Sunt numite prostituate însă munca lor nu are implicare sexuală! Gheișele excelează în arte de mai bine de 500 de ani: „Vocea lor opreşte norii, cântecele lor zguduie apele”

Istoria gheișelor începe încă din secolul XVIII, când femei cu o pregătire solidă în diverse arte aveau datoria să distreze invitații unei petreceri cu jocuri, muzică, dans sau doar simpla conversație, în schimbul unor sume de bani. Pentru mulți occidentali, gheișele sunt asociate cu prostituatele, însă contrat acestor păreri, o geishă nu este nici pe departe o damă de companie sau o curtezană.

Istoria gheișelor începe încădin secolul XVIII, când femei cu o pregătire solidăîn diverse arte aveau datoria sădistreze invitații unei petreceri cu jocuri, muzică, dans sau doar simpla conversație, în schimbul unor sume de bani. Pentru mulți occidentali, gheișele sunt asociate cu prostituatele, însăcontrat acestor păreri, o geishănu este nici pe departe o damăde companie sau o curtezană.

Munca lor nu are absolut nici un fel de implicare sexuală, inteligență, grația și demnitatea fiind considerate cerințele cele mai importante în aceastămeserie.

Citește și:Iata cum arata cea mai renumita gheisa din Tokyo!

Atribuțiile gheișelor nu sunt deloc ușoare. Ele trebuie săsupervizeze petrecerea și săse asigure căfarfuriile și paharele oaspeților sunt pline, iar țigările lor aprinse. În schimb, efortul depus este foarte bine răsplătit: pentru o prestatie de douăore într-o ceainărie onorariul este de peste 500 de euro.

În timpul unei petreceri, momentul cel mai așteptat este dansul gheișelor, când toatălumea pătreazăo liniște perfectăși numai muzica de acompaniament este auzită. Fiecare dans este reprezentarea unei scurte istorioare, totul pe ritmul unui balet extrem de exact și sofisticat, bine apreciat în societatea japoneză.

Pentru mulți patroni care angajeazăo geishă, o astfel de petrecere este un bun prilej de a încheia afaceri sau a împărtăși secrete importante.Gheișele sunt cunoscute de-a lungul istoriei pentru modul în care știu săpăstreze secretele unei astfel de întâlniri. Relațiile sunt astfel bazate pe respect reciproc, încredere și loialitate.

Frumusețe de gheișa

Multe gheișe s-au făcut remarcate și printr-o frumusețe aparte. Înfățișarea unei gheișe variazăde-a lungul carierei, de la culorile vii ale unei gheișe ucenice, la înfățișarea sobrăa unei gheișe experimentate.

Gheișele folosesc foartemultăpudrăalbăși au obiceiul săîși contureze buzele subțiri cu roșu. Ochii sunt evidențiați printr-un contur negru și puțin fard roșu. Nici costumul nu este lipsit de importanță. Celebrele kimonouri viu și divers colorate cu un obi (eșarfăcare se leagăîn jurul brâului) dau un plus de extravaganțăacestora.

Se spune căo gheișa niciodatănu este văzutăcu un kimono mai mult de o datăîn timp ce produce divertisment. Kimonourile gheișelor sunt decoltate la spate, pentru căîn lumea japoneză, ceafa și gatul sunt folosite în ritualul seducției bărbaților.

Citește și:Vezi cum arata prima gheisa care nu este japoneza!

La începutul secolului XIX, gheișele erau învățate sădoarmăcu gâtul pe niște mici suporturi în loc de perne, astfel încât săîși ținăcoafura în stare perfectăpânăa doua zi. Pentru a impune acest obicei, mentorii lor puneau orez în jurul suportului. Dacăcapul gheiei aluneca de pe suport, în timp ce aceasta dormea, orezul se lipea de păr stricând coafura. În zilele noastre, majoritatea gheișelor folosesc peruci în viața lor profesională.

Primele gheişe erau bărbaţi

Primele gheişe femei au apărut în 1751, pe atunci practicarea acestei meserii de către o femeie era considerată un lucru ciudat.Bărbaţiigheişă au existat cu sute de ani înainte, însă denumirea a apărut abia în 1600. Încă din secolul XIII au existat bărbaţi care aveau aceleaşi sarcini precum gheişele din prezent: serveau ceai lorzilor, cântau, spuneau glume şi îi făceau să se simtă cele mai importante persoane din cameră.

Din 1600, bărbaţii au început să fie denumiţi gheişe şi să lucreze în bordelurile curtezanelor de rang înalt. Chiar şi în prezent, majoritatea japonezilor se referă la femeile gheişe cu apelativul de geiko deoarece, practic, gheişele ar trebui să fie bărbaţi.

Gheişele sunt artişti, de fapt chiar asta înseamnă cuvântul geiko. Este o combinaţie între cuvântul „artă” şi „copil”. Acestea lucrau din greu pentru a putea stăpâni mai multe talente, de la cântatul la un instrument, la dans. Indiferent de vârstă, toate gheişele erau nevoite să cânte la instrumente, zilnic.

Majoritatea învaţă să cânte la shamisen, un instrument careare corzi. Era necesară o lungă perioadă de timp pentru a asimila toate aceste talente, unele dintre ele începând antrenamentele chiar de la şase ani. Casele gheişelor au propriile şcoli de artă, iar fiecărei fete îi este atribuit un mentor. În medie, fetele petrec cinci ani sau mai mult pentru a se antrena înainte de a deveni gheişe.

Citește și: 35 de curiozități despre Japonia: sigur nu le știai pe unele

La baza mitului conform căruia gheişele ar fi prostituate se află faptul că, în momentul staţionării trupelor americane pe teritoriul Japoniei, în ce de-Al Doilea Război Mondial, femeile careofereau favoruri sexuale se prezentau ca gheişe. Desigur, nu erau gheişe reale, însă ştiau că exotismul ar fi atras mai mulţi bărbaţi.

La sfârşitul războiului, femeile din Japonia se chinuiau să strângă bani pentru a se hrăni. Sute de mii de tinere s-au culcat cu soldaţii americani în schimbul banilor. Se estimează că,până în 1949,80% dintre soldaţii americani care au staţionat în Japonia s-au culcat cu prostituate.

Gheişele obţineau mai mult respect atunci când îmbătrâneau, cele mai populare fiind gheişele cu vârste cuprinse între 50-60 de ani. În timp ce gheişele tinere îşi acopereau complet faţa, cele mai bătrâne ajungeau să nu mai poarte aproape deloc machiaj.

De asemenea, gheişele se retrag atunci când se căsătoresc. Cea mai vârstnică gheişă care mai lucrează şi în prezent are 94 de ani şi practică această meserie de la 16 ani. Femeia este angajată doar de politicieni şi oameni foarte bogaţi.

Citește și:Povestea terifiantă a călugărilor-mumii! Intrau de bunăvoie în morminte și sunau dintr-un clopoțel până când mureau. Cum au ajuns centrul unei bișnițe.

Antrenamentele gheişelor erau atât de riguroase încât în prezent sunt ilegale.În prezent mai există gheişe, însă nu mai sunt la fel precum cele din trecut. Atunci, familia vindea fata către o casă de gheişe, iar antrenamentele puteau începe de la vârsta de şase ani. În prezent, sunt aproximativ 250 de geiko şi maiko în Kyoto, în comparaţie cu cele 2.000 care lucrau în trecut. De asemenea, acumîncep antrenamentele de la vârsta minimă de 15 ani.

PREMIUM