In vremea din urma, am citit multe lucruri triste despre România si nu numai în presa sau pe bloguri, ci si în câteva dintre scrisorile primite de la diversi cititori. Nu-mi face placere sa vorbesc despre ele, dar nici sa traiesc legat la ochi, sa mint ca nu mi-e greata de cele ce se petrec din cauza lasitatii si a lichelismului traditional. Mai ales ca nu am tacut nici atunci când a fost foarte greu de rostit adevarul. Sigur, nu am aflat nimic nou din textele parcurse. Ele mi-au parut doar niste cronici la un film pe care l-am vazut de mii de ori
Marti, 23.03.2010, 00:00