Povestea de viaţă a lui Stephen Hawking, un film de OSCAR! Geniul captiv în propriul trup: "Credinţa în rai sau în viaţa după moarte este doar o poveste necesară oamenilor care se tem de moarte"

 
+13 click pentru
galerie

Mulți îl consideră unul dintre cei mai mari oameni de știință de la Albert Einstein încoace, așa că viața lui Stephen Hawking a atras atenția lumii întregi. Dincolo de realizările sale excepţionale, acesta credea că celebritatea i se datorează şi handicapului lui – scleroză lateral amiotrofică. Deşi nimeni nu i-a dat vreo şansă, geniul a trăit 76 de ani! 

S-a născut la Oxford, în anul 1942, chiar în ziua de 8 ianuarie, când se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei. Coincidenţă?!

Viața lui Stephen Hawking în acea perioadă a fost una absolut firească: era fiul unui renumit biolog englez și și-a petrecut copilăria în compania celor două surori mai mici. Ceea ce poate părea ciudat este faptul că la şcoală a fost un elev bun, dar nu unul excepţional.

Aceasta este perioada în care Stephen îl descoperă pe ilustrul matematician de originea armeană, Dikran Tahta, iar pasiunea sa pentru matematică avea să îl călăuzească de atunci pentru tot restul vieţii. La sfaturile tatălui său, tânărul student se orientează către cursurile Colegiului Universitar Oxford. Cum însă colegiul nu avea o catedră de matematică, Stephen este nevoit să urmeze o altă specializare, ştiinţe naturale, ocazie cu care aprofundează fizică.

"Nu ţinea multe cărţi şi niciodată nu lua notiţe…

…Evident, mintea sa era diferită de cea a contemporanilor săi. La examenul oral am înţeles, alături de ceilalţi profesori, că stăteam de vorbă cu o persoană mult mai inteligentă decât mulţi dintre noi", declara ulterior, pentru The New York Times, profesorul de fizică al lui Stephen, Robert Berman.

Ajuns la Universitatea OXFORD, Stephen nu pare să dea vreun semn care să anunţe geniul în devenire, ba chiar este un student mediocru. Aici o întâlneşte pe Jane Wilde, cea care îi devine şi soţie. Tot aici, descoperă că este atras puternic de astronomie, dar cum Colegiul se dovedeşte insuficient pentru setea sa de cunoaştere, viitorul om de ştiinţă aplica şi este admis la Trinity Hall, Cambridge, acolo unde studiază intens astronomia teoretică şi cosmologia. De aici şi până la viitorul sau în aceste ştiinţe nu a mai fost decât un pas.

Stephen îşi ia doctoratul în cosmologie la Cambridge, acolo unde, din plictiseală, devine şi cârmaciul celebrei echipe de canotaj a acestei universităţi şi câştigă o bursă de cercetare la Colegiul Caius în 1965. 

"Am învăţat să citesc la 8 ani şi am fost un elev leneş. Caietele erau neîngrijite, iar scrisul îi dispera pe profesori. Colegii m-au poreclit Einstein, probabil văzuseră că pot mai mult."

BOALA CARE ÎL ZDRUNCINĂ. MEDICII NU ÎI DAU MAI MULT DE CÂŢIVA ANI…

Un leşin în curtea universităţii îl trimite pe Stephen la un control medical. Diagnosticul este teribil: scleroza lateral amiotrofica. Speranţa de viaţă: TREI ANI! 

“ÎN VIAŢĂ EXISTĂ O SUMEDENIE DE LUCRURI PE CARE MERITA SĂ LE FACI!”

Vestea teribilă că suferă de scleroză amiotrofică l-a afectat, însă s-a refugiat în muncă şi a elaborat un model matematic asupra originii şi evoluţiei universului în exapansiune, din momentul "Big Bang", şi a realizat un studiu despre relaţia dintre "găurile negre" din univers şi termodinamică.

"Când stai faţă în faţă cu posibilitatea de a muri, îţi dai seama că merită să trăieşti şi că există o sumedenie de lucruri pe care merită să le faci", a declarat astrofizicianul la una dintre conferinţele sale. 

Tot acum decide să se căsătorească cu Jane, cea care îi va fi alături în primii ani de boala şi care îi oferă trei copii. În cartea “My Brief History” Hawking îşi aminteşte că Jane a început să se schimbe după ce l-a născut pe cel de-al treilea copil al lor, în 1979. Prima lui soţie se gândea că îi va fi extrem de greu după ce el o să moară. Au rezistat împreună până în 1990. 

“Îi era teamă că o să mor şi îşi dorea să mai existe un bărbat în casa noastră care să o ajute în cazul în care eu nu mai eram. Îşi dorea un bărbat care să o ia de soţie. L-a găsit pe Jonathan Jones, un muzician. L-a adus la noi în casă, i-a dat o cameră în casa noastră. M-a deranjat situaţia, dar şi eu mă aşteptam să mor repede şi îmi doream ca familia mea să se simtă protejată”, spune Hawking.

“Medicii mi-au propus să oprească aparatele care mă ţin în viaţă”

În cartea “O scurtă istorie a timpului” acelaşi Stephen povesteşte un episod în care a fost atât de bolnav, încât doctorii i-au propus să îi închidă aparatele care îl ţineau în viaţă, ca să-l scape de suferinţă.

Salvarea a venit din partea primei sale soţii, Jane Hawking, care nu a fost de acord cu propunerea medicilor, de a-l lăsa să moară, şi le-a cerut doctorilor din Suedia care îi monitorizau starea sa îl mute înapoi la Cambridge.

“Doctorii credeau că nu mai am nicio şansă şi i-au propus lui Jane să oprească aparatele. Săptămânile care au urmat au fost cele mai grele din viaţa mea. Dar treptat medicamentele au început să aibă efect, deşi o mică incizie în gât făcută atunci mi-a luat pentru totdeauna posibilitatea de a vorbi”, a declarat Hawking.

Deşi tratamentul salvator l-a făcut pe Hawking să îşi piardă vocea, fizicianul a reuşit să termine şi să publice cartea care l-a făcut faimos în întreaga lume.

“La un moment dat nu am mai putut să accept apropierea dintre ea şi muzician. Am decis să mă mut într-un alt apartament cu una dintre asistentele mele, Elaine Mason. Mai târziu ea mi-a devenit soţie”, a continuat fizicianul.

DRUMUL CĂTRE PARALIZIA COMPLETĂ!

"Multă lume mă întreabă cum mă simt având această boală. Încerc să duc o viaţă normală, să nu mă gândesc la condiţia mea sau să regret lucrurile pe care nu le pot face, care nu sunt foarte multe", spunea Stephen Hawking. 

 

Odată cu agravarea stării sale, oamenii prezenți în viața lui Stephen Hawking au contribuit la îmbunătățirea condițiilor lui, făcând tot felul de ajustări scaunul cu rotile în care se deplasa, pentru că în final când omul de știință nu a mai fost capabil să comunice, să fie ajutat cu un computer sofisticat care poate fi controlat cu mișcările mușchilor din obraz și globilor oculari. Cu ajutorul acestui dispozitiv poate comunica până la 15 cuvinte pe minut.

"Credinţa în rai sau în viaţa după moarte este doar o poveste necesară oamenilor care se tem de moarte. Privesc creierul ca pe un computer care va înceta să funcţioneze atunci când componentele sale se vor strica. Nu există rai sau viaţă după moarte pentru computere. Aceasta este doar o poveste pentru oamenii ce se tem de întuneric. Trebuie să căutăm cea mai mare valoare pe care o putem obţine din acţiunile noastre", declara Hawking în urmă cu cativa ani.

Azi, 14 martie 2018, lumea a pierdut un geniu

SURSE: WIKIPEDIA.ORG, EVZ.RO, AGERPRES.RO

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe