„Fără femei!” Ținută la poarta Universității, umilită și jignită de profesori, Sarmiza Bilcescu a devenit prima femeie avocat din Europa

 
+4 click pentru
galerie

În 1890, Europa a fost „zdruncinată” de curajul unei tinere românce. La doar 23 de ani, Sarmiza Bilcescu, printr-o simplă cerere depusă la Baroul Ilfov, a făcut din România prima țară de pe continent cu o femeie avocat!

Fata care trebuia să fie băiat

27 aprilie 1867. În familia boierului Dumitru Bilcescu se naște un copil. Tatăl își dorea un fiu. N-a fost să fie. Sarmiza și-a petrecut întreaga viață luptând pentru drepturile femeilor, pentru ca niciun tată să nu mai fie dezamăgit la nașterea unei fete.

La doar 17 ani, Sarmiza Bilcescu se înscrie la Facultatea de Drept din Paris. Era prima femeie ce îndrăznise să se înscrie la cursuri. Curajul ei nu a fost apreciat. Din contră.

„Am ezitat să-i acordăm domnişoarei Bilcescu primirea pe care, poate, ar fi meritat-o, pentru a putea păstra ordinea în amfiteatre”, spunea, pe atunci, Edmond Louis Armand Colmet De Santerre, profesor de drept civil.

A fost doar începutul. Văzând că nu renunță, s-au luat măsuri drastice împotriva româncei care voia să „perturbe ordinea”. La câteva luni după ce fusese admisă, Sarmiza nu putea intra la cursuri, pentru că portarului universităţii i se interzisese, de către conducere, să o primească în clădire.

„Liberté, égalité, fraternité”

Umilită, studenta cere ajutorul profesorilor, printr-o scrisoare în care blamează măsurile luate împotriva ei, numindu-le contradictorii motto-ului înscris pe uşa de la intrarea în unitatea de învățământ: „Liberté, égalité, fraternité”.

La sfârșitul primului an de studii, roata se învârtise. Edmond Louis Armand Colmet De Santerre, același profesor care strigase la ea să nu cumva să îndrăznească să pășească în amfiteatrul în care își ținea cursul, o caracteriza ca fiind „neobosită, demnă de toată lauda şi cu un comportament ireproşabil”. În același discurs, profesorul le-a mulțumit studenților de sex masculin că o primiseră ca pe „o soră”.

Trei ani mai târziu, în 1887, Sarmiza Bilcescu primește drept de practică, devenind prima femeie din Europa cu doctorat în Drept, cu teza „De la condition légale de la mère” („Despre condiția legală a mamei”).

Ce a învățat Europa de la România

Se întoarce în România, unde depune cerere pentru a fi inclusă în Baroul Ilfov.  Take Ionescu aflat la conducerea Consiliului Avocaților, era pus în fața unei dileme.

Acceptarea Sarmizei Bilcescu ca avocat însemna călcarea în picioare a unei cutume sociale ce domnea în acea perioadă. Cum să accepți ca o femeie să fie avocat?

„Fără femei!... Ştiinţa se face între bărbaţi!”, după cum strigase Paul Sonday, profesor la Sorbona, la apariţia Sarmizei Bilcescu în amfiteatrul universităţii.

A fost momentul în care românii au dat o lecție Europei. În motivarea acceptării cererii Sarmizei Bilcescu de a fi înscrisă în Baroul Ilfov, avocații au concluzionat, în urma analizei textelor de lege, care nu menționau niciunde obligativitatea apartenenței la sexul maculin, faptul că „nu este cu putinţă de a împiedica petiţionara de a fi înscrisă ca avocat.”

Decizia Baroului Ilfov a fost aplaudată de cele mai mari centre de învătâmânt de pe continent. Presa vremii era plină de articole ample despre „prima femeie avocat din Europa”. Decanul Facultății de Drept din Bruxelles, Louis Frank, a trimis o epistolă Consiliului Avocaţilor, în care scria că „România are onoarea de a fi introdus pentru prima dată o mare inovaţie în existenţa baroului.”

Prima feministă din Europa

Sarmiza Bilcescu a devenit prima femeie avocat din Europa. Chiar dacă obținuse o victorie uriașă, românca nu a profesat niciodată.

Șase ani mai târziu, s-a căsătorit cu Constantin Alimănişteanu. Și-a dedicat viața luptei pentru drepturile femeii. A fondat „Societatea Domnișoarelor”, una dintre primele asociații feministe din Europa, ce milita pentru creşterea gradului de educaţie în rândul femeilor.

În 1901, o altă femeie cerea dreptul de a intrat în Baroul Ilfov, Elena Popovici. Cererea ei a fost respinsă.

 

sursa: Historia, Omofon, Wikipedia



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI