Tradiții EROTICE bizare din istoria românilor. Fete măritate cu ,,gardul”, rolul nașului în intimitatea cuplului și cearșaful înroșit, prezentat în fața satului. ,,Alte fete, VRĂJESC cu oglinzile”

 
+4 click pentru
galerie

Au existat multe tradiții cu iz erotic de-a lungul istoriei românilor, iar obiceiurile ciudate din viața intimă a cuplurilor au fost, pe cât de multe, pe atât de stranii: tradiția verificării purității miresei, descântecele și vrăjile de dragoste, jocurile erotice și implicarea nașului în viața intimă a tinerilor, toate au fost practicate cu ocazia nunților.

În satele din Valea Jiului, tradiția era ca, după noaptea nunții, mireasa să arate, în fața sătenilor, cearșaful care demonstra cinstea ei de ,,fată mare”. Obiceiul purta numele de ,,cameșuța de pe culme”, dar a dispărut la începutul secolului XX.  

Cinstea miresei, altă oroare. ,,Există, oare, perversiune ori perversitate, viol sau violenţă, viciu ori sadism care să fie mai inumane, mai crude, mai neînchipuite ca bucuria asta, ca spectacolul, obiceiul acesta infam şi ruşinos?”, nota Panait Istrati în povestirea publicată în 1923.

,,În lumina zilei de luni după nuntă, după ce se făcea ziuă, nuntașii ieșeau afară să privească pe culmea din fața casei, pe care se puneau hainele să se usuce. În cazul în care mireasa nu a fost fată mare, se punea o cameșuță, purtată, de obicei, sub ie, la vedere, pe culme. În cazul în care se întindea cămeşuţa albă pe culmea de haine şi fata făcea cale întoarsă, se iscau certuri mari între cele două familii şi uneori duşmănia şi ura durau şi câte două generaţii, până când familia fetei se simţea satisfăcută că-şi spălase ruşinea”, scria Dumitru Gălăţan Jieţ, în volumul ,,Riturile de trecere din Ţinutul Momârlanilor”.

Pedepse pentru mamele care nășteau copii din flori. Femeile care urmau să aducă pe lume copii din flori erau obligate să ia parte la o ceremonie cu totul și cu totul bizară, așa cum notează etnograful Simion Florea Marian, în volumul ,,Sărbătorile la români”. 

,,Prin unele sate din Transilvania şi, mai ales, în Munţii Apuseni, exista mai demult obiceiul, ca dacă o fată necăsătorită era însărcinată, două femei mai în etate o luau şi o duceau la un gard, la un plop sau la o salcie. Aici, după ce-i împleteau părul ca la neveste, ziceau de trei ori cunună roaba lui Dumnezeu cu gardul, cu propteaua gardului, cu plopul, cu salcia”.

Însă poveștile nu se opresc aici. Obiceiul cu fete cumpărate la târg are origini străvechi, iar unii istorici relatau cum fetele erau prezentate la târg, de către părinți, care cereau bani în funcție de cât de frumoasă era fiecare fată. 

,„Mamele din regiunea munţilor îşi aduc şi zestrea fetei, pe care o prezintă deodată cu fata. La gâtul fetelor atârnă taleri de aur şi de argint înseilaţi. Celelalte podoabe, cum sunt de exemplu:năfrămile colorate, ştergăriile cu alesături de bumbac, de diferite culori, pernele, lăzile împestriţate, sunt încărcate pe spatele cailor mocăneşti şi transportate la faţa locului. Odată ajunşi aici le descarcă pe fiecare şi le aşează sub cortul pe care şi-l ridică fiecare, ca într-un adevărat târg”, povestea scriitorul Jokai Mor, în romanul „Sărmanii Bogaţi”.

Flăcăii asistau la o adevărată prezentare și, mai apoi, cei care erau dornici să se însoare, erau nevoiți să ajungă la o înțelegere cu părinții. ,,Pe unele dintre fete le ţin tare la preţ, pe altele le vând cât ai bate din palme, la primul client care se prezintă. Perechea nouă urmată de cântece de fluier şi cimpoiu pleacă până la primul călugăr care le dă binecuvântarea căsătoriei”, arăta autorul.

Bătutul parului se afla și el pe lista ritualurilor cu tente erotice. Potrivit etnologului Ion Ghinoiu, obiceiul consta într-un un ceremonial nupţial de posibilă iniţiere sexuală a tinerilor de către naşi, reprezentanţi ai moşilor şi strămoşilor în linie paternă, practică atestată până târziu la unele societăţi arhaice. „Informaţiile etnografice şi folclorice, precum obiceiul atestat în Ţara Almăjului ca mireasa să nu doarmă prima noapte cu mirele şi bogăţia folclorului erotic pe această temă (Naşul vede Întâi ... miresei; Înaintea ginerelui trece naşul; O dată vede naşul ... finei) ridică problema controversată a iniţierii finilor de către naşi în vederea procreării. Aluziile erotice la adresa naşului, ideal de masculinitate şi virilitate, abundă de-a lungul întregului ceremonial nupţial”, scrie Ion Ghinoiu, în volumul Dicţionar de Mitologie română.

Descântece cu flori, dar nu orice fel de descântece. Florile, simbol al frumuseții și al purității, în prezent, erau folosite, pe vremuri, în ritualurile de descântece și de farmece. Cea mai puternică dintre ele era mătrăguna, planta despre care se spune că aduce dragoste și fertilitate. 

,,Fetele sau femeile tinere merg câte două, la miezul nopţii, goale şi despletite, îmbrăţişate şi sărutându-se tot drumul, până la locul mătrăgunei. O dată ajunse, ele se culcă una peste alta şi, cu mâna, smulg o frunză. Se întorc apoi, tot dansând şi sărutându-se, şi lasă să se usuce frunza de mătrăgună, până când o pot face praf. Se duc apoi la moară, fură cu mâna întoarsă făină, pe care o cern printr-o sită întoarsă. Cu această făină, frunză de mătrăgună şi miere fac o pastă pe care o lasă să se acrească. Se pune apoi fie în ţuică, fie în ceai, fie în cafea, fie într-o plăcintă pe care o oferă flăcăului pentru a-I trezi dragostea”, scria Mircea Eliade, în volumul „De la Zamolxis la Genghis-han”, publicat de Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Profesorul Ion Ghinoiu a povestit, în volumul Dicţionar de Mitologie română, despre alt obicei încărcat cu erotism: Jocul Căluşarilor, considerat „un personaj ciudat şi misterios, care se îmbracă în haine peticite, poartă la brâu un falus cioplit în lemn, iar pe cap o mască din piele întoarsă de capră, barbă de ţap, căciulă de ied sau se mânjeşte pe faţă. El nu răspunde la comenzile Vătafului, iese din joc şi pedepseşte căluşarii, lovindu-i cu paloşul pe spate, îmbrăţişează şi sărută fetele şi femeile căsătorite, execută tot felul de năzdrăvănii cu falusul etc”.

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe