Povestea bijuteriei din Sinaia! Construit în zece ani cu peste 16 milioane de lei-aur, Castelul Peleş era locul în care "se întâlneau 100 de costume naţionale şi se auzeau vorbindu-se 14 limbi"

 
+8 click pentru
galerie

Istoria celui mai frumos castel din România a început în vara anului 1866. Nou venitul Carol I vizitează, pentru prima dată, satul de munte care avea să devină oraşul Sinaia. Încântat de frumusețea zonei, el a decis să ridice în aceste locuri o reşedinţă de vară pentru familia sa. Zis şi făcut!  

A vândut o moşie din Germania şi, din banii proprii, a cumpărat la Sinaia, în anul 1872, o suprafaţă mlăştinoasă de teren de 1.000 de pogoane. În anul următor, 1873, au început lucrările de asanare şi de stabilizare a terenului. Practic, primul pas fusese făcut…

ZECE ANI A DURAT CONTRUCTIA CASTELULUI! 

Construcţia castelului a început în 1873  şi a fost finalizat în prima formă în 1883. De fapt, Peleşul avea să devină un întreg complex, ce urma să cuprindă în final mai multe clădiri – precum castelele Pelişor şi Foişor, Corpul de gardă, Uzina electrică, Economatul sau Grajdurile regale.

Planurile iniţiale au fost schiţate de arhitecţii Schultz, Benesch şi Liman – dar, în cursul anilor, câteva zeci de ingineri, arhitecţi şi artişti, români sau străini, au lucrat pentru lărgirea complexului. 

Elegant şi cochet, complexul din jurul Castelului Peleş a fost decorul unor episoade importante din istoria ţării. Aici, la Peleş, au avut loc mai multe consilii de coroană, care au luat decizii capitale pentru politica externă a ţării. 

Castelul a găzduit multe personalităţi ale vremii, scriitori, muzicieni, dar şi regi şi regine. Cea mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, în 1896. Acesta a făcut o mulţime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumuseţea şi bogăţia castelului.

În 1906 se aştepta o nouă vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.

Chiar după inaugurarea din 1883, Peleşul va mai suferi modificări, extinzându-se mereu. La forma actuală se ajunge abia în 1914 (anul morţii regelui Carol I). Castelul are 160 de camere şi mai multe intrări şi scări interioare. Turnul central măsoară nu mai puţin de 66 de metri înălţime. Pe lângă Peleşul propriu-zis, în zonă au mai fost înălţate încă două construcţii mai mici, Pelişorul şi Foişorul.

Despre cum au decurs lucrările, la care au participat meşteri din multe ţări, nimic nu este mai elocvent decât decrierea pe care o face însăşi regina Elisabeta:

"Italienii lucrau la zidărie, românii cărau materialele, ţiganii duceau piatra şi varul, albanezii şi grecii ciopleau piatră, germanii şi ungurii lucrau la lemnărie, turcii ardeau cărămidă, se aflau maeştri polonezi şi vătafi cehi, francezii desenau, englezii măsurau. Astfel încât la această clădire se întâlneau 100 de costume naţionale deosebite şi se auzeau vorbindu-se 14 limbi".

Peleşul are şi o sală de teatru, cu o mică scena şi 60 de locuri, plus loja regală. Castelul avea dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acţionat de un motor electric. Încă din 1883, castelul are încălzire centrală.

PELEŞUL A “TRĂIT” EVENIMENTE ISTORICE CA NICIUN ALT CASTEL DIN ROMÂNIA! 

La Peleş a încetat din viaţă, în toamna lui 1914, Regele Carol I, iar în apropiere, la Pelişor, Regina Maria şi-a trăit ultimele zile, în vara lui 1938. Şi tot aici, în aceste clădiri, s-a născut în 1893 Regele Carol al II-lea, iar mai apoi, în 1921, Regele Mihai.

Chiar dacă nu fusese niciodată domeniu al statului, Castelul Peleş a fost naţionalizat în 1948, după abdicarea forţată a Regelui Mihai şi după transformarea României în republică. 

Începând din anul 1953, Peleşul a devenit muzeu, iar în anul 2006 a fost retrocedat proprietarului său de drept, Regele Mihai, care l-a primit moştenire de la Regele Ferdinand. 
După Palatul Parlamentului din Bucureşti şi după Castelul Bran, Castelul Peleş este cea de-a treia atracţie turistică a României – spre care vin anual câteva sute de mii de vizitatori.

INEDIT DESPRE CASTEL: 

Poiana şi platforma castelului au fost edificate prin dislocarea parţială a unor zone ale muntelui Molomoţ, nivelate pentru obţinerea pământului necesar construirii pantelor, aleilor şi teraselor. Cu ajutorul unui funicular aerian au fost transportaţi  peste 20.000 de metri cubi de pământ. 

Materialele de construcţie sunt, în cea mai mare parte, de provenienţă românească: zidăria este făcută cu pietriş din râul Prahova, piatra a fost extrasă din carierele de la Piatra Arsă şi Lunca Mare, piatra verde adusă de la Slănic, lemnul din pădurile din împrejurimi, iar cărămizile au fost coapte pe şantier. De asemenea, zidarii şi tâmplarii au fost meşteri români.

În anul 1884 este instalată reţeaua electrică, castelul dispunând de un grup electrogen propriu, fiind primul castel electrificat din Europa, iar la 1897 este construită centrala electrică. 

Printre tehnologiile moderne de la Peleş se mai numără liftul, plafonul de sticlă mobil al Holului de Onoare şi aspiratorul central de praf, şi el funcţional în prezent. 

Cele 2.000 de personaje sculptate în lambriurile Holului de Onoare au fost realizate de către 140 de artişti care au lucrat timp de şase luni, zi şi noapte. 

Construcţia, decorarea şi mobilarea Holului de Onoare au atins, în anul 1911, suma de 1 milion şi jumatate lei-aur. 

În perioada antebelică, leul-aur echivala cu 12 dolari, la valoarea de atunci a dolarului. Sumele avansate în epocă pentru construcţia Peleşului au fost de peste 16,5 milioane de lei-aur, fonduri proprii ale regelui, care şi-a vândut o moşie din Germania pentru a putea plăti costurile terenului şi a ridicării edificiului. 

Peleşul găzduieşte peste 60.000 de obiecte de artă care fac parte din patrimoniul cultural naţional românesc. 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI