Live acumObservator 16
Prime Time 20:00Observator Sport

Povestea singurei picturi românești din cele două milioane de lucrări ale Muzeului Metropolitan de Artă din New York

Muzeul Metropolitan de Artă din New York, prescurtat Met, împlinește astăzi, 20 februarie, 128 de ani de la înființare. Met e cel mai mare muzeu din Statele Unite, al treilea cel mai vizitat muzeu din lume. Conține peste 2 milioane de lucrări. O singură pictură de-acolo e făcută de-un român. Care?

Victor Brauner, anii '30

Europeana Collections

Muzeul Metropolitan de Artă din New York, prescurtat Met, împlinește astăzi, 20 februarie, 128 de ani de la înființare. Met e cel mai mare și cel mai important muzeu din Statele Unite, și al treilea cel mai vizitat muzeu din lume. Conține peste două milioane de lucrări. Între ele, o singură pictură e făcută de-un român. Care e opera și cine e românul?

Directorul de căi ferate ajuns fondatorul Muzeului de Artă

Înainte să răspundem la întrebare, ar mai fi de spus că Met s-a deschis sub conducerea unui om care era patron de căi ferate în New Jersey. Vorbim de John Taylor Johnston, un american „excesiv” de bogat și nu foarte priceput în ale artei, da' care trăgea cu ochiul la burghezii europeni și obiceiurile lor. Foarte în vogă la vecinii din Europa era colecționatul picturilor, și lui Johnston i se pare că ăsta ar fi un hobby potrivit și pentru el.

Colecționează Johnston ce colecționează, și-apoi ajunge la concluzia că nu-i încap operele-n casă.

În salvarea lui vine o lege direct din Senatul Statului New York, care le sugerează mai-marilor orașului (între care și Johnson), că bine ar fi dacă s-ar deschide și la ei în urbe un muzeu care „să furnizeze educație și distracție artistică pentru popor”, deci să vină-n ajutorul grantului emis de primărie și să pună fiecare după cât de sonor vrea să-i rămână numele.

Johnston pune cel mai mult, respectiv își donează propria colecție de artă. Bine, e mult spus donează, având în vedere că tot el e numit și președintele muzeului. De la tăierea panglicii, adică din 20 februarie 1872 și până-n zilele noastre, mulți s-au perindat la cârma Muzeului Metropolitan de Artă, dar un principiu a rezistat mai bine de-un veac: intrarea la muzeu să fie gratuită pentru toată lumea.

Prin martie 2018, acest lucru s-a schimbat pentru vizitatorii din afara statului New York, care trebuie să scoată din buzunar vreo 25 de dolari.

Singurul tablou românesc de la Met

Dar să nu ne mai întindem cu vorba, și s-ajungem la ce ne interesează de fapt. Met numără 17 departamente curatoriale (Fotografie, Costum, Pictură Europeană, Artă Antică etc). Un total de două milioane de obiecte de artă.

Din două milioane de obiecte de artă, exceptând iile de la departamentul „Costum” (autor necunoscut, da' e limpede că-s românești), singura, unica pictură românească de la Met e cea de mai jos. Se numește „Preludiu la o civilizație” și e făcută de Victor Brauner.

E o pictură pe care românul a terminat-o în 1954, pe când trăia în Franța. E cea mai valoroasă dintre operele lui din a doua parte a vieții, și una dintre cele mai importante picturi românești din toate timpurile.

Ca să ajungă la Met, „Preludiu la o civilizație” a străbătut o lungă călătorie. Drumul pânzei sună, într-adevăr, ca un preludiu al civilizațiilor (de tot felul). Pictorul Brauner, român din Piatra-Neamț cu origini evreiești, o expune în 1954 la Paris, într-un vernisaj pus la cale de-un grec. În același an, pictura e adusă la Bienala de Artă de la Veneția, pentru ca-n octombrie 1958 s-o întâlnim la Chicago.

Acolo, Brauner îi cunoaște pe Jaques Gelman, regizor de film mexican născut la Sankt Petersburg și soția sa, Natasha Gelman, amândoi avizi colecționari de artă europeană.

Le vinde tabloul, care-și continuă călătoria prin lume, ca piesă principală în diferite expoziții: în 1968 la New York, Los Angeles și Chicago, în 1975 la Sydney și Melbourne, în 1990 prin Londra, Mexic și Martigny, un orășel din Elveția.

În 1998, doamna Gelman trece în rândul celor drepți. Testamentul ei prevede ca întreaga colecție ce-a strâns-o în decursul vieții să fie donată Muzeului Metropolitan de Artă din New York. Au trecut 22 de ani de-atunci, iar dacă ne gândim că Met strânge cam 7 milioane de vizitatori în fiecare an, calculați dumneavoastră câte perechi de ochi au luat aminte la pictura românului...

Brauner și alte fenomene inexplicabile

Cel mai bizar lucru care trebuie spus despre suprarealistul Victor Brauner e că a trăit toată viața cu senzația că, la un moment dat în decursul vieții, un accident stupid îi va mutila fața.

Tuturor prietenilor intimi le vorbea despre această presimțire a lui, devenită laitmotiv artistic – nu puține sunt personajele pe care le desenează cu un ochi lipsă, cu trăsături frânte, cumva apocaliptice. „Autoportret cu ochiul scos” din 1931 este doar cel mai cunoscut exemplu.

Și ce credeți? La 28 august 1938, întors în Franța (unde mai locuise și la începutul anilor '30), Brauner intră în încăierarea dintre doi amici de pahar, spaniolii suprarealiști Dominguez și Esteban, încercând să-i potolească.

Un pahar aruncat de Esteban spre Dominguez nimerește în ochiul lui Brauner. Presimțirea s-a adeverit, Brauner și-a pierdut ochiul stâng. Își va trăi restul zilelor cu un ochi fals.

Brauner a avut de mic o înclinație (întreținută) către ocultism și supranatural – poate de-asta și crezul lui artistic din anii începutului, suprarealismului –, crescând într-o familie în care tatăl obișnuia să țină ședințe de spiritism, spre disprețul rudelor și fascinația micului Victor...

Altfel, după ce-a absolvit Școala de Arte Frumoase la București, pictorul a stat o vreme la Paris, și-apoi a intrat în rândul avangardei bucureștene. Anii '30 sunt plini de du-te vino-uri între cele două capitale, până-n 1938, când ața-l trage mai mult spre țara lui Napoleon.

După cum singur mărturisea într-un interviu acordat „franțujilor” prin '50, el a fost genul de artist „nehotărât”, unul care „a încercat tot ce putea încerca în materie de artă”: impresionism, dadaism, abstracționism, expresionism, suprarealism; toate „ismele” prin care a trecut omenirea, a trecut și românul Brauner.

Firul roșu la Brauner, emoția care iscă nașterea tuturor lucrărilor, așa cum se confesa el unui prieten, e teama: „Fiecare pictură pe care o fac e o proiecție a celei mai puternice frici ale mele din acel moment.”

Ce zic new-yorkezii despre lucrarea lui Victor

Sigur, modestia lui Brauner atunci când se numește „nehotărât” nu trebuie luată mot-a-mot. A fost nehotărât în cel mai autentic sens cu putință, acela ar artistului care-și problematizează veșnic temele de interes, precum și mijloacele prin care le poate reda.

Poate tocmai de-aceea, Brauner preferă tehnica mixtă, jumătățile de măsură între expresionism și suprarealism, instrumentele neobișnuite în detrimentul celor clasice.

Și „Preludiu la o civilizație” e un foarte bun exemplu în sensul ăsta. Singura pictură românească de la Met e realizată nu cu vopsea, ci cu cerneală și ceară topită. Iar pânza nu e pânză, dar... o bucată mai tare de carton.

Tehnica a descoperit-o Brauner la nevoie, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, când se refugiase într-o localitate din Munții Pirinei.

Despre opera românului, curatorii de la Muzeul din New York afirmă că reușește o viziune sintetică asupra istoriei.

În „burta” animalului rupestru de culoare albă se amestecă figuri abstracte din linii frânte, animale, măști totemice, simboluri primitive, imagini ale absurdului; e o parabolă a unei lumi în care totul e posibil, căci lumea însăși e o farsă sau un joc încurcat, joc în care excepțiile sunt mai puternice decât regula.

În această notă, parcă lucrarea e cum nu se poate mai nimerită să ne reprezinte – o excepție românească între două milioane de „străine” ale muzeului din Central Park...

Referințe istorice: Wikipedia, metmuseum.org

Cele mai noi stiri
Lajumate.ro