Povestea unui învingător! După 22 de ani în scaunul cu rotile, Răzvan a reușit să-și miște picioarele! Și-a cunoscut soția în China, în timpul unui tratament, iar Li Zhen e ”minunea” din viața lui!

 
+12 click pentru
galerie

Răzvan Iordache, un tânăr din Câmpina, și-a petrecut peste 20 de ani în scaunul cu rotile. Cu toate astea, a încercat să ducă o viață cât mai apropiată de normalitate, dându-ne o lecție tuturor! Nu a încetat vreodată să lupte, nu a uitat să iubească și să spere... În plus, a învățat limba chineză, nu s-a izolat și și-a continuat studiile. A absolvit chiar și un masterat, iar visurile lui încep de la verbul ”a merge”. Din nou!

În 1995, la doar 17 ani, Răzvan a suferit un groaznic accident și a rămas paralizat din cauza unei lovituri la coloană. Traumatismul a fost mai grav decât au intuit medicii la acea vreme, dar câmpineanul a sfidat situația cutremurătoare la care părea condamnat pentru întreaga viață. Tânărul are acum o nouă șansă de a merge din nou, una reală!

Credeţi în minuni, pentru că acestea chiar se întâmplă?! 

"Pentru prima dată, după 22 de ani, am putut să-mi mişc picioarele!" a fost mesajul lui, după ce medicii thailandezi i-au implantat în coloana vertebrală un dispozitiv electronic pentru stimularea epidurală. Într-o înregistrare făcută în Thailanda, Răzvan a făcut  primele mişcări, după operaţia care a fost un succes. Vor urma altele și e posibil ca Răzvan să meargă din nou... asta dacă oamenii îl vor ajuta să strângă banii necesar acestor proceduri costisitoare.

Am stat de vorbă cu Răzvan pentru a-l cunoaște mai bine și pentru a învăța că la capătul oricărui tunel întunecos există o luminiță și o speranță. Totul e să credem în ea!

1. Răzvan, care e povestea ta? 


Mă numesc Răzvan Gabriel Iordache Li, am 39 de ani, şi sunt din Câmpina, județul Prahova! În anul 1995, elev fiind la Liceul Militar Dimitrie Cantemir, din Breaza, am suferit un accident, un traumatism vertebro-medular cervical (la nivelC5-C6), în urmă căruia am rămas paralizat total, de la gât în jos. Dar spre norocul meu nu am avut secţiune medulară. Am fost operat la 24 de ore de la accident, la Spitalul ”Gh.Bagdasar”, din Bucureşti, de către D-l Prof. Dr. GH Panoza, operaţia fiind foarte reuşită. Din anul 1995 şi până în prezent, am urmat un tratament de recuperare fizică, aproape zi de zi. 


În ciuda handicapului meu, mi-am continuat studiile, am absolvit liceul (la un liceu normal, din Câmpina), iar în 2003 am absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, Secţia Management din cadrul Universităţii ”Petrol şi Gaze,” din Ploieşti, iar în 2007 am devenit masterand în Marketing Internaţional, din cadrul Universităţii ”Valahia”, din Târgovişte.
Am doi părinţi extraordinari, o soţie minunată, şi mulţi prieteni adevăraţi care mă ajută şi mă susţin moral foarte mult, şi cărora cred că nu voi putea niciodată să le mulţumesc îndeajuns pentru toate sacrificiile pe care le-au făcut şi le fac în continuare pentru mine.

Îmi doresc enorm, şi mă lupt cu toată fiinţa mea, să merg din nou pentru a-mi putea împlini visele, printre care şi acela de a ajuta şi eu la rândul meu alţi oameni cu probleme de sănătate. Sunt un om credincios, puternic şi optimist, şi am încredere că Bunul Dumnezeu mă va ajută, şi prin intermediul oamenilor cu suflet, să învingaceastă lupta, şi să-mi împlinesc cel mai mare vis (pentru care mă lupt de 22 de ani), şi anume acela de A MERGE DIN NOU (consider că “inteligenţă unui om nu stă în două picioare, dar se sprijină pe ele”).

2. Ce scrie pe diagnosticul dat de medici? 


Traumatism Vertebro Medular, la nivel C5-C6 (mai multe detalii găsiţi şi pe site-ul meu http://vreausamergdinnou.ro/).

3. Cum te simți acum, care e starea ta de sănătate?


În urma tuturor tratamentelor efectuate în toţi aceşti 22 de ani, inclusiv a tratamentului innovator şi revoluţionar, şi anume, implantarea (în coloana vertebrală) a unui dispozitiv electronic pentru Stimularea Epidurală (pentru a putea stă în picioare şi a merge din nou), am înregistrat următoarele rezultate:
- am început să-mi mişc picioarele (din gleznă, genunchi şi şolduri), mi-a crescut puţin şi echilibrul (datorită muşchilor trunchiului) şi am reuşit chiar să pot stă în picioare şi să fac, câţiva paşi, dar bineînţeles cu ajutorul unui echipament special (Hoist) şi asistenţa terapeuţilor;
- îmi pot mişca braţele aproape normal, mai puţin degetele mâinilor (nu am încă flexia-extensia pumnului);


- controlul sfincterian şi al intestinului, s-a îmbunătăţit aproape până la 70-75% (necesităţile fiziologice);
-mi-au crescut forţa, tonusul şi masa musculară (55-60%);
- am recâştigat o gama mai mare a mişcărilor braţelor;
- echilibrul şi coordonarea trunchiului s-au îmbunătăţit până la 50-55% (pot stă în şezut singur aproximativ 15-20 min, fără ajutor);
funcţia sexuală s-a îmbunătăţit (70-75%);
- mi-a revenit senzitivitatea aproape până la 70% (îmi simt corpul aproape până în zona de sub genunchi);
- temperatura corpului, tensiunea arterială şi problemele de respiraţie s-au reglat aproape complet;
-abilităţile fine motorii s-au îmbunătăţit cu aproximativ 40%;
 

4. Cum de te-ai îndrăgostit de o asiatică? 


În anul 2014, am fost în Qingdao, China, unde am stat 3 luni, într-o clinică specializată în recuperarea neurologică, şi am efectuat două intervenţii chirurgicale pentru degetele mâinilor, implanturi cu celule stem şi recuperare medicală bazată pe tehnicile tradiţionale chinezeşti, masaj, fizioterapie şi acupunctură. Pe perioada şederii mele în Qingdao, China, mergând aproape zilnic într-un parc din apropierea spitalului, am cunoscut-o pe Jessica (Li Zhen), o fată extraordinară, deosebită, o fiinţă gingaşă, specială, cu un suflet minunat, pentru care nu a contat şi nu contează faptul că eu sunt în scaunul cu rotile, ea şi familia ei, considerându-mă un om normal. Este minunată, şi pot spune că m-am îndrăgostit de ea din momentul în care am văzut-o!

Menţionez că de-a lungul acestor perioade petrecute în China, am învăţat să vorbesc limba chineză, fapt care m-a ajutat foarte mult în comunicarea cu Jessica (Li Zhen).

În aproape toată această perioada de 3 luni de zile, am petrecut foarte mult timp împreună cu Jessica (am mâncat împreună, ne-am plimbat, conversat, am povestit detalii despre vieţile noastre) şi cunoscându-ne din ce în ce mai mult, ne-am îndrăgostit, şi am realizat că ne potrivim, având multe lucruri în comun, şi drept urmare am început o minunată poveste de iubire.
După întoarcerea mea în România, am ţinut legătura zilnic la telefon, şi pe internet şi în 2016 ne-am hotărât să ne întemeiem o familie împreună, şi ne-am căsătorit în mai.

5. Ce preparate chinezeşti ştii să pregăteşti?


Eu ştiu să pregătesc câteva preparate chinezeşti...însă Jessica știemult mai multe!

6. A fost vreun donator care te-a impresionat foarte mult printr-un fel/ vorba anume?


Sincer, sunt mii de persoane care m-au impresionat mult, prin gestul lor de a dona, de a mă ajuta în această lupta (extrem de grea şi lungă) şi prin mesajul lor de susţinere, lucru care mi-a dat o mare putere şi motivaţie de a lupta şi de a trece peste aceste greutăţi.

Fără ajutorul Bunului Dumnezeu, care a făcut un miracol prin oamenii din jurul meu, nu aş fi reuşit să efectuez aceste tratamente în  urmă cărora am înregistrat progrese foarte mari. Simt că nu mai sunt singur în această lupta! Iar următorul pas în recuperarea mea va fi un tratament innovator în Thailanda, peste șase luni, care presupune configurarea finală a stimulatorului electronic implantat în coloana, combinat cu 6 implanturi cu celule stem (120 milioane de celule stem mezenchimale), cu 4 implanturi cu factori de creştere a celulelor stem, cu terapii adiţionale suplimentare, şi un program foarte extensiv de recuperare medicală, pentru a reuşi să stau singur în picioare şi a merge din nou. Pentru acest lucru mă lupt să mai pot strânge aprox 30.000 euro.

Dacă vreți să îl ajutați pe Răzvan să poată merge din nou, puteți dona orice sumă:

IORDACHE LI RĂZVAN GABRIEL

Cont in lei: RO 55 RNCB 0208 0099 8464 0001

BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe