Eroii neamului. Securiștii au împușcat-o, apoi i-au scos plămânii prin spărtură. Pe Titu, al ei bărbat, l-au pus s-o îngroape doar cu unghiile și cu degetele! ”Iute, iute, banditule!”

 
+3 click pentru
galerie

Pe 9 iunie 1951, seara, pe râul Vâlsan din județul Argeș, câțiva membri ai grupului de rezistență anticomunistă condus de Toma Arnăuțoiu dau nas în nas cu Securitatea. Are loc un schimb de focuri în care Maria Jubleanu, țărancă partizană din Nucșoara, este ucisă chiar în fața soțului, după ce strigase către soț: ”Trage, Titule, să scape băieții!”. Omul e pus să o îngroape, săpând doar cu unghiile, degetele și o bucată ruptă de lespede. Va fi omorât, și el, pe 18 iulie 1959, la Jilava

După ce colonelul Gheorghe Arsănescu (și el erou al neamului, conducător, în primă fază, al grupului de rezistență anticomunistă din Munții Făgărașului ”Haiducii Muscelului”, prins de securitate în 1961 și condamnat la moarte, la Jilava, pe 29 mai 1962) a fost izolat de către partizani, conducerea mișcării de rezistență din Nucșoara a fost preluată de frații Arnăuțoiu. Timp de un deceniu, partizanii vor continua lupta împotriva regimului comunist ce se instaura în țara noastră.

În vara lui 1950, Ion Marinescu îl împușcă direct în cap pe Darie Banu, membru al Partidului Muncitoresc, după ce-l rănise grav și pe Ion Băncescu, de la Frontul Plugarilor. Pentru bolșevicii din Nucșoara, avertizarea fusese cât se poate de clară! Pe 7 august 1950 are loc o confruntare cu trupele Securității, pe valea râului Vâlsan. Ion Marinescu și un confrate, Constantin Jubleanu, scapă, după ce-i împușcă pe Alexandru Ghiță și pe caporalul Ion Băloiu, membri ai trupelor de ”scotocire”. O lună mai tîrziu, Toma și Petre Arnăuțoiu, alături de Marinescu și de Jubleanu se găsesc, întâmplător, cu securiști deghizați în turiști, pe muntele Gălășescu. Luptele se ascuțiseră.

E momentul în care Petre Arnăuțoiu ia legătura cu familia Jubleanu - Maria și Titu - părinții lui Constantin. Le spune că situația s-a agravat, că urma le-a fost luată de către copoi, și că trebuie să urce în munți. 

Un erou: Titu Jubleanu

În noaptea de 9 spre 10 iunie 1951, tot pe valea Vâlsanului, securiștii încercuiesc grupul de partizani. De cu dimineață, țața Mărioara, soața lui, spălase niște rufe albe și le pusese la uscat. Securitatea survolase zona cu un avion, dar partizanii crezuseră că e cursa de Sibiu. Fuseseră depistați! ”Când a văzut Securitatea țața Marioara, tot un fel de Elisabeta Rizea... ultimele ei cuvinte au fost: trage, Titule, să scape băieții!... Și nenea Titu și cu țața Marioara au tras și băieții au scăpat. Tică, băiatul lor, și Ionel Marinescu. Dar ei au fost înconjurați și cineva, fără să someze, când a văzut-o pe ea din lateral, stând pe brânci și trăgând, i-a tras un glonț de zebeu. Pe unde intră glonțul de zebeu face o găurică mică, dar pe unde iese, rupe. Și pe urmă au sărit pe ea cu picioarele până i-au ieșit plămânii prin spărtură. Mi-a spus un martor ocular: Titu Jubleanu. Că el, când a văzut că băieții au fugit și nevastă-sa e moartă, a ridicat mâinile în sus și s-a predat. L-au pus să sape oleacă de mormânt, cu unghiile, cu degetele, a săpat și cu o ruptură de lespede. Iute, iute! A săpat ca un lat de palmă și au spus: ajunge! „Am pus peste ea cu mâinile nisip și bolovani, după ce am sărutat-o, și atât a fost tot...” Și pă el l-au dus la Pitești, la Securitate”.

Ascunzătoarea familiei Jubleanu, din munți

Titu Jubleanu (1902 - 1959) a fost prins și arestat de Securitate în aceeași noapte, 9-10 iunie 1951. Prin sentința nr 465/28 decembrie 1952 a Tribunalului Militar Teritorial București a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică. Prin sentința nr. 107/19 mai 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare București, a fost condamnat la moarte. Avea să fie executat la 18 iulie 1959, la penitenciarul Jilava, alături de Toma și de Petre Arnăuțoiu și de alți partizani.

Constantin Jubleanu (1931 - 1958, fiul) a continuat să lupte în munți multă vreme. La 20 mai 1958, s-a sinucis, după un schimb de focuri cu Securitatea, chiar în ziua capturării celorlalți membri ai grupului. 

Tică Jubleanu, fiul lor, împuşcat în anul 1958, când grupul "Haiducii Muscelului" a fost lichidat, în punctul ”Râpile cu Brazi”, din vecinătatea satului Corbşori (comuna Corbi).

Niciunii dintre cei patru nu au mormânt...

Matilda Jubleanu, fiica, a fost arestată, bătută și schingiuită de trupele de Miliție și Securitate, la 17 ani și anchetată de ”celebrul” căpitan Ioan Cârnu, o bestie cu chip de om. ”La postul de Miliție Nucșoara mi-a spus că-mi dă foc. Mi-a ridicat fusta în sus, a luat o hârtie, a aprins-o și mi-a dat foc. Apoi a vrut să-mi ardă fața”.

Surse: memorialsighet.ro, ”Povestea Elisabetei Rizea urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi”, Ed.Humanitas, 1993

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe