Tragica moarte a Romicăi Puceanu, ”regina cântecului lăutăresc”. ”De te-ar bate, neică, bate, dragostile mele toate”...I-au vândut mormântul!

 
+3 click pentru
galerie

Pe 24 octombrie 1996, Romica Puceanu, ”regina cântecului lăutăresc”, reîntoarsă, după șase ani de viețuire prin Statelele Unite, merge la o nuntă, prin Constanța. Între Dor Mărunt și Dragoș Vodă, localitățile din județul Călărași, un cetățean grec intră în microbuzul lor. Coastele îi perforează plămânul, dar ea refuză operația. Se stinge, două zile mai târziu, la ”Urgențe”, în București, când nu împlinise 70 de ani

Tatăl, Costică, le zicea cu foc, la țambal, la ”Hanul lui Manuc”. Un unchi, Nelu Puceanu, din Teiș, Dâmbovița, culca precum nimeni altul arcușul pe strunele viorii, iar etnomuzicologii veneau la el pentru a trage varianta antologică a cântecului epic Meșterul Manole. Așa că atunci când s-a născut, în târgul Bucureștilor, pe la 1927, Rada Pucianu a avut de la cine moșteni muzica lăutărească.

Se apucă de cântat melodii de mahala și, la șapte ani, e deja solistă în taraful fraților Gore, Aurică și Victoraș, cu care era verișoară. La 14 ani e ”profesionistă”, la ”Hanul Galben”, din Târgoviște. Lumea așa începe să o cunoască, ăsta e numele ei de scenă: Romica Puceanu. După Război, în 1945, e ”Regina noastră”, a romilor. Până prin 1965 le zice pe la toate cârciumile cu ștaif din Floreasca ori Herăstrău. În 1963, ”Electrecordul” vine la ea și trage două discuri.. Din 1970 pleacă în străinătate, ajunge în Israel, ajunge în Statele Unite. Florea Cioacă, violonistul, dă drumul unei colaborări cu Romica. Apoi se găsește cu acoredonistul Andrei Mihalache, și, nițeluș mai târziu, cu violonistul Ion Albeșteanu. Combină cântecele de mahala cu elementele orientale, are un stil aparte, apar versurile de pahar. E în Cișmigiu, la ”Monte Carlo”, apoi la ”Flora”, la hotel. Urcă, alături de Stelea Popescu, Alexandru Arșinel ori Nicu Constantin pe scenă la ”Tănase”.

Romica, alături de taraful său: frații Gore (vioară și acordeon), Marinuș Marangros, la țambal, Grigore Ciuciu, contrabas, Fane ”Dodu”, braci și Grigore ”Vetoi” Măslină, la cobză

Cuplul dictatorial o chemă. Apoi, în 1986, părăsește România. Nu se adaptează în Statele Unite, revine, după Revoluție, în țară, în 1992.

În toamna lui 1996 prinde o nuntă la Constanța. Pe 23 octombrie se urcă în microbuz. În față, nu stă nimeni. În spate, Romica e la mijloc, cu doi lăutari, dar și cu copilul șoferului, Gabi Hudița, care, pe atunci, are șase ani. Între Dor Mărunt și Dragoș Vodă, din județul Călărași, se produce accidentul. Un șofer grec intră, în plin, în microbuzul Romicăi. Are doar 48 de km/h, nu e băut, impactul nu e nimictor, însă Puceanu e singura rănită. Ajunge, repede, la Spitalul din Fetești. Aici, medicii își dau seama că o coastă i-a perforat unul dintre plămâni și o trimit la București, la ”Urgențe”, la ”Floreasca”. Culmea, refuză să fie operată. ”De o fi să mor, asta e!”, spune. Astăzi, la mai bine de 20 de ani de la deces, doctorii sunt unanimi în a spune că dacă se realiza intervenția chirurgucală, solista trăia.

După două zile de sufernță, pe 25 octombrie 1996, Romica Puceanu se stinge pe un pat de spital. Nu împlinise, încă, 70 de ani. Ca o tristă coincidență, tot în județul Călărași a decedat, în 1973, Ileana Sărăroiu, o altă uriașă interpretă de muzică populară. Culmea, debutantă tot în Târgoviște...

E coborâtă la cele veșnice în cimitirul ”Izvorul Nou”, din zona Dristorului. Taraful lui Nelu Albeșteanu îi cântă la îngropăciune.

Anii trec. Cel care s-a ocupat de concesionarea locului de veci pe numele cântăreţei – la poziţia T35, locul 357 – şi de înmormântare, a fost Ştefan Vass, un nepot de soră de-al cântăreţei, care era, practic, singura ei rudă la momentul decesului. În anul 2004, Ştefan Vass a concesionat pe numele său locul de veci, pe o perioadă nedeterminată. La data de 16 decembrie 2009, Vass Ştefan a donat însă locul de veci unde este înhumată Rada Pucianu, printr-un act notarial, în favoarea Mariei Lupu. În cazul în care se va face încă o înhumare acolo, osemintele cântăreţei fie vor fi puse la picioarele celui, celei care va fi coborât(ă) acolo...

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE