Ma uitam la scena unde urma sa intre “parazitii” si nu intelegeam de ce exista acolo un set de tobe. Am verificat lista cu programul cantarilor, sa vad cine vine dupa, sa imi dau seama ale cui sunt tobele. Isi fac intrarea insa doi chitaristi si incep sa bata tobele... iar apoi Cheloo si Ombladon.
Vocile celor doi s-au auzit foarte clar, iar beat-urile au fost acompaniate neasteptat de bine de chitara, bass si tobe. Nu stiu cine a asigurat sonorizarea, dar a fost excelenta. Din ce am putut sa imi dau seama, au lasat vocile putin mai jos, posibil din cauza noilor instrumente introduse in concert, dar totul s-a auzit foarte bine. Acesta a fost cel de-al treilea concert Parazitii la care asist in 2012, celelalte doua in nota obisnuita – muzica de atitudine, dar sonorizare deficitara: daca nu stii versurile nu prea intelegi ce se spune la microfon – dar la B’estFest totul a mers ca uns – prima data cand ii vad pe Cheloo si Ombladon band apa.
Dupa Parazitii, toata lumea s-a mutat la scena alaturata, unde urma sa vina BUG Mafia. Baietii au intrat in urale, dar apoi a urmat rapid dezamagirea: playlist format din piese pe care le ascultam la 12-13 ani (acum am 29), un Tataee autosuficient, un Uzzi semi-autist (a cantat doar cu sapca trasa pana pe nas) si un Caddy care parea ca se intreaba “ce dracu’ caut aici”. Sa mai spun ca Tataee a stat tot concertul cu o sticla de apa in mana din care nu a gustat (cred ca la final inca avea capacul intact), iar Uzzi a tot deschis beri de la un anumit producator pe care nu le-a baut sau le-a scuipat, dar macar ne-au aratat ce consuma BUG Mafia…
In fine, senzatie deplorabila lasata de o trupa care a lansat trend-uri in muzica romaneasca. Singurele bile albe pentru concertul BUG: aparitia Loredanei (jur ca nu credeam ca o sa spun vreodata asta) si faptul ca tot publicul stia in intregime versurile: e impresionant ca oameni de 18 ani sa cunoasca versuri lansate cu 15 ani in urma.
Cele doua trupe nu au fost niciodata in conflict, ba chiar au avut ceva colaborari, si nici acest articol nu si-a propus sa le puna in lumini total diferite. Este doar exprimarea unei senzatii ramase dupa prima zi de la B’estFest 2012.
