Live acumChefi la cutite
Prime Time 20:30Chefi la cutite

Scandal cu 20 de boieri care au analizat primul balcon din București, interzis: ”Înfrumusețează orașul ca în marele politii ale Evropii!”

La 1827, fostul mare ban Constantin Bălăceanu, poruncește ca la a sa casă de pe Podul Mogoșoaiei, să se construiască un...balcon, primul din București. Pentru că istă minune e interzisă, se lasă cu scandal, iar 20 de boieri divaniți vin și fac o analiză, trimițând, apoi, domnitorului o dare de seamă: ”Împodobesc și înfrumusețează politia, după cum să văd în cele mai mari și frumoase politii ale Evropii”

Imagine de pe Podul Mogoșoaiei, actuala Calea Victoriei, trasă de Ludwig Angerer, la 1856. După cum se poate vedea, deși balcoanele se pot construi în București încă de la 1827, nu prea apar în cadru

E 30 septembrie 1827, cu 200 de ani în urmă, când, pe Podul Mogoșoaiei din Bucuresci se află zarvă mare. Vreo 20 de boieri divaniți, trimiși de Grigore al IV-lea Ghica, analizează construcția unui...balcon, primul de acest fel din urbe. Pentru că o astfel de ”minune” e interzisă încă de la 1804, ”specialiștii” trimit către domnitor o anaforă, un fel de raport, prin care îl roagă pe acesta să permită ”logia”, pentru că aceasta va înfrumuseța orașul, după modelul citadelelor europene ale momentului. La vederea sa, ceilalți locatari de pe cea mai importantă uliță a orașului se scandalizaseră.

Constantin Bălăceanu (1764 - 1831), din marea familie a Bălăcenilor, era un tip cultivat, inteligent, activ în politică. Mihai Șuțu (1801 - 1802) îl făcuse pitar, apoi ajunsese, pas cu pas, clucer și paharnic. Mai apoi, Vodă Ipsilanti (1802 - 1806) îl unsese mare logofăt peste Țara de Jos, apogeul carierei fiind atins în 1826, când, sub Grigore al IV-lea Ghica (1822 - 1828) devine Mare Ban al Craiovei. E antiotoman convins, nu-i halește pe ruși, e filohabsburgic. Ctitor de biserici, pune umărul la instituirea învățământului superior pre limba românească. Pe la 1815 e Efor al Școlilor, un fel de ministru, luptă pentru aducerea unor profesori buni și-l găsește pe marele Gheorghe Lazăr ori pe Petrache Poenaru, viitorul inventator al stiloului. Cei patru băieți ai săi sunt trimiși la Viena, pentru studiul matematicilor, al ingineriei și al Dreptului, apoi la Paris, pentru deprinderea limbii lui Voltaire.

Fabuloasa poveste a lui Poenaru, românul care a dat lumii stiloul, primul inventator, întâiul ce a mers cu trenul! Tudor Vladimirescu: ”Bă, Petrache, tu nu poți fi hoț! Fă ceva bun!”

La 1827, în mijlocul verii, Bălăceanu e aproape de a termina casa cea mare de pe Podul Mogoșoaiei. După moda marilor orașe europene, dă poruncă să se zidească un...balcon, de unde să poată admira trecătorii. Numai că acesta este interzis, încă de la 1804, așa că vecinii se scandalizează! E zaiafet mare, lumea ”fierbe”. Pentru că pe 28 august 1804 pornise unul dintre cele mari incendii din istorie, Constantin Ipsilanti dăduse o serie de măsuri: ulițele urmau a fi aliniate și lărgite, nu se mai puteau construi prăvălii de lemn și ”nimeni nu mai are voie să facă case cu cicmale (n.r. - zidiri făcute deasupra parterului, ce ieșeau în afara construcției), streșini sau tarabe (n.r. - obloane care se ridică și se lasă) prea mari, cari să acopere lumina uliței și să producă zăticnire (n.r. - împiedicare) la trecerea carelor”. Dar Bălăceanu ignoră ”legea”, poate și datorită apropierii sale de Vodă.

Imaginea de sus e ”trasă” la 1856, iar balcoanele lipsesc, deși se pot construi în București încă de la 1827. În cea de jos, luată la 1874 acestea încep să apară, timid, deasupra trotuarelor

Acesta este înștiințat și decide să trimită la fața locului o trupă de specialiști. Pe 30 septembrie 1827, 20 de boierii divaniți se scoboară din rădvanurile lor. ”Afacerea” e undeva vis-a-vis de actuala stradă Nicolae Iorga, cam pe unde e azi ”Casa Vernescu”. Construcția e pe ”hold”, până la soluționare. Se privește, se analizează, apoi se redactează o anaforă:

”Balconul însemnând un ce (n.r. - lucru) foarte deosebit de cicma și după forma lucrului și după înțelegerea cuvântului, nu numai că nu pricinuiește nici o supărare dein cele ce s-au zis mai sus, ci încă, când va avea căzută înălțime încât să nu zăticnească trecerea carălor, împodobește și înfrumusețează politiia (n.r. - orașul), după cum văd în cele mai mari și frumoadse politii ale Evropii (n.r. - Europei), de unde avem cuvântul de balcon, că balconurile nu sunt nici cum poprite”

Boierii nu numai că nu se opun, dar chiar dau și undă verde:

”Găsim cu cale să aibă slobozenie atât dumnealui banul, cât și oricine măcar de va voi ca să-și facă balcoanele la linia podului”

Se stabilesc câteva reguli de bază - balcoanele trebuie ridicate la o înălțime potrivită, de minimum doi stânjeni, cu jgheaburi de scurgere a apei ”în linia casei și nu în capul trecătorilor”, dar ceea ce este important e că Bălăceanu inaugurase o nouă ”modă”.

Surse: bercenidepoveste, ”Cronologia Bucureștilor”, Gheorghe Parusi

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro