Live acumNeatza cu Razvan si Dani
Prime Time 20:00Sacrificiul

Rușii ne-au ucis ostașii pe timp de pace, înainte de al Doilea Război Mondial! Apoi românii s-au omorât între ei: 200 de morți!!!

Pe 29 iunie 1940, cu un an înainte ca România să intre în cel de-al Doilea Război Mondila, trei ostași sunt uciși de trupele sovietice ce cuceriseră ținutul Herței. Căpitanul Ioan Boroș devine, astfel, primul erou de-al nostru în ce de-a doua mare conflagrație. La înmormântarea soldatului Iancu Solomon, o trupă de grăniceri români ucide garda de onoare formată din 10 militari evrei, declanșând ”Pogromul de la Dorohoi”, cu 200 de victime

Piatra funerară a Eroului de la Herța, căpitanul Ioan Boroș

Sergiu Petrovici

Cu un an înainte de intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică ne trimite, pe 26 iunie 1940, o notă prin care cere ca teritoriile din Basarabia și nordul Bucovinei să fie ”eliberate”. Este un act ultimativ și, dată fiind situația din acel moment, guvernul nostru acceptă. Din 28 iulie 1940 începe efectiv evacuarea celor două provincii.

Ioan Boroș are 34 de ani. Singurul copil al soților Ioan și Maria, urmase Liceul Militar din Iași, apoi Școala Militară de Ofițeri de Artilerie. În 1938 e, deja, căpitan. Iunie 1940 îl găsește comandant al Bateriei 5 de tunuri din cadrul Regimentului 16 Artilerie Bacău. Unitatea sa se află dizlocată, la momentul respectiv, în partea de nord a județului Dorohoi, existent în administrearea teritorială a României ”Dodolațe” de atunci. Atât Regimentul său, cât și 27 Dorobanți, amble din Bacău, apără zona.

Pe 28 iunie 1940, Armata Sovietică pune bocancul pe Basarabia și pe nordul Bucovinei. În jurul orei 04.00, bolșevicii intră în orașul Herța, situat în Regiunea Cernăuți, Ucraina de astăzi. Îi cer căpitanului Ioan Boroș să le predea tunurile companiei. Datele nu-s certe. Ca să se apare, rușii spun că în acel moment, la intimidare, sublocotenentul (r) Alexandru Dragomir trage un foc de ”avertisment” în aer. Sovieticii se sperie și execută foc de voie. Boroș este ucis pe loc, devenind primul soldat român mort...în cel de-al Doilea Război Mondial, deși e timp de pace. Sublocotenentul (r) Alexandru Dragomir, cât și soldatul Iancu Solomon pier și ei. În procesul-verbal al Regimentului 16 Artilerie din 29 iunie 1940 sunt consemnate următoarele: “În dimineața zilei de 29 iunie 1940, la orele 4, localitatea Herța a fost ocupată de armata rusă, cu elemente mecanizate. La această dată, Bateria I era instalată pe poziție în Herța, sprijinind un detașament de infanterie. Două din cadrele de luptă ce intraseră în localitate au apărut în poziția Bateriei și au cerut ca Bateria să se predea. Căpitanul Boroș a încercat să parlamenteze cu rușii, însă ei au tras focuri de armă și de pistoale omorându-l pe loc, căzând la datorie între ostașii și tunurile Bateriei sale”.

Piatra funerară a Eroului de la Herța, căpitanul Ioan Boroș

După ce au constatat decesul lui Dragomir, rușii i-au pus acestuia în mână o mitralieră, deși el trăsese cu un pistol, pentru a-și justifica acțiunea.

„Căpitanul Ioan Boroş a căzut la datorie la Herţa, pe 29 iunie 1940, atunci când, armata sovietică a intrat în Basarabia şi în nordul Bucovinei, ocupând aceste străvechi pământuri româneşti, fără a mai respecta termenul de evacuare de patru zile. El a fost cel dintâi ofiţer din armata română, care a căzut la datorie pentru neam şi ţară, în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Înmormântat iniţial în oraşul Dorohoi, nu departe de Herţa, căpitanul erou Ioan Boroş a fost reînhumat în Cimitirul Central din Bacău, cu onoruri miliare”, menţiona, în anul 2008 în ”Ziarul de Bacău”, colonelul în rezervă Corneliu Chirieş.

Poenaru-Bordea. El este primul erou român mort pentru Marea Unire. Când treci pe la Fundata, aprinde-i și tu o lumânare!

Sovieticii au ocupat Herţa şi localităţile din jur, continuând să înainteze în teritoriul României. La peste 10 kilometri la sud de Herţa, soldaţii regimentului condus de colonelul Bota au tras mai multe focuri de avertisment. Abia atunci Armata Sovietică s-a oprit din înaintare şi a montat stâlpi de graniţă, începând în scurt timp deportarea în Siberia a românilor din Basarabia şi nordul Bucovinei.

Trupurile celor trei militari români sunt aduse la Dorohoi. Pe 1 iulie 1940, căpitanul Ioan Boroș este înmormântat cu onoruri militare în cimitirul ortodox al orașului. Ulterior, rămășițele sale pământești vor fi strămutate în Cimitirul Central din Bacău. La câteva săptămâni de la a sa moarte s-a născut fiica sa, Ioanița.

Tancurile sovietice BT-7 defilează prin Chișinău, 4 iulie 1940

Dar povestea nu se termină aici. Pentru că are origini israelite, soldatul Iancu Solomon este dus la Cimitirul Evreiesc. Aici, în timpul funeraliilor, o trupă de grăniceri români ucide garda de onoare formată din 10 militari evrei, în frunte cu sergentul T. R. Bercovici. Este momentul în care va izbucni ceea ce este cunoscut în istorie drept ”Pogromul de la Dorohoi”. Acesta a fost pregătit și executat de ofițeri și soldați din două regimente ale armatei române: Regimentul 3 Grăniceri și Regimentul 8 Artilerie. Motivele ofițerilor care au organizat omorurile au fost foarte clare: „regimentul s-a răzbunat pentru dificultățile foarte mari pe care le-a avut cu evreii de la nord de Prut, în Basarabia”. Oficial s-a stabilit că numărul celor uciși a fost de 53 (și încă zeci de răniți). Evreii localnici și mai mulți autori (istoricii Carol Iancu, Jean Ancel, Lya Benjamin etc.) susțin însă că numărul celor uciși a fost însă de 165 până la 200. Potrivit istoricului Dinu C. Giurescu, numărul victimelor a fost de 40 de evrei morți și 15 răniți, printre aceștia fiind și militari evrei aparținând armatei române. Ordinea a fost repusă în drept de alte trupe ale armatei române după ce generalul Constantin Sănătescu a descoperit, din întâmplare, atacul desfășurat împotriva soldaților români de origine evreiască și împotriva evreilor locali. Aceste fapte au fost comise înainte ca România să intre în Al Doilea Război Mondial, înainte de a deveni aliat al Germaniei și înainte de intrarea armatei germane în țară.

În vara anului 1941, după numai un an de ocupație sovietică, ținutul Herței este eliberat de Armata Română. Imediat, este ridicată o troiță în amintirea celor trei eroi, ținându-se slujbe de pomenire într-o școală din oraș, la care au participat guvernatorul militar al Bucovinei, generalul Corneliu Calotescu, văduva lui Ioan Boroș și fiica acestuia, Ioanița. Interesant este faptul că pe 29 iunie 1998, la prima comemorare a eroului Ioan Boroș, a participat și fiica sa, pe atunci medic în Constanța.

În prezent, o stradă din Bacău poartă numele ”Căpitan Ioan Borș”: Azi, 25 octombrie, întreaga Românie celebrează Ziua Armatei Române!