Au îngropat o urnă...cu apă! Cea mai frumoasă tragică poveste de dragoste. ”Cum să mor fără tine? Plecăm dimpreună!”

 
+5 click pentru
galerie

Pe 15 aprilie 1912, ”Titanicul” ia cu el, în adâncuri, 1512 vieți, într-una dintre cele mai mari tragedii petrecute pe timp de pace. Deși au posibilitatea de a prinde o barcă de salvare, soții Ida și Isidor Straus refuză, rămânând pe punte. Domnul spune că nu se va băga înaintea altor oameni, doamna se dă jos din barca cu numărul 8 și-și lasă menajera să-i ocupe locul. ”Cum să mor fără tine? Plecăm dimpreună!” e auzită Ida, în timp ce-l ține pe Isidor de braț...

Pe 15 aprilie 1912, ”Titanicul”, vaporul de nescufundat, se scufundă în prima sa călătorie de peste Ocean. Sute de tragedii, mii de destine frânte. Isidor și Ida Straus se află pe punte. Două vorbe despre ei.

Isidor și Ida fotografiați cu 21 de zile înainte de a se sui pe ”Titanic”

Isidor

67 de ani. Născut într-o familie cu rădăcini germano-americano-evreiești. Om de o aleasă cultură, afacerist imens, patronul celebrului lanț ”Macy's”. Pentru o scurtă perioadă, membru al Camereie Reprezentanților din SUA. Cinează alături de William Rockefeller ori Cornelius Vanderbilt. În aprilie 1912, termină o vacanță prelungită prin Europa, încheiată la Cape Martin, în sudul Franței.

Ida

63 de ani. Căsătorită de peste 40 de ani cu Isidor, șapte copii împreună. Nu trebuie să se întoarcă, acasă, în Statele Unite, cu ”Titanicul”, dar o grevă a minerilor englezi faca ca mulți pasageri de pe alte vase să ajungă pe nava-amiral a celor de la ”White Star Line”

În fatidica noapte, Ida și Isidor Straus ies pe punte. Sunt văzuți lângă barca de salvare cu numărul 8. Mărturiile sunt multe și toate coincid, deci nimeni nu înflorește nimic. Pentru că Isidor are influență, de el se apropie un marinar: ”V-am făcut rost de un loc!”. Este respins pe loc, cu o privire ucigătoare. Colonelul Archibald Gracie IV, un prieten bun, insistă. ”Niciodată, dar niciodată n-o să mă bag în fața altui bărbat”. Isa ”prinde” barca. Se urcă în ea! Se întoarce și-l vede, pe punte, pe Isidor. Sare din ceea ce-i putea aduce salvarea. ”Cum să mor fără tine? Plecăm dimpreună!”, țipă. Apoi, în văzul tuturor, își dă haina de blană jos. O pune pe umerii menajerei sale, domnișoara Bird. ”Atâta vreme cât pe vas mai sunt femei și copilași, n-am unde să plec. Du-te tu!”, îi zice. Ajunși pe țărm, toți supraviețuitorii din barca 8 confrimă că ultimele vorbe ale ei au fost adresate lui Isidor: ”Am trăit împreună atâția ani. Acolo unde mergi tu, merg și eu!”

Verigheta purtată de Isidor a fost recuperată. Pe 12 mai 1912, la funeraliile sale, au asistat 6.000 de oameni

Corpul lui Isidor este găsit de ”Mackay-Bennett” și dus la Halifax, Noua Scoție. Domnul Straus este înmormântat în Brooklyn, prima oară, apoi strămutat la ”Mausoleul Straus” din cimitirul Woodlawn, Bronx.

Trupui Idei nu va fi aflat, niciodată. Familia merge fix la locul naufragiului, umple o urnă cu apă, pe care o îngroapă alături de Isidor. În fața mausoleului, odihnește un vers din ”Cântarea lui Solomon” sau ”Cântarea Cântărilor”:

”MAREA NU POATE STINGE DRAGOSTEA, NICI RÂURILE S-O POTOLEASCĂ” 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI