Live acum
Prime Time 20:30Adela

Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist din România, nu are nici măcar cruce la căpătâi. Primăria i-a adus o coroană cu mesajul „Omagiu Reginei Aerului”, dar nu i-a dat un mormânt al ei

Acum 69 de ani, s-a stins pe pământ, Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist a României. 

Acum 69 de ani, s-a stins pe pământ, Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist a României. Într-una din ședințele de consiliu ale Primăriei Cluj-Napoca, cea desemnată de presa internaţională „Regina Aerului” după ce a doborât recordul mondial la săritura cu paraşuta, a fost numită „cetățean de onoare al orașului”! Postmortem!

Dincolo de laurii târzii, eroina își doarme somnul de veci în Cimitirul Central din Cluj, fără cruce la capătâi.

Trei morți, doar două nume...ungurești

Chiar dacă primarul Boc a venit să-i aducă o coroană de flori eroinei, aranjamentul floral a fost așezat de-o parte și de cealaltă a mormântului soților unguri Maria și Gerone Szatz. Un paznic de-al cimitirului, ne spune sub protecția anonimatului, că familia răposaților maghiari nu au acceptat să îi scrie numele pe cruce și Măndiței noastre, așa cum era alintată românca.

CITEȘTE ȘI: ”Măndița”, eroina României, nu are mormânt. Au operat-o, de cancer la sân, la lumina lumânării. Sufletul îi umblă, seară de seară, făr' de odihnă, pe aleile cimitirului

În 1977, când familia Szatz a cerut de la Administraţia Cimitirelor un loc de veci pentru bătrânul Gerone, a achitat o parcelă reconcesionată, unde deja era îngropată o anume Smaranda Popescu, pe numele ei real, Smaranda Brăescu.

Mormintele „s-au suprapus”, adică peste cel al femeii a fost îngropat Szatz, dar lespedea de marmură a fost inscripționată doar cu numele celui din urmă.

A sărit cu parașuta circa „24000 de picioare”

Smaranda Brăescu, prima femeie paraşutist din România şi din întreaga lume, decorată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru activitatea ei în „Escadrila albă” după ce a doborât recordul mondial la săritura cu paraşuta, sărind 24000 de picioare (cca. 7400 m), nu e nedreptățită doar după moarte. Nici ultimii ani pe care i-a trăit nu au fost deloc ușori.

A sfârșit într-o sărăcie cruntă, bolnavă de cancer. Ochii i-a închis spe 2 februarie 1948, înconjurată de măicuțele din Congregația Surorilor Maicii Domnului. Slujitoarele preacuvioase au ferit-o de furia Securității și au îngrijit-o până în ultima clipă.

În secret, preotul Matei Dumitru, a înmormântat-o la Cluj, sub numele de Maria Popescu, pentru a nu fi reperată de comuniști. Două decenii mai târziu a fost deshumată, iar osemintele i-au fost mutate în Cimitirul Central din Cluj-Napoca, dar într-un loc mărginaș, departe de aleea principală.

După ce Măndița a primit în timpul vieții două barete la „Crucea de Aur”, decorație acordată de Regele Carol al II-lea, preşedintele de onoare al Aeroclubului Regal, și brevet de pilot de avion obținut la Școala de Pilotaj ”Roosvelt Aviation Field” din Statele Unite ale Americii, după moarte, nici măcar memoria nu i-a fost respectată.

“Se deschide ori nu se deschide? Două alternative: moartea sau viaţa. Secundele mi se par ceasuri. Inima îmi stă în loc. În sfârşit, simt o scuturătură puternică. Paraşuta s-a deschis! (…) La 100 metri deasupra pământului, trec prin al doilea sbucium. Simt că vin prea repede. S-ar putea să cad sdrobită în ţărână. Nu mi-e teamă de moarte, m-ar durea o invaliditate, dar m-ar chinui mai greu insuccesul…”, mărturisea Smaranda Brăescu, în 1930, reporterilor de la “Realitatea Ilustrată”, după ce a devenit cunoscută în România pentru o săritură cu paraşuta.


Surse: www.aripiromanesti.ro, wikipedia.ro, primariaclujnapoca.ro

Recomandari