Live acumChefi la cutite
Prime Time 20:30Chefi la cutite

„I-aș fi dat pentru România, dar nu m-au lăsat!” Femeia care a donat 30 de milioane de euro către Oxford. A plecat din țară doar cu hainele de pe ea!

Numele de pe certificatul de naștere: Ioana Maria Banu. Născută în România în 1926. Trăiește și astăzi, dar nu în România. La New York. N-a avut încotro. România n-a vrut-o – nici pe ea, nici banii ei, vreo 30 de milioane de euro. Păcat! La New York toată lumea o știe de Mica Ertegun.

Mica Ertegun în 1970.

Instagram Metrics - Graphixto.

Numele de pe certificatul de naștere: Ioana Maria Banu. Născută în România în 1926. Trăiește și astăzi, dar nu în România. La New York. N-a avut încotro. România n-a vrut-o – nici pe ea, nici banii ei. Păcat! La New York toată lumea o știe de Mica Ertegun. Când era tânără, a crescut găini. Acum crește două imperii: design de lux și muzică.

A plecat cu două valize și hainele de pe ea

16 ani avea când au început rușii să dea târcoale prin țară. Prăpăd pentru Mica și familia ei, familie bună. Adio regalitate, boieri, chiaburi! Tatăl ei era doctor. Gheorghe Banu îl chema. Omul fusese membru în cabinetul lui Carol al II-lea, deci încă se afla în relații bune cu familia regală. Atât le-a trebuit rușilor. L-au băgat direct în pușcărie. „Mărită-te cu știi tu cine și ieși urgent din țară!”, o sfătuiește el pe fiică-sa. Dacă nu-l asculta, o mânca închisoarea.

La 16 ani, Mica se mărită cu boierul Ștefan Grecianu, de 31 de ani. De ce cu el? Ca să scape cu viață. Ca angajat la palat, Grecianu era printre puținii pe care Casa Regală îi putea lua cu ea în exil. Hop și Mica cu el, soție de ultim moment!

Fuge din țară cu trenul. Într-un tren era Regele Mihai, în celălalt erau mătușile Regelui, Principesa Ileana și Principesa Elisabeta. Între ele, Ioana Maria Banu, alintată Mica.

„Aș fi făcut orice, și pe servitoarea!”

„Când am trecut granița spre Albania, am fost cea mai fericită.” Dar fericirea e trecătoare. Pe pământ străin și fără mari averi, Mica și Ștefan trebuie s-o ia de la zero. De unde altundeva s-o iei când pleci din țară doar cu hainele de pe tine? Un an de zile trăiesc gratis, din bunăvoința elvețienilor, la Dolder Grand hotel. Ca să-și asigure totuși niște bani, Mica termină liceul în Elveția (cel mai probabil, elvețienii dădeau niște indemnizații în astfel de cazuri). Apoi se apucă de o facultate: Sociologie. Învață bine, e bursieră. Degeaba, tot n-au bani. Întrerupe cursurile. N-au reușit în Elveția.

A fost ceva temporar. Mie nu mi-a trecut prin cap nici un moment să fac carieră din asta. Aș fi făcut orice atunci, și pe servitoarea. Făceai ce puteai, nu aveai de ales.

Dimineața, rochii scumpe. Seara, un codru de pâine

O perioadă, cei doi se stabilesc la Paris, capitala modei. Ca orice româncă, nu trece neobservată. I se propune să fie fotomodel la Madame Bruyère, creatoare de modă. După un timp, concurența îi face o ofertă mai bună. Ajunge model Dior, dar rochițele nu plătesc chiria. Viața la Paris e indecent de scumpă. Părăsește Franța.

De la Dior, la coada vacii

Cum, necum, la începutul anilor '50 ajunge în Canada. Aici îi e ceva mai bine. Un prieten le împrumută bani. Mica și Ștefan cumpără o fermă la marginea Lacului Ontario. „Niciunul nu știa nimic despre viața la fermă”, își amintește Mica Ertegun cu umor.

Când am ajuns acolo erau vaci şi găleți pentru lapte, dar noi nu ştiam cum să le mulgem. Era ridicol. Aveam vaci şi în România, dar aveam şi oameni care să le mulgă.

„Mă ajutați să-l scot pe tata din pușcărie?”

Treptat, cei doi se pun pe picioare. Între timp au renunțat la vaci, cresc găini. 5.000 de pui. Mica le strânge ouăle de 3 ori pe zi și se gândește la România. 11 ani au trecut de când a plecat din țară. De 11 ani, tatăl ei e prizonier în pușcăriile comuniste! A fost neputincioasă financiar, era nimeni cu acte, acum nu mai e. Își va folosi toate resursele ca să-și salveze tatăl.

„Mă ajutau niște oameni din sat. Am ținut ferma din 1952 până în 1961.”

De o ambiție ieșită din comun, decide să meargă tocmai la New York, orașul tuturor posibilităților. Aici speră că va putea trage niște sfori pentru ca tatăl ei să iasă din închisoare. Bate la toate ușile. Din milă, soția ambasadorul turc la ONU, fiindcă îl cunoscuse înainte vreme pe tatăl Micăi, o invită pe aceasta la un bal cu mulți oameni influenți. Aici îl întâlnește pe fiul ambasadoarei, Ahmet Ertegun. A fost dragoste la prima vedere.

Aretha Franklin, Cher, The Rolling Stones, Eric Clapton. Toți greii!

Indiferent de câte sfori s-au tras, cu toate cunoștințele ambasadoarei, de regimul comunist din România n-au avut cum să se atingă: tatăl ei a murit în închisoare în 1960, chinuit de cancer la colon. Îndurerată, își dă seama că nu mai are pentru ce lupta. Trage linie: ce viață vrea să trăiască, de fapt? Mica divorțează „prietenește” de Ștefan – nu se luaseră din dragoste, ci de nevoie – și se mărită cu Ahmet Ertegun. Lucrurile vor lua o altă întorsătură.

Atunci când ai o fermă de găini trebuie să cureți ouăle în fiecare seară înainte de a le pune în cartoane pentru a fi livrate. În acea perioadă angajasem niște persoane din sat care, în timp ce munceau, ascultau o muzică pe care eu o consideram groaznică – Presley sau ceva de genul. Mă gândeam: Doamne, ce țărani! Nu mă pricepeam deloc la muzică. Nu intuiam la acea vreme că voi ajunge să-mi petrec viaţa în lumea rock 'n' roll-ului.

Ahmet e fondatorul casei de discuri Atlantic Records. Până la Mica, Atlantic nu intrase în forță pe piața muzicală americană. Alături de Mica, Ertegun îi lansează pe Led Zepellin, The Rolling Stones, Eric Clapton, Aretha Franklin, Phil Collins, Cher etc. Toți greii culturii americane îi trec pragul. „Led Zeppelin? Când i-a cunoscut soțul meu, cântau într-un bar.”

Viața la New York

„Un an întreg am jucat bridge”, spune Mica despre primul ei an ca femeie măritată cu prosperul Ertegun. Nu asta-i firea ei, românca din ea e mai clocotitoare de-atât. „Apoi mi-am dat seama că e o idioțenie să stau toată ziua cu cărțile în mână și am decis să mă înscriu la o scoală de design interior.”

România interbelică în casele americanilor

A învățat să facă design interior. Americanii se cruceau la aranjamentele cu gust, în tăieturi simple și originale. Fondează agenția de design interior MAC II împreună cu o prietenă, Chessy. Au comandă după comandă, de la mobilă la covoare persane. Datorită propunerilor Micăi, mulți americani au avut casele inspirate din stilul locuințelor românești burgheze de odinioară, în linii simple și elegante.

5 reguli esențiale în viziunea Micăi Ertegun:

  • Confort.
  • Culori blânde.
  • Lumină.
  • Materiale într-o singură culoare, fără imprimeuri obositoare.
  • Măcar două obiecte unice, speciale, în fiecare cameră.

„I-aș fi dat pentru România, dar nu m-au lăsat!”

A strâns o viață. A muncit și a avut succes în America. În 2006, Ahmet a murit. Da, Mica posedă o avere considerabilă, atât din casa de discuri, cât și din miile de comenzi de design interior în cele mai prestigioase colțuri de lume – a bifat tot ce poate fi de interes între Fifth Avenue și Republica Dominicană. La moartea soțului ei, Led Zeppelin dă un concert în memoria omului care i-a făcut mari. Cei 1,8 milioane de euro revin Micăi. Oare ce va face cu ei?

Îi va pune în fondul de 28,2 milioane de euro strânși într-o viață și va avea 30 de milioane de euro. Toți banii vrea să-investească în locul în care s-a născut. În România.

Într-o primă fază, își dorește să recondiționeze statuile lui Brâncuși de la Târgu Jiu, comori naționale peste care au crescut licheni. Se gândește să ridice și un muzeu pentru turiștii străini. „Ce altceva era să fac cu banii, să-mi cumpăr diamante?!” Ar fi dat oricât pentru România, pentru cultura românească atât de apreciată-n lume.

Pentru Ahmet, dar şi pentru mine, una dintre cele mai mari plăceri ale vieții a fost să studiem istoria, muzica, limbile străine, literatura şi arheologia.

Aprobare pe hârtie a primit, dar cine a lăsat-o să facă ceva concret? La fața locului, autoritățile i-au spus că n-au nevoie de ea și de banii ei. Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. De noaptea minții. Presa din Târgu-Jiu a făcut-o șarlatană. „Pleacă de unde ai venit!” A plecat profund jignită.

Banii au ajuns la Oxford, în niște burse speciale pentru elevi studioși și fără posibilități materiale, exact așa cum a fost și ea cândva. E cea mai mare donație din istoria de 900 de ani a Oxford-ului. Mica ar avea tot dreptul să ne poarte pică. Nu ne poartă. Tot la noi se gândește.

„Sunt mulți tineri români la Oxford. Sper să beneficieze mulți români de banii ăștia.”

Despre românca noastră, la 94 de ani, americanii zic că e „cool”. Noi zicem că-i mai mult de-atât. E o valoare. Pe care noi am pierdut-o, și nu o dată.

Români, măcar azi, la spartul târgului, s-o cunoaștem și noi pe Mica!

Surse: Elle.ro, Gândul.info, The Telegraph, Vanity Fair, elledecor.com, știridecluj.ro

Recomandari