre Londra.

Cum a început tăvălugul pentru Nasseri

În timpul călătoriei lui, Nasseri și-a pierdut actele, după ce servieta lui ar fi fost furată, înainte de a intra într-un avion către Londra. Deși a susținut că mama lui lucrează ca asistent medical în Scoția, Nasseri nu a putut oferi nicio dovadă ca să își susțină afirmația.

Oficialii britanici nu i-au permis accesul în Regatul Unit, așa că el a fost trimis în Franța. Însă, și acolo a dat de bucluc, din cauza lipsei documentelor. Nasseri a fost arestat de poliția franceză.

Și în privința actelor lui Nasseri există o a doua variantă a modului în care acestea au fost „pierdute”. Unele surse susțin că, de fapt, Nasseri a trimis documentele prin e-mail către Bruxelles, în timp ce se afla pe o navă către Regatul Unit, și că ar fi mințit în privința furtului servietei.

Nasseri a făcut cunoștință cu Terminalul 1, loc ce i-a devenit casă pentru mulți ani

Datele problemei au fost următoarele: Nasseri a ajuns în Franța legal, dar nu avea documente asupra lui și nici nu putea fi trimis în țara lui natală, după ce solicitase azil politic. Astfel, singurul loc în care Nasseri a putut rămâne a fost zona de așteptare amenajată pentru pasageri la Terminalul 1 plecări.

Asta se întâmpla în anul 1986. Până în anul 1992, instanța franceză a fost de neclintit în decizia sa – Nasseri nu putea fid at afară din aeroport, pentru că ajunsese acolo legal, dar acest detaliu nu era suficient de puternic pentru ca iranianului să I se dea permisiunea de a intra în Franța.

Între timp, avocatul francez Christian Bourget specializat pe drepturile omului i-a găsit valiza lui Nasseri și i-a oferit-o.

Au existat încercări pentru ca Nasseri să obțină documente noi din Belgia, dar fără succes. Birocrația belgiană a învins în această luptă – Nasseri putea obține actele noi doar dacă se prezenta personal.

Totodată, legea belgiană cu privire la refugiați arată că un refugiat care părăsește țara în mod voluntary nu se mai poate întoarce.

Belgienii i-au întins o mână de ajutor, dar și o pereche de cătușe, dar Nasseri le spus: „Nu, mulțumesc”

În anul 1995, oficialii belgieni au întors legea pe dos, astfel încât Nasseri să primească permisiunea la care spera. Iranianul a primit astfel opțiunea de a se întoarce în Belgia doar dacă ar fi acceptat să locuiască acolo sub supravegherea unui asistent social.

Însă, Nasseri avea alte planuri pentru viața lui. El își dorea în continuare să ajungă în Regatul Unit, așa că a refuzat oferta belgienilor și, evident, a continuat să trăiască în aeroport.

De fapt, atât Belgia, cât și Franța i-au oferit drept de rezidență lui Nasseri, dar el a  refuzat să semneze documentele, deoarece în acestea el figura drept „Iranian”, iar el își dorea să fie numit „Sir Alfred Mehran”, „britanic”.

După acest refuz, familia lui Nasseri a declarat că acesta trăia, probabil, viața pe care și-o dorea.

Cum arăta viața lui Nasseri în aeroport

În perioada în care a trăit în aeroport, Nasseri nu a pierdut timpul. Iranianul și-a ptrecut zilele la fel ca orice altă persoană de acolo – a stat pe câte un scaun, cu bagajele lângă el, a citit numeroase cărți, a studiat economie și a scris într-un jurnal.

În plus, Nasseri s-a împrietenit cu angajați ai aeroportului, care i-au oferit alimente și ziare.

În 2004, autobiografia lui Nasseri a fost publicată cu titlul „The Terminal Man”. Lucrarea a fost scrisă cu ajutorul autorului britanic Andre Donkin și a fost descrisă în The Sunday Times drept „profund tulburătoare și genială”.

Legătura dintre povestea lui Nasseri și filmul „Terminalul/ The Terminal”

Apoi, Povestea lui a inspirat filmul „Terminalul/ The Terminal”, regizat de Steven Spielberg și lansat în anul 2004. Nasseri ar fi fost plătit de studioul DreamWorks cu 250.000 de dolari americani, pentru dreptul de a-I ecraniza povestea, deși apoi nu au mai folosit-o în „The Terminal”.

Deși producătorii filmului „The Terminal”, din distribuția căruia fac parte Tom Hanks și Catherine Zeta-Jones, nu au menționat situația lui Nasseri drept inspirație a lungmetrajului, refugiatul Iranian ar fi inspirit personajul Viktor Navorski din pelocula regizată de Spielberg.

În filmul „Terminalul”, Viktor Navorski (Tom Hanks) vine din Europa de Est să viziteze orșul New York. În timpul zborului, în țara lui are loc o lovitură de stat, iar protagonistul aterizează la aeroportul John F Kennedy având un pașaport care nu mai este valabil. Astfel, nu îi este permis accesul în SUA și trebuie să trăiască în terminalul aeroportului până când războiul de acasă se va fi încheiat. 

În tot acest timp, Viktor Navorski descoperă un univers complex și comprimat în același timp. El ajunge să aibă un conflict cu Frank Dixon (Stanley Tucci), directorul aeroportului, cel care consideră că problema est-europeanului este strict birocratică și ca atare nu o poate rezolva, dar în același timp este disperat să scape de el.   

Povestea lui Nasseri a inspirit și alte producții cinematografice, dar și teatrale, precum filmul francez „Tombés du ciel/ Lost in Transit”, cu Jean Rochefort în distribuție. 

Când a apărut filmul „Terminalul”, iranianul Nasseri încă era în aeroport

Când a apărut filmul „Terminalul”, Nasseri încă era în aeroport. Iranianul era foarte entuziasmat de apariția filmului și se plimba prin aeroport cu un poster al lungmetajului, făcându-I reclamă printre pasageri.

Nasseri a rămas acolo, în Terminalul 1, până ăn anul 2006, când a avut nevoie de spitalizare, pentru o problemă se sănătate ce nu a fost divulgată.

Când a fost externat din spital, Nasseri a fost îngrijit de echipa Crucea Roșie a aeroportului din Franța. A fost cazat pen tru câteva luni la un hotel aflat în apropiere de aeroport.

După câteva luni, Nasseri a fost transferat la un azil din Paris. Din 2008, Nasseri locuiește în acel centru caritabil din capital Franței.

Ca să punctăm, de dragul clarității – refugiatul iranian Mehran Karimi Nasseri a trăit în Terminalul 1 al aeroportului Charles de Gaulle de pe 26 august 1988 până în iulie 2006 – adică, da, aproape 18 ani.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI